DECIZIA nr. 501 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2,art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II privind art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv ale acelorași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin art. 1 din Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 5 și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Iuliana Rîciu în Dosarul nr. 1.643/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 191D/2017. … 2.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>4.–>Prin Decizia civilă nr. 342 din 5 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.643/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2,art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și(3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II privind art. 1 alin. (1) și (2), art. 2,art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv ale acelorași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin art. 1 din Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 5 și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Iuliana Rîciu în cadrul recursului formulat împotriva Deciziei nr. 412 din 17 februarie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.596/1/2015. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5),art. 16 și art. 41 alin. (4) din Constituție. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 11 din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, susține că textele de lege supuse analizei de constituționalitate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că personalul plătit din fonduri publice (în speță, judecători) din cadrul familiei ocupaționale „Justiție“, care, începând cu 1 ianuarie 2011, are aceeași funcție, îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime în funcție și în muncă, își desfășoară activitatea în aceleași condiții specifice locului de muncă, beneficiază de o altă salarizare (în speță, mai mică) față de personalul care are aceeași funcție, îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime în funcție sau muncă, își desfășoară activitatea în aceleași condiții specifice locului de muncă, la data de 31 decembrie 2010. Consideră că se creează o discriminare contrară atât dispozițiilor constituționale, cât și prevederilor art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, arată că se contravine prevederilor art. 6 alin. (3) din Codul muncii și art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000. … 6.–>În susținerea criticilor sale, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei), precum și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013), în care s-a statuat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest context, potrivit principiului „la muncă egală, remunerație egală“, dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică. Prin urmare, în temeiul principiului „la muncă egală, salariu egal“, personalul care îndeplinește funcții, condițiile de studii, vechime în funcție și muncă după 1 ianuarie 2011 are dreptul legal la stabilirea și obținerea unor drepturi salariale egale cu ale personalului care a îndeplinit condițiile până la 31 decembrie 2010, întrucât deține o funcție sau un post identic la același nivel cu ceilalți colegi și au aceleași atribuții de serviciu. … 7.<!–>Autorul excepției consideră că diferența de tratament criticată nu este justificată obiectiv și rezonabil, așa cum Curtea Constituțională a considerat, în jurisprudența sa, că se impune, pentru a nu avea caracter discriminatoriu. În acest sens, menționează Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, prin care Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității de drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Curtea a reținut că nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale, discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept (Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. … 8.–>Autorul excepției arată și faptul că, prin dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, s-a clarificat sensul noțiunii de „funcție similară“ și „nivel de salarizare“, fapt care confirmă că legiuitorul a avut în vedere ambele categorii de magistrați care beneficiază de același nivel de salarizare, respectiv atât cei care îndeplineau aceeași funcție, aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție la data de 31 decembrie 2010, cât și cei care au îndeplinit aceste condiții începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin urmare, această normă clarificatoare confirmă voința legiuitorului de a nu se crea discriminare privind salarizarea între categoriile menționate în raport cu dispozițiile legale menționate. Reiese, cu atât mai mult, că, în realitate, textele de lege criticate au redactare viciată, nefiind clare și predictibile, contrar cerințelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. … 9.<!–>Așa fiind, consideră că se impune cu atât mai mult admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, întrucât legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul dispozițiilor legale menționate să stabilească cu claritate și precizie ce se înțelege prin nivel de salarizare în plată pentru funcții similare, fapt care a determinat o lipsă de claritate/previzibilitate a respectivelor texte. … 10.–>Astfel, prevederile citate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitor la cerințele de calitate a legii, prin hotărârile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 și 24 mai 2007, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, Rotaru împotriva României etc. … 11.<!–>De asemenea, arată faptul că dispozițiile legale menționate au generat practică neunitară, ca urmare a lipsei de claritate/predictibilitate. Astfel, prevederile legale încalcă și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât imprecizia și lipsa de claritate au creat incertitudine în ceea ce privește judecătorul competent să se pronunțe asupra temeiniciei cererilor formulate, cum este și cea din cauză. Viciul de redactare și lipsa de claritate afectează, din această perspectivă, dreptul la un proces echitabil. … 12.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că parte din dispozițiile legale criticate au format deja obiectul controlului de constituționalitate al Curții Constituționale. Astfel, referitor la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013 și Decizia nr. 150 din 18 martie 2014, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepțiilor de neconstituționalitate prin care se critica acest text legal. Jurisprudența instanței de contencios constituțional este tot în sensul constatării constituționalității și în privința prevederilor art. 4 și art. 6 din Legea nr. 285/2010, prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 854 din 10 decembrie 2015 și Decizia nr. 878 din 15 decembrie 2015 fiind respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate a acestor norme. Relativ la ultimul text legal menționat, instanța de judecată amintește că, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010. … 13.<!–>În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 14.–>Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 15.<!–>Avocatul Poporului, arătând, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de neconstituționalitate, consideră că aceste dispoziții sunt constituționale. … 16.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>17.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, art. II privind art. 1 alin. (1) și (2), art. 2,art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, aceleași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012 și aprobată prin art. 1 din Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014 și art. 1 alin. (1) și (2), art. 5 și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014 și aprobată prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Analizând aceste dispoziții de lege, precum și motivarea autorului excepției, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate următoarele dispoziții de lege: art. 2,art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2,art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare; art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice; art. 1 alin. (1) și (2), art. 5 și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Curtea apreciază că autorul excepției are în vedere art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 71/2015. … 19.–>Curtea constată că dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, va examina constituționalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. … 20.<!–>Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (4) în care se statuează egalitatea remunerării între bărbați și femei. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 11 din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la procesul echitabil și interzicerea discriminării și art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin care se consacră dreptul la salariu egal pentru muncă egală. … 21.–>Examinând textele de lege criticate, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 705 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 2 martie 2017, paragraful 22, Curtea a apreciat că textele de lege analizate nu au un caracter discriminatoriu, întrucât avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De asemenea, Curtea a mai reținut că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziții noi în ceea ce privește criteriile de avansare și metodologia de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă. … 22.<!–>De asemenea, prin paragrafele 23 și 24 ale aceleiași decizii, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor raportate la art. 41 alin. (4) din Constituție, întrucât nu există o discriminare, sub aspectul remunerării, între bărbați și femei și a apreciat că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este incident. … 23.–>Cât privește pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a normelor de lege supuse analizei de constituționalitate, Curtea, prin paragrafele 27 și 28 ale Deciziei nr. 705 din 29 noiembrie 2016, a precizat că dispozițiile art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 și nu reprezintă o clarificare a legislației anterioare intrării lor în vigoare. În același sens, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a precizat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptată pentru reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, astfel că acest act normativ a avut o activitate limitată în timp – 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015, iar momentul inițial al aplicării acestuia a fost 1 ianuarie 2015. Totodată, Curtea Constituțională a apreciat că acesta este și motivul care justifică aplicarea diferită a normelor interpretate prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – referitoare la reglementările privind salarizarea aferente anilor 2011-2014 – în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, prin care s-a reglementat salarizarea în 2015, iar nu pretinsa lipsă de claritate a textelor de lege supuse analizei de constituționalitate. … 24.<!–>Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iuliana Rîciu în Dosarul nr. 1.643/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 2,art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2,art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 1 alin. (1) și (2),art. 5 și art. 6 alin. (1),(2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie. –>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Patricia Marilena Ionea–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește