DECIZIA nr. 507 din 30 iunie 2020

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr. 1.245/185/2017 al Judecătoriei Bălcești, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 480 D/2018. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei o cerere de judecată în lipsă, solicitând, totodată, admiterea acesteia. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că sintagma „fără drept“ este clară și precisă și că legea prevede, în mod expres, care sunt condițiile de exploatare a masei lemnoase, în condițiile autorizației emise potrivit dispozițiilor Codului silvic. Se susține că asupra dispozițiilor legale criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015 și Decizia nr. 51 din 22 ianuarie 2019. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.245/185/2017, Judecătoria Bălcești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Nicolae Popescu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției sale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută la art. 107 alin. (1) lit. c) din Codul silvic. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin reglementarea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută la art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, legiuitorul a dorit să protejeze patrimoniul silvic național, fără să urmărească favorizarea abuzului de putere și a actelor de corupție ale organelor și ale autorităților statului. Se arată că, în general, în activitatea de elaborare a legilor este evitată rigiditatea excesivă, în vederea asigurării posibilității de adaptare a conținutului lor la noi realități sociale. Pentru acest motiv, modalitatea de interpretare și aplicare a legii depinde, în mod semnificativ, de practica organelor judiciare. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării, prevăzut la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și se susține că, prin raportare la considerentele mai sus arătate, sintagma „fără drept“ din cuprinsul prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate. Este invocată, totodată, Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. … 6.<!–>Judecătoria Bălcești apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Se face trimitere la Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate, și se arată că sintagma „fără drept“ din cuprinsul acestora are în vedere lipsa autorizației de tăiere de arbori, reglementată în cuprinsul Legii nr. 46/2008 – Codul silvic. … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, care au următorul cuprins: (1)<!–>Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:a)–>cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei; … b)<!–>cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depășește limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a); … c)–>cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei; … d)<!–>cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei. … … 11.–>Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității incriminării și a pedepsei, precum și prevederilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la principiul legalității incriminării. … 12.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat cu privire la sintagma criticată prin Decizia nr. 51 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 mai 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. a) și ale art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Prin decizia anterior menționată, paragrafele 23 și 24, s-a reținut că sintagma „fără drept“ din cuprinsul dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic este foarte clară, nu lasă loc de interpretare, iar destinatarii săi pot identifica cu ușurință situațiile în care se aplică și consecințele acestora. Mai mult, Curtea a reținut că sintagma „fără drept“, deși nu este definită, nu are un nivel ridicat de complexitate, înțelesul său putând fi decelat potrivit limbajului comun. Astfel, Curtea a constatat că întregul fond forestier național este supus regimului silvic, iar vegetația forestieră din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos (a se vedea art. 6 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic). De asemenea, exploatarea masei lemnoase se face după obținerea autorizației de exploatare și predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice și în conformitate cu instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În zonele de deal și de munte se dă prioritate tehnologiilor bazate pe funiculare. Exploatarea masei lemnoase se face doar de operatori economici atestați de către comisia de atestare, care funcționează în cadrul asociației patronale și profesionale din domeniul forestier, recunoscută la nivel național. Prin excepție, proprietarii de fond forestier, persoane juridice și fizice, pot exploata, fără atestare, din proprietatea lor un volum de până la 20 m^3/an, în condițiile legii. Totodată, arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice. Forma și modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum și modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor și al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează și se păstrează la birourile notariale. În sfârșit, materialele lemnoase, indiferent de proveniența lor, se transportă numai însoțite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienței acestora, fiind interzise primirea spre încărcare și transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoțite de documentele de transport (a se vedea art. 62-68 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic). … 13.–>Așa fiind, Curtea a conchis că legiuitorul a reglementat în detaliu modalitatea de exploatare a masei lemnoase în așa fel încât orice tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, să se realizeze cu drept, adică respectând exigențele prevăzute de Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. … 14.<!–>Curtea constată că a mai fost chemată să se pronunțe în legătură cu sensul sintagmei „fără drept“ din cuprinsul altor norme de incriminare. Astfel, prin Decizia nr. 66 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372 alin. (1) lit. c) din Codul penal, Curtea a reținut că sintagma „fără drept“, din cuprinsul art. 372 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu beneficiază de o definiție legală, în sensul legii penale, și nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care a constatat că intenția legiuitorului a fost aceea de a atribui acestei expresii înțelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin „drept“ se înțelege „totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancționate de puterea de stat, […], reguli a căror respectare și aplicare este asigurată prin forța de constrângere a statului, […].“ De altfel, acesta este și sensul dat cuvântului „drept“ de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând „un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul“. Așa fiind, expresia „fără drept“ semnifică situația inexistenței unei dispoziții legale care să prevadă, direct sau indirect, că o anumită situație de fapt este în acord cu prevederile legale. … 15.–>Prin urmare, Curtea a constatat că semnificația sintagmei „fără drept“ poate fi determinată prin interpretarea gramaticală a acesteia de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române și, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanță juridică de specialitate. … 16.<!–>Analizând considerentele mai sus arătate, Curtea reține că sintagma „fără drept“ din cuprinsul prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nu a fost definită de legiuitor în legislația penală, aspect ce semnifică intenția acestuia de a conferi expresiei analizate sensul ce rezultă din înțelesul comun al cuvintelor din care este alcătuită. Așa fiind, sintagma „fără drept“ presupune, în contextul analizat, existența unei interdicții legale de a comite faptele enumerate în ipoteza normei de incriminare, constând în tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate. … 17.–>Referitor la principiul legalității incriminării și a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 23 alin. (12) din Constituție și la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa – spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 30 și 31 -, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. S-a reținut, totodată, că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenție și înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară, presupunând cerințe calitative, îndeosebi cele ale accesibilității și previzibilității [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91]. Semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. S-a reținut, astfel, că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109). S-a constatat, prin aceeași jurisprudență, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. În acest context s-a arătat că, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Totodată, s-a arătat că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Pentru acest motiv s-a statuat că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, s-a reținut că art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 18.<!–>Or, prin raportare la exigențele mai sus arătate, prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic respectă exigențele ce decurg din prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție și din cele ale art. 7 paragraful 1 din Convenție, sensul sintagmei „fără drept“ putând fi determinat de către destinatarii legii prin utilizarea semnificației obișnuite a cuvintelor ce o compun și, la nevoie, prin recurgerea la consultanță juridică de specialitate. … 19.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr. 1.245/185/2017 al Judecătoriei Bălcești și constată că dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Bălcești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Cristina Teodora Pop–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește