DECIZIA nr. 511 din 13 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 martie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 155 21/11/2001 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 8
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 1059 11/12/2013
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 1059 11/12/2013 ART. 24
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 1059 11/12/2013 ANEXA 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001
ART. 4REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 8
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 4
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 8
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 14
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 258 26/09/2013 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001
ART. 14REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 8
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 4
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 8
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 14
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LALEGE 196 20/07/2018 ART. 57
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 21
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LALEGE 60 24/03/2004
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 4
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 8
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 23/06/2003 ART. 14
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Cristina Cătălina Turcu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepție ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 287/64/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 546D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 6 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 287/64/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepția a fost ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței pronunțate cu privire la anularea art. 24 alin. (1) care reglementează punerea în aplicare a textului de lege criticat în prezenta speță și a altor prevederi din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat aduce atingere dreptului proprietarilor de a deține câini, condiționându-l de îndeplinirea unei condiții subiective și arbitrare, respectiv obținerea „acordului vecinilor“ sau al „asociației de proprietari“. Această condiție nu corespunde niciunei cauze de utilitate publică, ci, din contră, subminează acțiunea socialmente utilă și necesară a adoptării câinilor fără stăpân. Dreptul de proprietate asupra câinilor adoptați nu poate fi restrâns decât printr-o condiționare legală obiectivă care să țină seama, spre exemplu, de spațiul minim alocat unui câine într-o locuință, de respectarea condițiilor sanitar-veterinare privind igiena, sănătatea și bunăstarea animalelor, iar nu de acordul unei asociații de proprietari, acord greu de obținut, deoarece sunt cazuri în care aceasta poate avea sute de membri și poate lua hotărâri cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenți. Mai mult, dreptul chiriașilor „este subminat“, deoarece asociația de proprietari ține seama doar de cererile proprietarilor, nu și de cele ale chiriașilor. Deși sub aspect juridic textul de lege criticat nu creează discriminări, în fapt acestea există și depind de relația bună sau rea pe care proprietarii de câini o au cu asociațiile de proprietari sau cu vecinii lor.6.<!–>Textul de lege criticat aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva refuzului arbitrar al vecinilor sau al asociației de proprietari de a-și da acordul pentru adopție, acord ce nu este condiționat de prezentarea unei justificări obiective.7.–>Restrângerea dreptului de a adopta câini prevăzută de textul de lege criticat nu se încadrează în condițiile cuprinse în art. 53 din Constituție, deoarece această măsură nu este necesară într-o societate democratică și nu este proporțională cu situația care a determinat-o. Nu se poate invoca restrângerea dreptului de proprietate pentru apărarea dreptului la viață privată al celorlalți proprietari, deoarece câinii adoptați urmează să fie adăpostiți în locuințele adoptatorilor, iar nu în spațiile de folosință comună. Pe de altă parte, acordul este anticipat și privește o prezumție generică și abstractă a unui prejudiciu virtual, posibil și viitor, iar nu a unui prejudiciu concret.8.<!–>Textul este neconstituțional și pentru că adaugă la obligațiile proprietarilor de animale prevăzute de art. 4, 8 și 14 din Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie o condiție nouă, fără de care nu se poate realiza adopția.9.–>Se aduce atingere și art. 1 alin. (5) din Constituție, respectiv principiului securității juridice care decurge din principiul legalității, prin faptul că se reglementează alternativ între acordul asociațiilor de proprietari și cel al vecinilor, fără să se stabilească un criteriu clar al incidenței unuia sau altuia. Exigența de claritate și predictibilitate a legislației impune adoptarea unei soluții legislative clare, astfel încât subiectele de drept să poată anticipa conduita pe care trebuie să o adopte. De asemenea, nu este clar nici dacă acordul asociației constă într-o decizie luată de membrii asociației prin vot sau o decizie luată de conducerea asociației prin președintele acesteia.10.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul conferit prin lege unei persoane de a adopta câini nu poate aduce atingere dreptului constituțional la viață privată al celorlalte persoane.11.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.12.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:–>13.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 258/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 26 septembrie 2013, care au următorul cuprins: „(3) Adopția câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții: (…) c) prezentarea de către adoptator a acordului asociațiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 câini.“15.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la condițiile de calitate ale legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 136 privind proprietatea, precum și celor ale art. 17 alin. (2) privind proprietatea din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 17 referitor la dreptul de proprietate, ale art. 21 alin. (1) privind nediscriminarea și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 1 paragraful (1) referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 6 paragraful (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituție. De asemenea, se susține că sunt încălcate și art. 4 referitor la deținerea animalelor de companie, art. 8 referitor la comercializarea, creșterea în scop comercial, refugiile pentru animale și art. 14 referitor la programe de informare și educare din Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie.16.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, pronunțată în control a priori, a reținut, referitor la condițiile pe care adoptatorul trebuie să le întrunească în vederea adopției unui câine fără stăpân, că legiuitorul este singurul competent să stabilească astfel de condiții în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituție. Astfel, autorii obiecției criticau faptul că în cazul persoanelor care adoptă mai mult de 2 câini trebuie să existe acordul asociațiilor de proprietari sau al vecinilor, după caz, fără a lua în considerare disconfortul ori amenințarea pe care le-ar putea produce o populație canină numeroasă la adresa dreptului la viață privată al vecinilor persoanei care adoptă câini. Or, în decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul legal al unei persoane de a adopta câini nu poate aduce atingere dreptului constituțional la viață privată al celorlalte persoane. Prin urmare, statul recunoaște dreptul legal al persoanei de a adopta câini, dar cu respectarea unor standarde legale care asigură și respectarea drepturilor celorlalți cetățeni și nu zădărnicesc politica statului în privința gestionării câinilor fără stăpân. În această privință, neintervenind modificări legislative sau evoluții ale stării de fapt, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.17.<!–>Distinct de cele reținute prin decizia menționată, Curtea constată că nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, respectiv a principiului securității juridice care decurge din principiul legalității. Astfel, textul de lege criticat reglementează clar, precis și previzibil cu privire la competența asociației de proprietari, reprezentată de președinte, potrivit art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, de a elibera un acord în cazul în care se solicită adopția pentru mai mult de doi câini. Prin textul de lege criticat nu se reglementează în mod arbitrar alternativ între acordul asociațiilor de proprietari și cel al vecinilor. Semnificația sintagmei „prezentarea de către adoptator a acordului asociațiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor“ are în vedere faptul că, acolo unde nu s-au putut constitui asociații de proprietari, acordul necesar trebuie exprimat de vecini.18.–>Cât privește susținerile autorului referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție, a art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece „deși sub aspect juridic textul de lege criticat nu creează discriminări, în fapt acestea există și depind de relația bună sau rea pe care proprietarii de câini o au cu asociațiile de proprietari“, Curtea reține că acestea nu reprezintă critici de neconstituționalitate, ci trimiteri la situații de fapt, care excedează controlului său.19.<!–>Curtea constată că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 6 paragraful (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin nereglementarea unei căi de atac împotriva refuzului vecinilor sau al asociației de proprietari de a-și da acordul pentru adopție, deoarece acest refuz ține de atitudinea subiectivă a asociației ori a vecinilor și are ca fundament dreptul acestora la ocrotirea vieții intime, familiale și private, garantat de Constituție.20.–>În ceea ce privește încălcarea art. 44 și 136 din Constituție, a art. 17 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 17 și a art. 1 paragraful (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că dreptul de proprietate poate fi limitat, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, iar limitarea prin textul de lege criticat are un scop legitim, respectiv ocrotirea vieții intime, familiale și private a celorlalți locatari, drept constituțional prevăzut la art. 26 din Legea fundamentală.21.<!–>Întrucât nu s-a reținut restrângerea unui drept fundamental, Curtea reține că prevederile art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție nu au incidență în cauză.22.–>Cât privește încălcarea art. 4, 8 și 14 din Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie, Curtea observă că această convenție a fost ratificată prin Legea nr. 60/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 5 mai 2004, iar aceasta are ca scop instituirea unor principii de bază pentru bunăstarea animalelor, fără a face nicio referire cu privire la numărul de câini ce ar putea fi adoptați.23.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ din Brașov în Dosarul nr. 287/64/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristina Cătălina Turcu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters