DECIZIA nr. 530 din 17 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 13 august 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 385 05/06/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 334 10/05/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 251 19/04/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 67 21/02/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 66 21/02/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 65 21/02/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 63 13/02/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 61 13/02/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 975 07/07/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 77
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 77
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 61 13/02/2018
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 61 13/02/2018
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 133
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 133
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 133
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 125
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 125
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 133
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 49
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 23
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 196 04/04/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 251 19/04/2018
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 416 19/06/2018
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 125
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 133
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 385 05/06/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 357 30/05/2018
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 334 10/05/2018
ART. 53REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 53REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Claudia-Margareta Krupenschi<!–> – magistrat-asistent-șef–>
<!–>

–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, obiecție formulată de un număr de 90 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați România și unor deputați neafiliați. 2.–>Sesizarea de neconstituționalitate a fost transmisă de către Secretariatul General al Camerei Deputaților cu Adresa nr. 2/6.446/28 iunie 2018, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.157/28 iunie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 999A/2018. 3.<!–>În motivarea obiecției de neconstituționalitate, autorii sesizării prezintă, în prealabil, procedura legislativă de adoptare a legii ce constituie obiectul controlului de constituționalitate. Potrivit principalelor etape ale acesteia, propunerea legislativă a fost înregistrată, în data de 31 octombrie 2017, la Biroul permanent al Camerei Deputaților, aceasta fiind adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră de reflecție, la data de 13 decembrie 2017, și de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 21 decembrie 2017. Urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 61/2018 s-a deschis procedura de reexaminare a legii, aceasta fiind adoptată, cu 17 amendamente admise, de Camera Deputaților, la data de 20 martie 2018, și de Senat, la data de 26 martie 2018. Ulterior, urmare a cererii de reexaminare formulate la data de 22 iunie 2018 de Președintele României, legea a fost adoptată de Camera Deputaților la data de 26 iunie 2018, și, respectiv, de Senat la data de 27 iunie 2018, actul normativ având aceeași formă și același conținut, întrucât cererea de reexaminare a fost respinsă de ambele Camere parlamentare. 4.–>În cuprinsul sesizării sunt prezentate motive de neconstituționalitate intrinsecă ce vizează, în principal, încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, cu referire la principiul legalității sub aspectul exigențelor de calitate a legii și la principiul securității raporturilor juridice. 5.<!–>Astfel, sintagma „care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani“ din cuprinsul art. I pct. 2, cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, este echivocă, întrucât textul nu distinge în funcție de caracterul definitiv sau nedefinitiv al sancțiunii disciplinare. 6.–>Dispozițiile art. I pct. 3, cu referire la art. 7 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 317/2004, care reglementează obligația judecătorilor și procurorilor candidați la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii de a depune „o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu au un interes personal ce influențează sau ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor prevăzute de lege“, sunt apte să creeze incertitudine în aplicarea legii, afectând principiul securității juridice, întrucât nu stabilesc în concret care ar trebui să fie conținutul acestei noi declarații. Se arată că, în actuala formă a Legii nr. 317/2004, respectiva obligație se referă la „declarația de interese actualizată“. 7.<!–>Teza finală a prevederilor art. I pct. 8, cu referire la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, potrivit căreia „hotărârile adunărilor generale sunt trimise colegiului de conducere al curții de apel, respectiv al parchetului de pe lângă aceasta, care stabilește rezultatul votului“, nu respectă exigențele de claritate și previzibilitate ale legii, deoarece nu rezultă cu precizie în ce constă atribuția de stabilire a rezultatului votului: fie de a constata rezultatele voturilor de la nivelul adunărilor generale, fie de a centraliza și însuma voturile exprimate și de a stabili, astfel, rezultatul votului. 8.–>Dispozițiile art. I pct. 18, cu referire la art. 24 alin. (2^1) și (2^2) din Legea nr. 317/2004, contravin atât prevederilor art. 1 alin. (5), cât și art. 133 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituție, deoarece, chiar și ulterior reexaminării legii ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 61/2018, prevăd soluția legislativă potrivit căreia depunerea candidaturilor pentru funcțiile de președinte și de vicepreședinte ai Consiliului Superior al Magistraturii se face la secțiile de care fiecare dintre candidați aparține. Or, pentru a fi în acord cu decizia menționată, depunerea candidaturilor și a documentației aferente trebuie să se facă la plenul Consiliului Superior al Magistraturii, urmând ca în cadrul acestuia să se analizeze și să se dezbată candidaturile. Totodată, din noua formulare a art. 24 alin. (2^2) nu rezultă cu claritate dacă secțiile pot desemna câte un singur candidat pentru cele două funcții de conducere sau dacă se pot desemna candidați diferiți pentru fiecare dintre cele două funcții, ceea ce contravine principiului securității juridice. 9.<!–>Art. I pct. 32, cu referire la art. 40 alin. (1) lit. b)-e) și h), respectiv la art. 40 alin. (2) lit. a)-f) și i) din Legea nr. 317/2004, sunt neconstituționale prin raportare la art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (1), (2) și (4) din Legea fundamentală, deoarece separarea competențelor decizionale referitoare la cariera magistraților este de natură să afecteze rolul Consiliului Superior al Magistraturii care, în componența sa plenară, reprezintă garantul independenței justiției, astfel că toate atribuțiile Consiliului care privesc aspectele generale și comune ale carierei magistraților, precum propunerile de numire, promovare, transferare și sancționare trebuie să aparțină în exclusivitate Plenului, și nu secțiilor acestuia. 10.–>Art. I pct. 37, cu referire la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la principiul securității juridice, deoarece ipoteza în care sesizarea nu este semnată sau nu conține datele de identificare ale autorului nu este clară și previzibilă sub aspectul persoanei căreia trebuie să i se comunice răspunsul. 11.<!–>Același art. I pct. 37, dar cu referire la art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, contravine, de asemenea, principiului securității juridice, întrucât nu reglementează un termen în care rezoluția de clasare a unei sesizări să poată fi infirmată sau confirmată de inspectorul-șef, respectiv un termen în care să se realizeze completarea verificărilor prealabile. 12.–>Art. I pct. 41, cu referire la art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, împiedică accesul liber la justiție, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece instituie, în privința rezoluției de clasare, un dublu control de tip ierarhic administrativ, realizat de către inspectorul-șef. Astfel, într-o primă fază, potrivit art. 45 alin. (4), inspectorul-șef infirmă sau confirmă rezoluția de clasare a inspectorului judiciar și, dacă infirmă rezoluția de clasare, poate dispune completarea verificărilor. Într-o a doua fază, inspectorul-șef soluționează plângerea persoanei care a formulat sesizarea împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4). De asemenea, art. 45^1 alin. (5) încalcă art. 52 alin. (1) din Constituție, deoarece, în ipoteza admiterii contestației la rezoluția de clasare a sesizării referitoare la săvârșirea abaterii disciplinare, hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București trebuie să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor. Acest lucru semnifică, pe de o parte, că instanța de judecată exercită unele competențe specifice Inspecției Judiciare și, pe de altă parte, că soluția pronunțată depășește limitele soluțiilor pronunțate de instanța de contencios-administrativ, constând, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituție, în „recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei“.13.<!–>Art. I pct. 49, cu referire la art. 48^1 din Legea nr. 317/2004, contravine, în opinia autorilor obiecției de neconstituționalitate, atât art. 124 alin. (3), cât și art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În primul rând, din faptul că art. 48^1 face trimitere la art. 45, în ansamblu, rezultă că secțiile Consiliului Superior al Magistraturii vor putea stabili termene mai scurte inclusiv față de cele prevăzute la art. 45 alin. (3) și (6), care reglementează termenul în care poate fi atacată la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare, respectiv termenul în care hotărârea Curții de Apel poate fi atacată la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această soluție normativă contravine art. 124 alin. (3) din Constituție, care stabilește că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În al doilea rând, dispozițiile art. 48^1 alin. (1) și alin. (2) cuprind, contrar exigențelor principiului securității juridice, soluții legislative contradictorii, deoarece, potrivit celor două texte, stabilirea unor termene mai scurte se dispune atât de către secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cât și de către inspectorul-șef. 14.–>Art. I pct. 54, cu referire la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, este neclar, deoarece, referindu-se la posibilitatea dispunerii măsurii suspendării din funcție a magistratului pe perioada procedurii disciplinare, are în vedere întreaga procedură, deci până la finalizarea acesteia prin hotărârea instanței supreme, în timp ce, cu privire la posibilitatea reevaluării măsurii suspendării, se arată că aceasta poate fi dispusă numai până la pronunțarea hotărârii de către Secția corespunzătoare, deci nu până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare. Or, o astfel de soluție contradictorie nu își găsește nicio justificare rațională și obiectivă și încalcă principiul securității juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. 15.<!–>Art. I pct. 56, cu referire la art. 52^1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, reglementează, de asemenea, o soluție legislativă contradictorie față de cea cuprinsă la art. 49 alin. (6) din aceeași lege, deoarece, la alin. (2) al art. 52, se dispune faptul că sancțiunea disciplinară stabilită ca urmare a continuării procedurii disciplinare în condițiile alin. (1) nu se mai execută, în timp ce, în privința judecătorului numit în funcția de procuror sau a procurorului numit în funcția de judecător, se face trimitere la art. 49 alin. (6), potrivit căruia secțiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt competente să aplice una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege.16.–>Art. I pct. 59, cu referire la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, introduce un paralelism legislativ, prin raportare la aceeași soluție cuprinsă și la art. 23 alin. (3) din lege, referitoare la caracterul permanent și nenormat al activității membrilor Consiliului, ceea ce încalcă principiul securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. 17.<!–>Art. I pct. 61, cu referire la art. 55 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 317/2004, contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece, contrar considerentelor reținute în Decizia nr. 196/2013, nu reglementează motivele pe care trebuie să se fundamenteze măsura retragerii încrederii (caz de revocare) de către majoritatea judecătorilor sau procurorilor, după caz, care funcționează la instanțele sau parchetele pe care membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii le reprezintă. 18.–>Art. I pct. 70, cu referire la art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, încalcă art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității în fața legii, deoarece exclude procurorii de la vocația de a ocupa funcția de inspector-șef, respectiv judecătorii de la vocația de a ocupa funcția de inspector-șef adjunct, ceea ce reprezintă o discriminare, având în vedere faptul că Inspecția Judiciară este organizată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și că aceasta exercită, în egală măsură, atribuții referitoare atât la judecători, cât și la procurori (cu privire la principiul egalității legii, sunt indicate ca relevante deciziile nr. 2/2017, nr. 117/2018, nr. 573/2011, nr. 366/2004). 19.<!–>Art. I pct. 78, cu referire la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, contravine principiului securității juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece nu respectă exigențele de claritate și previzibilitate sub aspectul procedurii de desemnare, de către inspectorul-șef, a inspectorului-șef adjunct și a directorilor de direcții din cadrul Inspecției Judiciare. În lipsa stabilirii unor criterii obiective de evaluare și fără a reglementa posibilitatea existenței unor candidați, desemnarea reprezintă, în realitate, o selecție arbitrară, subiectivă și netransparentă a persoanelor care vor ocupa funcții de conducere.20.–>În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere.21.<!–>Președintele Camerei Deputaților apreciază, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 2/6.857 din 10 iulie 2018, că legea supusă controlului de constituționalitate nu contravine în niciun fel Legii fundamentale. 22.–>În ce privește criticile potrivit cărora prevederile art. 7 alin. (1) din legea examinată încalcă principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, din coroborarea dispozițiilor care reglementează domeniul răspunderii disciplinare a magistraților, rezultă fără echivoc că soluționarea sesizărilor referitoare la buna reputație a judecătorilor și procurorilor se rezumă la hotărârea irevocabilă. De asemenea, referitor la critica adusă art. 7 alin. (4) se arată că, din analiza părții introductive a anexei nr. 2 („Declarația de interese“) la Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că înlocuirea declarației de interese cu o declarație pe proprie răspundere atrage, din punct de vedere juridic, aceeași răspundere și are același efect juridic.23.<!–>Cu privire la prevederile art. 10 alin. (3) teza finală se arată că acestea, contrar susținerilor autorilor sesizării, respectă principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, având în vedere faptul că, din interpretarea comparată a textului criticat, precum și a prevederilor art. 9 alin. (1) și (2) și ale art. 11 alin. (1) din lege, reiese fără echivoc concluzia potrivit căreia, în virtutea atribuțiilor strict administrative ale colegiilor de conducere, acestea nu au decât rolul de a constata rezultatele voturilor de la nivelul adunărilor generale.24.–>Cu referire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2^1) și (2^2) din legea criticată, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, se face trimitere la paragrafele 86-89 ale Deciziei nr. 251/2018, prin care Curtea Constituțională a examinat și a constatat constituționalitatea textelor mai sus indicate. 25.<!–>În ceea ce privește critica autorilor sesizării referitoare la prevederile art. 40 alin. (1) lit. b)-e) și h), respectiv art. 40 alin. (2) lit. a)-f) și i), se precizează că, printr-o analiză comparată a dispozițiilor art. 40, înainte și după procedura reexaminării de către Parlament, se constată că dispozițiile acestui articol au rămas nemodificate, iar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 416 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 2 iulie 2018), obiecția a devenit inadmisibilă ca urmare a faptului că prin formularea unei sesizări privind neconstituționalitatea unei legi adoptate de Parlament în procedura reexaminării nu pot fi exprimate critici de neconstituționalitate noi cu privire la texte care nu au fost avute în vedere în procesul reexaminării determinate de o decizie de admitere pronunțată de Curtea Constituțională. Aceeași situație de inadmisibilitate este aplicabilă și criticilor de neconstituționalitate aduse prevederilor art. 45 alin. (2) și (4), art. 45^1, art. 48^1, art. 52 alin. (1), art. 52^1 alin. (2), art. 54 alin. (1), art. 55 alin. (1) lit. c) și alin. (3), art. 65 alin. (2) și art. 69 alin. (1) lit. a).26.–>Prin urmare, se conchide că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată în ceea ce privește criticile aduse prevederilor art. 7 alin. (1) și art. 10 alin. (3) și inadmisibilă în ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate. 27.<!–>Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate.28.–>Alte documente aflate la dosar. La data de 6 iulie 2018, Partidul Național Liberal a transmis Curții Constituționale o adresă, înregistrată cu nr. 5.437/9 iulie 2018, prin care solicită suspendarea cauzelor aflate pe rolul Curții Constituționale și în analiza Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), cauze ce au ca obiect modificările și completările aduse Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, suspendare solicitată până la finalizarea și publicarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția. De asemenea, prin adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.371/12 iulie 2018, Asociația Forumul Judecătorilor din România a formulat o solicitare de aceeași natură.
CURTEA,<!–>–>
examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, înscrisurile atașate la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>29.–>Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1,art. 10,art. 15 și art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate.30.<!–>Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie, potrivit autorilor sesizării, „Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii“. Analizând motivarea formulată în scopul susținerii obiecției, Curtea constată că sunt criticate, punctual, dispozițiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 8 teza finală, pct. 18, pct. 32, pct. 37, pct. 41, pct. 49, pct. 54, pct. 56, pct. 59, pct. 61, pct. 70 și pct. 78 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 31.–>Textele constituționale invocate în susținerea obiecției formulate sunt cele ale art. 1 alin. (5) cu referire la principiul legalității și al securității raporturilor juridice, art. 16 privind principiul egalității, art. 124 alin. (3), potrivit cărora „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii“, art. 125 alin. (2) referitoare la competența Consiliului Superior al Magistraturii de a face, în condițiile legii, propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor, art. 133 alin. (1) și (2) care prevăd rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției, precum și componența Consiliului, art. 134 alin. (1), (2) și (4) referitoare la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii și ale art. 147 alin. (4), care consacră efectul juridic al deciziilor Curții Constituționale. 32.<!–>Referitor la cererea prin care Partidul Național Liberal solicită suspendarea soluționării cauzei aflate pe rolul Curții Constituționale, până la finalizarea și publicarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția, plenul Curții, în acord cu cele statuate în jurisprudența sa, reține că, „din perspectiva atribuțiilor sale și a controlului pe care aceasta îl realizează exclusiv prin raportare la normele constituționale, opinia transmisă de Comisia de la Veneția nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituționalitate. Recomandările formulate de forul internațional ar fi putut fi utile legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, Curtea Constituțională fiind abilitată la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, și nicidecum la verificarea oportunității unei soluții legislative sau alteia, aspecte care intră în marja de apreciere a legiuitorului, în cadrul politicii sale în materia legilor justiției“ (a se vedea, în acest sens, paragraful 16 din Decizia nr. 357 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 8 iunie 2018, sau paragrafele 29-30 din Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018.33.–>Pentru argumentele expuse, cu majoritate de voturi, Curtea respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de Partidul Național Liberal și urmează a soluționa prezenta obiecție de neconstituționalitate la termenul fixat pentru deliberările asupra cauzei.34.<!–>În ce privește cererea cu același obiect formulată de Asociația Forumul Judecătorilor din România, Curtea reține că această entitate nu are calitate procesuală în prezenta cauză. Prin urmare, cu majoritate de voturi, Curtea respinge cererea, ca inadmisibilă.(1)–>Parcursul legislativ al actului normativ examinat35.<!–>Legea supusă controlului de constituționalitate este adoptată în urma formulării, la data de 22 iunie 2018, a cererii de reexaminare a Președintelui României și a parcurs trei cicluri legislative. 36.–>Legea a fost inițiată de un grup de 10 deputați și senatori, fiind înregistrată la Biroul permanent al Camerei Deputaților la data de 31 octombrie 2017. Propunerea legislativă a fost adoptată, în procedură de urgență, de Camera Deputaților, la data de 13 decembrie 2017, iar de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 21 decembrie 2017, fiind depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii la data de 22 decembrie 2017 și trimisă la promulgare la data de 27 decembrie 2017 (primul ciclu legislativ).37.<!–>La data de 22 și, respectiv, 27 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție și, respectiv, un număr de 52 de deputați au sesizat Curtea Constituțională în vederea exercitării controlului de constituționalitate anterior promulgării. Curtea a soluționat cele două sesizări prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, prin care a admis, parțial, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 5, pct. 15 (cu referire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informații“), pct. 19, 20 și 62 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 sunt neconstituționale. În temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție s-a deschis procedura reexaminării legii pentru punerea de acord a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale cu Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018.38.–>Până la momentul pronunțării deciziei mai sus menționate, aceeași lege a mai fost atacată prin sesizarea formulată la data de 22 ianuarie 2018 de un număr de 51 de deputați. Curtea, prin Decizia nr. 65 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 10 aprilie 2018, a respins sesizarea, ca inadmisibilă.39.<!–>Procedura reexaminării legii în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție a demarat la data de 7 martie 2018 și s-a finalizat prin adoptarea legii reexaminate de către Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 26 martie 2018, fiind depusă, la data de 28 martie 2018, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii. La data de 30 martie 2018, legea, adoptată în forma reexaminată, a fost trimisă Președintelui României spre promulgare [al doilea ciclu legislativ – prima reexaminare, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție].40.–>Forma reexaminată a legii a fost contestată, la data de 29 martie 2018, de 89 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale P.N.L. și U.S.R. Prin Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat constituționalitatea legii examinate. În data de 3 mai 2018, Curtea, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituție, a transmis Președintelui României această decizie, în vederea promulgării legii ce a constituit obiectul controlului.41.<!–>La data de 11 mai 2018, Președintele României a formulat o sesizare de neconstituționalitate cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, soluționată de Curte prin Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, prin care a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate. Prin Adresa nr. 4.557 din 13 iunie 2018, Curtea a transmis Președintelui României această decizie, în vederea promulgării legii examinate.42.–>La data de 22 iunie 2018, Președintele României a adresat Parlamentului României o cerere de reexaminare asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. După depunerea raportului comisiei sesizate în fond din data de 25 iunie 2018, legea a fost înscrisă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților din 26 iunie 2018, a fost dezbătută și a fost adoptată propunerea Comisiei de respingere a cererii de reexaminare. Ulterior, legea a fost înaintată Senatului, care, la data de 27 iunie 2018, a dezbătut și a adoptat propunerea din raportul Comisiei sesizate în fond, fiind votată adoptarea legii în forma trimisă inițial la promulgare. Legea a fost depusă, la data de 27 iunie 2018, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale, iar la data de 29 iunie 2018 a fost trimisă Președintelui României spre promulgare [al treilea ciclu legislativ – a doua reexaminare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituție].43.<!–>Prezenta sesizare de neconstituționalitate a fost formulată la data de 28 iunie 2018. (2)–>Admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate44.<!–>În vederea soluționării prezentei obiecții de neconstituționalitate, Curtea are obligația verificării prealabile a condițiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, precum și a obiectului controlului de constituționalitate. Dacă primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiții (a se vedea, în acest sens, paragraful 38 din Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018).45.–>Cu privire la titularul dreptului de sesizare, Curtea reține că obiecția de neconstituționalitate a fost formulată și semnată de un număr total de 89 de deputați (și nu 90 de deputați, cum se afirmă în sesizare), aparținând atât Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România, cât și unor deputați neafiliați. Prin urmare, Curtea constată că în prezenta cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 146 lit. a) din Constituție și de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la sesizarea Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea legilor înainte de promulgare de către cel puțin 50 de deputați. 46.<!–>În privința termenului în care obiecția a fost formulată, Curtea observă că, ulterior adoptării din data de 27 iunie 2018, legea supusă controlului a fost depusă în aceeași zi la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale, iar la data de 28 iunie 2018 a fost formulată prezenta sesizare de neconstituționalitate, cu respectarea termenelor prevăzute de Constituție și de Legea nr. 47/1992. 47.–>Curtea constată, prin urmare, îndeplinirea condițiilor referitoare la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, urmând a fi verificată condiția de admisibilitate referitoare la competența Curții de a se pronunța asupra obiecției de constituționalitate, prin raportare la obiectul acesteia. 48.<!–>Astfel, Curtea reține că obiectul sesizării îl reprezintă o lege nepromulgată încă, criticată în forma sa reexaminată, ca urmare a formulării, de către Președintele României, a cererii de reexaminare din data de 22 iunie 2018. În acest sens, Curtea constată că termenul ipotetic de promulgare, în cazul unei legi asupra căreia a intervenit procedura reexaminării – fie în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție, fie în temeiul art. 77 alin. (2) din aceasta -, este, potrivit art. 77 alin. (3) din Legea fundamentală, de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminarea legii sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea (a se vedea, în acest sens, paragrafele 65 și 66 din Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018).49.–>Potrivit jurisprudenței Curții cu privire la condițiile de admisibilitate referitoare la sfera sa de competență în exercitarea controlului de constituționalitate a priori, Curtea a reținut, în esență, că cererea de reexaminare formulată conform art. 77 alin. (2) din Constituție are ca efect redeschiderea procedurii legislative, însă numai în limitele cererii de reexaminare. Aceasta înseamnă că dacă un text legal nu a format obiectul reexaminării, acesta nu poate forma nici obiect al controlului de constituționalitate a legii reexaminate. Curtea se va pronunța numai asupra acelor soluții legislative care au fost adoptate în considerarea și în limitele cererii de reexaminare, întrucât numai acestea pot forma obiectul operei de legiferare, în condițiile formulării unei cereri de reexaminare de către Președintele României. În concluzie, Curtea a reținut că „în măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curții Constituționale prevăzuți la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție formulează o obiecție de neconstituționalitate fără a contesta diferența specifică dintre varianta redacțională a legii reexaminate și cea inițială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia.“ [Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, coroborată cu Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, și Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018.] 50.<!–>Față de cele mai sus reținute, Curtea observă că, în cursul procedurii de reexaminare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, comisiile sesizate în fond de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului au întocmit Rapoarte asupra cererii de reexaminare în sensul respingerii acesteia, fiind votate ca atare. Aceste propuneri au fost adoptate în urma dezbaterilor și votului final din ambele Camere ale Parlamentului. Prin urmare, cererea de reexaminare a Președintelui României a fost, practic, respinsă, de vreme ce legea supusă analizei Parlamentului a fost adoptată în aceeași formă, fără nicio intervenție asupra sa.51.–>Curtea constată, în continuare, că există o identitate de formă și conținut între legea supusă controlului Curții Constituționale prin prezenta sesizare și cea examinată de Curte în precedent, prin Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, ca urmare a sesizării formulate de 89 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și ale Uniunii Salvați România la data de 28 martie 2018, ce a constituit obiectul Dosarului nr. 460A/2018 al Curții Constituționale. Prin decizia mai sus indicată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este constituțională, prin raportare la criticile de neconstituționalitate formulate. Rezultă, în concret, faptul că nu există o diferență specifică între cele două acte normative, care să poată fi supusă controlului de constituționalitate a priori al Curții, în acord cu jurisprudența mai sus referită. 52.<!–>Întrucât condițiile de admisibilitate specifice exercitării controlului de constituționalitate trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauza de față a fost constatată neîndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la sfera de competență a Curții Constituționale, rezultă că prezenta obiecție de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.53.–>Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,* Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul celei formulate la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018.<!–>
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate referitoare la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, obiecție formulată de un număr de 89 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați România și unor deputați neafiliați. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent-șef, –>
Claudia-Margareta Krupenschi<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters