DECIZIA nr. 537 din 13 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 8 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 8 22/04/2015
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 0
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 8 22/04/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LAOUG 8 22/04/2015
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 308 13/06/2013
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 752 20/09/2012
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 507 29/05/2007
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 530 31/05/2007
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 8 22/04/2015
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 308 13/06/2013
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 556 07/06/2007
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 411 03/07/2014
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1096 08/09/2009
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 197 13/05/2003
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 16
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 36 31/01/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 828 11/10/2012
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 118 07/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 94 28/02/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 508 24/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 530 24/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 314 10/05/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 423 21/06/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 422 21/06/2018





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Cristina Cătălina Turcu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) și lit. d) pct. (ii) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Hagi Gold – S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 1.199/866/2015 al Judecătoriei Pașcani, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 96 D/2016.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.4.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, prin Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, Curtea a reținut că legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât nicio prevedere din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi. Prin prevederile legale criticate s-a intenționat responsabilizarea persoanei juridice cu privire la modul de alegere și supraveghere a angajaților, precum și înlăturarea dificultăților în ceea ce privește identificarea persoanei care a săvârșit fapta, în cazul societăților cu mai mulți angajați.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.199/866/2015, Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) și lit. d) pct. (ii) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost invocată de Societatea Hagi Gold – S.R.L. din Piatra-Neamț, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. c) și gg) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, respectiv neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate și deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, cu aplicarea sancțiunilor reglementate în textele de lege criticate.6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, faptele ce constituie contravenții intră sub incidența art. 6 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece contravenția este asimilată unei acuzații în materie penală, astfel încât contravenientul trebuie să se bucure de garanțiile instituite de acest articol. În legislația internă, contravenția este definită de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, ca reprezentând o faptă săvârșită cu vinovăție. În ceea ce privește forma vinovăției, pornind de la noțiunea de acuzație în materie penală, se impune ca subiectul pasiv al contravenției să beneficieze de aceleași prevederi din materia penală, adică fapta săvârșită din culpă să constituie contravenție doar dacă legea prevede expres acest lucru. Persoana juridică nu poate deveni subiect activ al unei contravenții ca urmare a culpei în alegerea salariatului, răspunderea având caracter personal, și nu obiectiv. Având în vedere formele participației penale, persoana juridică nu săvârșește fapta contravențională nici direct ca autor sau coautor, nici impropriu ca instigator sau complice. O astfel de reglementare încalcă dreptul de proprietate privată, precum și libertatea economică, nu doar prin sancțiunea pecuniară a amenzii, cât și prin măsura complementară a suspendării activității, ambele reflectându-se în patrimoniul persoanei juridice. 7.–>Judecătoria Pașcani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curții Constituționale nr. 507 din 29 mai 2007, nr. 752 din 20 septembrie 2012 și nr. 308 din 13 iunie 2013.8.<!–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 9.–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute prin Decizia nr. 530 din 31 mai 2007. 10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) și lit. d) pct. (ii) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul cuprins:(1)<!–>Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:a)–>cele prevăzute la art. 10 lit. f), h), i), s), ș), t), ț), v), aa) și gg), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, precum și cu:(i)<!–>confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenția prevăzută la lit. gg); […]d)–>cele prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) și dd), cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei, precum și cu: […](ii)<!–>suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru, de la o lună la 3 luni, în funcție de gravitatea faptelor, pentru contravențiile prevăzute la lit. b), c), d) și e).[…](3)–>Pe durata de suspendare a activității, unitatea este sigilată de echipa de control constituită potrivit legii. Concomitent cu sigilarea unității, se afișează la loc vizibil un anunț cu privire la această situație. Anunțul va fi scris cu litere de tipar având înălțimea minimă de 10 cm. Procedura de aplicare a acestei prevederi se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 1 martie 2015.13.<!–>Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), referitoare la caracterul statului român și la principiul supremației Constituției și a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (11) referitor la respectarea prezumției de nevinovăție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, autorul arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.14.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă prevederile referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare, aparținând acestora (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013).15.<!–>Totodată, Curtea observă că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni poate fi privită ca o limitare a folosinței ca atribut al dreptului de proprietate privată, pe o perioadă determinată, măsură justificată obiectiv și rațional, pentru a da expresie principiilor constituționale anterior invocate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 17).16.–>Distinct de cele reținute, Curtea reține că sancțiunea amenzii intră sub incidența celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a „amenzilor“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că atât amenda, cât și sumele confiscate se subsumează noțiunii de „amenzi“ [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013 pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. Autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006 pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013 pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17 și Hotărârea din 18 iunie 2013 pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32].17.<!–>Cât privește atingerea adusă art. 45 din Constituție, Curtea reține că libertatea economică presupune garantarea dreptului de a desfășura o activitate economică într-un mediu concurențial ale cărui pârghii sunt fixate de stat prin lege. Numai în acest fel concurența va presupune o confruntare loială între operatorii economici care acționează pe același segment de piață și care oferă consumatorilor produse similare. Legiuitorul are astfel obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, precum și posibilitatea de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea lor, aceasta fiind semnificația sintagmei în condițiile legii“ cuprinsă în art. 45 din Constituție (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). Astfel, veniturile realizate de operatorii economici sunt supuse unui proces de fiscalizare necesar realizării dezideratului cuprins în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia România este stat social. În aceste condiții, pentru a garanta respectarea prevederilor legale prin care statul a înțeles să disciplineze activitatea operatorilor economici, s-au instituit sancțiuni, textele de lege criticate reglementând astfel de sancțiuni. În consecință, pentru argumentele anterior expuse, nu poate fi primită critica autorului excepției, prin care instituirea sancțiunii prevăzute de textele de lege criticate ar contraveni art. 45 din Constituție.–>18.<!–>În ceea ce privește vinovăția în săvârșirea faptei, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezumția de nevinovăție trebuie să se aplice nu numai în procesul penal, în sens strict, ci ori de câte ori fapta imputabilă are „conotație penală“, cum ar fi, spre exemplu, în materia sancțiunilor administrative. Astfel, potrivit instanței de contencios al drepturilor omului, conceptul de „acuzație în materie penală“ are o semnificație „autonomă“, independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naționale ale statelor membre, așa cum s-a reținut în Hotărârea din 25 august 1987, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lutz împotriva Germaniei, paragraful 52 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, paragraful 22).19.–>Referitor la domeniul de aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constituțională a stabilit că legislația contravențională din România intră sub incidența prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așa fiind, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009). Din această perspectivă nu se poate reține încălcarea prezumției de nevinovăție. 20.<!–>Referitor la susținerile autorului excepției potrivit cărora, în vederea garantării prezumției de nevinovăție, prevederile art. 16 alin. (6) din Codul penal ar trebui aplicate mutatis mutandis în domeniul contravențional, în sensul în care faptele comise din culpă ar trebui să constituie contravenții numai când legea prevede expres acest lucru, Curtea reține că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, dintre aceste acte normative făcând parte și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, în care sunt reglementate sancțiunile contravenționale ce fac obiectul prezentei excepții. Curtea observă că, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție“. Curtea reține că nici în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici în acela al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 nu se face distincție între faptele săvârșite cu intenție sau din culpă, ca forme ale vinovăției. Intenția legiuitorului a fost aceea de a institui sancțiuni, prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, pentru anumite fapte considerate ca prezentând pericol social, fără a distinge însă cu privire la forma de vinovăție a contravenientului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a asimilat contravențiile conceptului de „acuzație în materie penală“, astfel cum s-a reținut la paragrafele 18 și 19 din prezenta decizie, însă acest lucru nu are semnificația aplicării mutatis mutandis a regulilor ce guvernează domeniul penal. 21.–>Cât privește răspunderea contravențională a operatorului economic, Curtea reține că aceasta își are temeiul în faptele ilicite săvârșite în realizarea obiectului de activitate, respectiv neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale atunci când obiectul lor de activitate îl constituie livrarea bunurilor cu amănuntul sau a prestărilor de servicii efectuate direct către populație. Răspunderea contravențională a persoanei juridice este întemeiată pe obligația acesteia de a-și stabili modul de organizare și funcționare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuțiilor de către persoanele angajate, precum și de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaților, respectându-se legislația în vigoare. Toate aceste activități sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile și prestează serviciile menționate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 în schimbul unor sume de bani, sume pentru a căror neevidențiere fiscală este sancționat contravențional, deoarece fapta săvârșită servește interesului său. 22.<!–>Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că instanța de judecată are posibilitatea și, totodată, obligația ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție, și să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârșită cu vinovăție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, și Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, paragraful 25). 23.–>În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea observă că autorul excepției nu indică motivele pe care aceasta se fundamentează. 24.<!–>De asemenea, întrucât nu a fost reținută restrângerea exercițiului niciunui drept și niciunei libertăți fundamentale, Curtea constată că nici dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.25.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Hagi Gold – S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 1.199/866/2015 al Judecătoriei Pașcani și constată că prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) și lit. d) pct. (ii) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. <!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Pașcani și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Cristina Cătălina Turcu–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters