DECIZIA nr. 549 din 14 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1196 din 17 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 13 09/01/2020
ActulREFERIRE LALEGE 407 09/11/2006
ActulREFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ART. 1REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ANEXA 1
ART. 3REFERIRE LALEGE 13 09/01/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ART. 11REFERIRE LALEGE 13 09/01/2020
ART. 11REFERIRE LALEGE 13 09/01/2020 ART. 1
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006
ART. 11REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE 13 09/01/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 13
ART. 13REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ANEXA 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ANEXA 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ANEXA 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 18 19/01/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 718 29/10/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 323 30/04/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LALEGE 13 09/01/2020
ART. 20REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006
ART. 20REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ANEXA 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Bianca Drăghici<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, excepție ridicată de Alin Erk în Dosarul nr. 4.839/325/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.900D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textul criticat reprezintă opțiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri în funcție de anumite situații unor categorii de proprietari, așa încât nu instituie discriminări. Totodată, se arată că legislația generală prevede posibilitatea recuperării prejudiciului produs. În final, se menționează că prin Legea nr. 13/2020 a fost modificată legislația în domeniu.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.839/325/2017, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Excepția a fost ridicată de apelantul-reclamant Alin Erk în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 12.400 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în cadrul soluționării unei acțiuni în pretenții prin care se solicită achitarea prejudiciului pentru avarierea autoturismului său în urma impactului avut cu un exemplar din speciile de faună de interes cinegetic.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, stabilind acordarea de despăgubiri numai proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice, creează o discriminare evidentă în raport cu ceilalți proprietari, deși legiuitorul constituant a prevăzut că proprietatea privată în România este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Drept urmare, restrângerea aplicării dispozițiilor de lege criticate numai în cazul proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice, fără a lua în seamă și ceilalți proprietari, constituie o discriminare și o încălcare a dispozițiilor art. 16,44 și 53 din Constituție.6.<!–>Tribunalul Timiș – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Constituționale, conform căreia egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 din Legea fundamentală, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice. Tot astfel, în opinia instanței, nu poate fi reținută nici încălcarea art. 44 din Constituție, câtă vreme, indiferent de natura bunurilor prejudiciate, proprietarul are la dispoziție mijloace juridice eficiente pentru protejarea dreptului său. În aceste condiții, nu poate fi reținută nici restrângerea exercițiului unor drepturi, contrar art. 53 din Constituție, prin reglementarea unor categorii de bunuri a căror prejudiciere atrage răspunderea gestionarului faunei cinegetice.7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care la data sesizării prevedeau că: (1)<!–>Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 și 2, se acordă despăgubiri.(2)–>Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează:a)<!–>pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan – de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor;b)–>pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă – de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.(3)<!–>Pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație.(4)–>Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.(5)<!–>Constatarea pagubelor prevăzute la alin. (1)-(4) și emiterea deciziei comisiei de constatare se realizează în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de către persoana păgubită, la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-a produs paguba.(6)–>Plățile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare.“11.<!–>Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. I pct. 5 dinLegea nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 au fost modificate. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 13/2020, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății.12.–>În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.13.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate reglementează dreptul la despăgubiri pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 407/2006 și, totodată, stabilesc procedura de acordare a acestor despăgubiri. Prin urmare, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006, în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 13/2020, reprezintă norme speciale în materia răspunderii pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic.14.–>Curtea reține că, în sensul Legii nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic reprezintă totalitatea exemplarelor din populațiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 și 2, existente pe teritoriul României [art. 1 lit. m)], iar fondul cinegetic este definit ca unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar, și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său; nu se includ în fondurile cinegetice suprafețele din parcurile naționale și din Rezervația Biosferei „Delta Dunării“ [art. 1 lit. n)].15.<!–>Analizând susținerea autorului excepției, potrivit căreia restrângerea aplicării dispozițiilor de lege criticate numai în cazul proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice, fără a lua în seamă și ceilalți proprietari, constituie o discriminare și o încălcare a dispozițiilor art. 16,44 și 53 din Legea fundamentală, Curtea constată netemeinicia acestei critici.16.–>Astfel, cu privire la dispozițiile constituționale ale art. 16, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, ceea ce înseamnă că el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015, paragraful 15, și Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, paragraful 17).17.<!–>Plecând de la aceste considerente de principiu, Curtea constată că, în deplin acord cu dispozițiile art. 16 din Constituție, prevederile de lege criticate, instituind o răspundere juridică specială, derogatorie de la dreptul comun în materie, sunt destinate a fi aplicate în mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei criticate, respectiv proprietarilor de culturi agricole sau silvice și proprietarilor de animale domestice, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestor categorii.18.–>De asemenea, Curtea constată că, în cauza de față, categoriile de persoane la care face referire autorul excepției, proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice care au suferit pagube produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, pe de o parte, și persoanele care au suferit pagube produse în urma accidentelor de circulație în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, pe de altă parte, nu se află în aceeași situație juridică și, prin urmare, stabilirea unor reguli diferite în ceea ce privește acordarea de despăgubiri celor două categorii de persoane este în mod obiectiv și rezonabil justificată. Astfel, având în vedere amploarea fenomenului constând în pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic celor trei categorii de bunuri menționate în normele criticate, legiuitorul, în temeiul art. 61 din Constituție, a intervenit pentru reglementarea acestor situații, așa încât despăgubirile să fie acordate în cel mai scurt timp.19.<!–>Astfel, Curtea Constituțională constată că, indiferent de natura bunurilor prejudiciate, altele decât cele prevăzute de textul de lege criticat, prejudicii produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, proprietarii acestor bunuri pot formula acțiuni în justiție pentru valorificarea dreptului lor de proprietate, potrivit dispozițiilor de drept comun cuprinse în cadrul general în materie, respectiv Codul civil, practica judiciară fiind constantă în acest sens, așa încât nu se poate reține critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală.20.–>De altfel, Curtea reține că, prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, prevederile art. 13 au fost modificate și completate în sensul că despăgubirile pentru pagubele produse în urma accidentelor de circulație în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 și 2 la lege se suportă de către administratorul drumului, dacă nu sunt montate indicatoare „atenție animale“, sau de către conducătorul autovehiculului în cazul existenței acestui indicator, astfel că valorificarea dreptului de proprietate în această ipoteză urmează să se realizeze potrivit normei speciale prevăzute de lege.21.<!–>În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.22.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Erk în Dosarul nr. 4.839/325/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 13 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Bianca Drăghici–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters