DECIZIA nr. 577 din 20 septembrie 2018

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.117/40/2016/a3.1, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, „în ce privește caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează contestația împotriva măsurilor asigurătorii“, precum și ale art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „care introduce alin. (5^1) al art. 250 din Codul de procedură penală, în ce privește prevederea potrivit căreia «Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător»“. Excepția a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva unei măsuri asigurătorii dispuse de procuror. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală – care nu permit exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se soluționează contestația privind măsurile asigurătorii dispuse de procuror – încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, protecția proprietății și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Consideră că, în măsura în care textul de lege criticat nu prevede, în mod expres, un remediu efectiv împotriva hotărârii instanței de respingere ca nefondată a contestației cu privire la măsurile asigurătorii dispuse nelegal de procuror, prevederile art. 13 din Convenție se bucură de aplicabilitate directă, garantând dreptul inculpatului de a se adresa unei autorități sau jurisdicții naționale. De asemenea invocă și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016 cuprinse în paragrafele 20-25, 27, 28 și 30. În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, autoarea excepției susține că acestea încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, protecția proprietății și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. De asemenea consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 3 referitor la separarea funcțiilor judiciare din Codul de procedură penală. Astfel, arată că, în realitate, dispozițiile alin. (4) al art. 250 din Codul de procedură penală nu pot fi aplicate în mod corespunzător în cazul contestării în cursul procedurii de cameră preliminară a măsurilor asigurătorii luate de procuror. Menționează că dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, la care textul criticat face trimitere, sunt aplicabile numai în ipoteza contestării la judecătorul de drepturi și libertăți a măsurilor asigurătorii dispuse în faza urmăririi penale, caz în care încheierea prin care este soluționată respectiva contestație este definitivă. Însă, în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, hotărârea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează contestația ce are același obiect nu este definitivă, fiind supusă, la rândul său, contestației reglementate de prevederile art. 347 din Codul de procedură penală. … 6.<!–>Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din actele normative internaționale invocate de autoarea excepției rezultă că, în situația soluționării anumitor tipuri de cereri – care nu privesc o acuzație în materie penală -, nu se impune, în mod obligatoriu, ca legiuitorul să prevadă posibilitatea supunerii hotărârii pronunțate unui control de legalitate și temeinicie efectuat de către o instanță superioară. În același sens sunt și prevederile constituționale care stipulează că exercitarea căilor de atac se face „în condițiile legii“ (art. 129 din Constituție). Consideră că nu este încălcat accesul liber la justiție, în condițiile în care cererea formulată a fost supusă analizei unui judecător independent și imparțial. De asemenea, dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului egalității în fața legii, întrucât textul de lege menționat se aplică, fără excepție, tuturor persoanelor aflate în situații similare. În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, arată că acestea fac trimitere – relativ la procedura de urmat în cazul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri având ca obiect contestarea luării măsurilor asigurătorii de către procuror – la procedura aplicabilă în cazul soluționării unei astfel de cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți, reglementată în cuprinsul dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol. Or, procedând astfel, nu se poate reține că legiuitorul a încălcat principiul separației funcțiilor judiciare – cu referire la cele exercitate de judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de judecătorul de cameră preliminară -, în condițiile în care este vizată exclusiv procedura de soluționare a contestației, care, din considerente de politică legislativă, poate fi comună mai multor instituții procesual penale. … 7.–>Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, și anume Decizia nr. 659 din 11 noiembrie 2014. Referitor la dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală subliniază că acestea fac trimitere, în ceea ce privește procedura de urmat în cazul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri având ca obiect contestarea măsurilor asigurătorii, la cea aplicabilă în cazul soluționării unei astfel de cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți. Apreciază că norma criticată nu este de natură a încălca prevederile constituționale invocate, deoarece este vizată exclusiv procedura de soluționare a contestației, care poate fi comună mai multor instituții procesual penale. … 9.–>Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 659 din 11 noiembrie 2014 și nr. 28 din 20 ianuarie 2016, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. … 10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, „în ce privește caracterul definitiv al încheierii prin care se soluționează contestația împotriva măsurilor asigurătorii“, precum și ale art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „care introduce alin. (5^1) al art. 250 din Codul de procedură penală, în ce privește prevederea potrivit căreia «Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător»“. Având în vedere notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, și prevederile de lege criticate, raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 fraza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reiese că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, dispozițiile alin. (5^1) al textului de lege menționat fiind introduse prin prevederile art. II pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(4) Soluționarea contestației se face […] prin încheiere motivată, care este definitivă.[…] (5^1) […] Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.“Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 2.117/40/2016/a3.1 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 250 alin. (4) fraza întâi teza finală și alin. (5^1) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2018.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. Valer Dorneanu<!–>
Magistrat-asistent,–>
Oana Cristina Puică<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește