DECIZIA nr. 590 din 24 noiembrie 2022

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Staicu Chiriac în Dosarul nr. 1.915/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.521D/2019. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Susține că soluția legislativă ce obligă instanța de apel la readministrarea probelor în caz de achitare în primă instanță reprezintă transpunerea în dreptul pozitiv a obligațiilor impuse prin jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva României (hotărârile din 16 decembrie 2014, respectiv din 8 noiembrie 2016, pronunțate în Cauza Mischie împotriva României, respectiv Gutău împotriva României). În cazul soluției de condamnare a primei instanțe, instanța de apel are obligația să se pronunțe motivat cu privire la orice cereri formulate, inclusiv cele privind readministrarea probatoriului, astfel dându-se expresie dreptului la un proces echitabil și principiului soluționării cu celeritate. Indică, în sensul menținerii soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018 și Decizia nr. 274 din 23 aprilie 2019 ale Curții Constituționale. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Decizia penală nr. 940/A din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.915/3/2017, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Staicu Chiriac într-o cauză penală aflată în faza de apel. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că soluția legislativă prin care instanța de apel este obligată să readministreze probele administrate în fața instanței inferioare doar în cazul pronunțării de către aceasta din urmă a unei soluții de achitare, și nu și de condamnare, este de natură să nesocotească dreptul la un proces echitabil, principiul egalității în fața legii, prezumția de nevinovăție și principiul independenței judecătorului. Consideră că soluția legislativă criticată nu trebuie impusă de legiuitor cu titlu de obligație a judecătorului, ci trebuie să reprezinte o prerogativă a acestuia. În plus, această soluție avantajează procurorii, care tind să obțină desființarea soluției de achitare, spre deosebire de inculpați, cărora nu le este asigurat dreptul la readministrarea declarațiilor care au condus la condamnarea acestora în fondul cauzei. … 6.<!–>Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate, potrivit cărora instanța de apel readministrează probele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare, fiind constituționale. Se menționează că acestea reprezintă expresia transpunerii în legislația internă a jurisprudenței prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare a faptului că instanțele de recurs au dispus condamnarea inculpaților după ce instanțele inferioare pronunțaseră soluții de achitare, fără a audia martorii pe ale căror declarații instanțele de fond și-au întemeiat achitarea, dând o nouă apreciere probelor în lipsa readministrării acestora sau a administrării unor probe noi (de exemplu, Hotărârea din 9 aprilie 2013, pronunțată în Cauza Flueraș împotriva României, Hotărârea din 15 septembrie 2015, pronunțată în Cauza Moinescu împotriva României, Hotărârea din 8 martie 2007, pronunțată în Cauza Dănilă împotriva României). Prin urmare, instanța de judecată apreciază că mai degrabă o omisiune a legiuitorului de a adopta soluția legislativă prevăzută de textele de lege criticate ar fi reprezentat nerespectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, totodată, a art. 20 alin. (2) din Constituție. … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. …
CURTEA,–><!–>examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 107 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textul de lege criticat are următorul cuprins: Art. 421 – Soluțiile la judecata în apel:Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: (…)2.<!–>admite apelul și:a)–>desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond. Instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, dispozițiile art. 374 alin. (7)-(10) și ale art. 383 alin. (3) și (4) aplicându-se în mod corespunzător. … … <!–>–> … 11.<!–>Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4), care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3), sub aspectul dreptului părților la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) cu referire la prezumția de nevinovăție și ale art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la principiile înfăptuirii justiției. … 12.–>Examinând actul de sesizare a Curții Constituționale și dosarul cauzei, se constată, față de situația de fapt, că autoarea excepției a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 291 din Codul penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. Pentru una dintre infracțiuni, instanța a dispus condamnarea, iar pentru cealaltă infracțiune, inculpata a fost achitată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât procurorul, cât și inculpata, aceasta din urmă invocând, în motivarea apelului formulat, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală. Prin același act de sesizare a Curții Constituționale, instanța a respins, ca nefondate, apelurile formulate. … 13.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate prin prisma unor critici asemănătoare, referitoare, în esență, la încălcarea egalității în drepturi, a dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție prin excluderea soluției de condamnare pronunțată în primă instanță ca ipoteză pentru readministrarea probatoriului de către instanța de apel. … 14.–>Prin Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 aprilie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că apelul este singura cale de atac ordinară de reformare, în care se efectuează o nouă judecată în fond a cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) din Codul de procedură penală, sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Așadar, expresie a principiului dublului grad de jurisdicție, toate sentințele prin care cauza este rezolvată în fond în urma judecății în primă instanță sunt supuse apelului. Este vorba despre hotărârile judecătorești penale prin care instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, în condițiile art. 396 din Codul de procedură penală. Curtea a reținut că instanța, judecând apelul, poate pronunța, potrivit prevederilor art. 421 din Codul de procedură penală, fie o soluție de respingere a apelului și de menținere a hotărârii atacate (art. 421 pct. 1), fie o soluție de admitere a apelului și de desființare a sentinței primei instanțe (art. 421 pct. 2). Pronunțând soluția de admitere a apelului și de desființare a hotărârii atacate, instanța de apel fie soluționează ea însăși cauza, pronunțând o nouă hotărâre [art. 421 pct. 2 lit. a)], fie dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată [art. 421 pct. 2 lit. b)]. … 15.<!–>Cu privire la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, care reglementează obligația instanței de apel de a readministra declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, Curtea a observat, la paragraful 19 din decizia mai sus menționată, că această soluție legislativă a fost introdusă prin prevederile art. II pct. 107 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, fără a se preciza în nota de fundamentare motivul modificării legislative. În acest context, Curtea a reținut că instanța de la Strasbourg, analizând respectarea dreptului la un proces echitabil în cauzele în care instanțele au pronunțat o soluție de condamnare după desființarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, a statuat cu valoare de principiu că, atunci când o instanță de control judiciar este sesizată să soluționeze o cauză în fapt și în drept și să examineze, în ansamblu, chestiunea vinovăției sau a nevinovăției, aceasta nu poate, pentru motive de echitate a procedurii, să decidă asupra acestor chestiuni fără ascultarea directă a declarațiilor date în persoană de acuzatul care susține că nu a comis actul de care este învinuit, respectiv de martorii care au dat declarații în timpul procedurii (Hotărârea din 27 iunie 2000, pronunțată în Cauza Constantinescu împotriva României, paragrafele 55 și 59, și Hotărârea din 15 septembrie 2015, pronunțată în Cauza Moinescu împotriva României, paragrafele 39 și 40). … 16.–>Prin urmare, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă criticată constituie transpunerea în dreptul pozitiv a exigențelor impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, asigurând dreptul inculpatului la un proces echitabil. Astfel, având competența de a aprecia diferitele elemente de probă, instanța de apel nu ar putea schimba radical soluția primei instanțe, de achitare a inculpatului, ajungând la soluția opusă, de condamnare, decât după readministrarea obligatorie a declarațiilor pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare și care au fost suficiente pentru a-l determina pe judecătorul primei instanțe să se îndoiască de temeinicia acuzației și să motiveze achitarea inculpatului. … 17.<!–>Curtea Constituțională a mai observat că dispoziția criticată nu reglementează imposibilitatea readministrării probatoriilor sau administrării de noi probe în cazul în care prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal. Potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, instanța de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, în acord cu regulile de la judecata în fond, poate readministra probele administrate la prima instanță și poate administra probe noi, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 100 din același act normativ. Totodată, în temeiul prevederilor art. 420 alin. (8) din Codul de procedură penală, instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe administrate în fața instanței de apel, iar, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (9) din același cod, în vederea soluționării apelului, instanța, motivat, poate da o nouă apreciere probelor. … 18.–>Prin aceeași decizie mai sus menționată, paragraful 25, Curtea a constatat că dispozițiile art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală nu refuză dreptul inculpatului sau al oricărui participant în procesul penal de a propune readministrarea unor probe ori administrarea altora noi, ci conferă instanței de apel competența de a aprecia asupra utilității administrării/ readministrării unor probe. Totodată, în acord cu prevederile art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală – la care fac trimitere dispozițiile art. 420 alin. (5) din același cod – cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către instanță, o astfel de cerere putând fi respinsă numai atunci când proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii, când se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, când proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu, când proba este imposibil de obținut, când cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită sau atunci când administrarea probei este contrară legii [art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală]. Așa fiind, instanța de apel nu are obligația de a-și însuși aprecierea probelor dată de instanța de fond, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (9) din Codul de procedură penală, instanța de control judiciar, „motivat, poate da o nouă apreciere probelor“, iar, conform prevederilor art. 103 alin. (1) din același cod, probele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. … 19.<!–>Prin urmare, Curtea a reținut că instanța de apel nu se pronunță în mod discreționar asupra necesității readministrării unor probe sau administrării altora noi, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, condamnarea putând fi dispusă doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest fapt conferă procedurii caracter echitabil, deoarece – pe lângă faptul că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului – principiul liberei aprecieri a probelor nu este absolut, fiind mărginit de existența unor mijloace compensatorii care să asigure un echilibru suficient între acuzare și apărare. În acord cu dispozițiile art. 374 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală, în faza de judecată, președintele întreabă procurorul, părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe, iar în cazul în care se propun probe trebuie să se arate faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, respectiv, în ceea ce privește martorii și experții, identitatea și adresa acestora. Totodată, procurorul, persoana vătămată și părțile pot cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești [art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală], iar probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată pot fi administrate din oficiu de către instanță, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța putând, totodată, să dispună din oficiu și administrarea de probe noi, justificat de același deziderat al aflării adevărului și al unei juste soluționări a cauzei [art. 374 alin. (8) și (10) din Codul de procedură penală]. De asemenea, după audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente se procedează la administrarea probelor încuviințate [art. 376 alin. (3) din Codul de procedură penală]. Aceasta întrucât, potrivit art. 100 alin. (2) din același cod, „în cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale“, sens în care, în procesul de evaluare a probelor, condamnarea se poate dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă [art. 103 alin. (2)]. … 20.–>Curtea Constituțională a concluzionat, prin Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018, mai sus citată, că instanța de apel, deși nu este obligată să dispună readministrarea probelor ori administrarea altora noi, are însă obligația să se pronunțe motivat cu privire la astfel de cereri. Toate acestea au ca scop, pe de o parte, asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar, pe de altă parte, soluționarea cu celeritate a cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar permite prelungirea nejustificată a soluționării acesteia printr-o simplă cerere de readministrare/administrare a unor probe, cu toate că acestea nu sunt utile cauzei (a se vedea în același sens Decizia nr. 157 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 22 iunie 2018). … 21.<!–>Curtea și-a menținut jurisprudența și s-a pronunțat în același sens, al respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, și prin Decizia nr. 273 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 11 octombrie 2019, Decizia nr. 274 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 16 septembrie 2019, Decizia nr. 879 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 19 aprilie 2021, Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 8 aprilie 2021, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 17 mai 2021, Decizia nr. 263 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 august 2022. … 22.–>În lipsa unor elemente de noutate, de natură să determine modificarea acestei jurisprudențe, se justifică menținerea, și în prezenta cauză, a soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, precum și a argumentelor pe care aceasta se sprijină. … 23.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Staicu Chiriac în Dosarul nr. 1.915/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent-șef,–>
Claudia-Margareta Krupenschi<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește