DECIZIA nr. 591 din 31 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 3 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 439 06/10/2022
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 143
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 28
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 30
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 55 16/02/2022
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004
ART. 22REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache<!–> – președinte–>
Mihaela Ciochină<!–> – judecător–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Dimitrie-Bogdan Licu<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Daniela Ramona Marițiu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Codruț Lucian Voicu, Marian Luigi Voicu, Ionuț Trențea și Adeluța Trențea în Dosarul nr. 2.392/114/2019/a1 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.122D/2020.2.–>La apelul nominal răspund personal autorii excepției Codruț Lucian Voicu și Marian Luigi Voicu, fiind asistați de domnul avocat Dragoș Mihai Ciob, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, domnul avocat răspunde pentru autorii excepției Ionuț Trențea și Adeluța Trențea, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care susține că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ cuprinsă de dispozițiile criticate este lipsită de claritate și predictibilitate, deoarece textul nu stabilește cine sunt lucrătorii specializați, din ce structură trebuie să facă parte și dacă aceștia ar trebui să dețină avizul de poliție judiciară, potrivit art. 55 din Codul de procedură penală. Totodată, textul nu precizează domeniul în care acești lucrători trebuie să fie specializați.4.–>Reprezentanta Ministerului Public, invocând Decizia nr. 439 din 6 octombrie 2022, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În continuare, face referire la doctrină, apreciind că aceasta a adus clarificări în ceea ce privește sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ și în ceea ce privește măsura supravegherii tehnice, stabilind când aceasta poate fi autorizată, în etapa urmăririi penale. Arată că doctrina a reținut că însăși Curtea Constituțională a constatat că „lucrători specializați din cadrul poliției“ sunt menționați expres în categoria organelor care pot pune în executare metodele de supraveghere tehnică, cu respectarea exigențelor constituționale, în baza ordonanței emise de procuror și sub supravegherea acestuia.5.<!–>Având cuvântul în replică, avocatul prezent arată că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ nu este definită de legislația primară în vigoare, ceea ce determină neconstituționalitatea acesteia.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>6.<!–>Prin Încheierea din 4 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.392/114/2019/a1, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Codruț Lucian Voicu, Marian Luigi Voicu, Ionuț Trențea și Adeluța Trențea cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în etapa procedurii de cameră preliminară.7.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ este lipsită de claritate și predictibilitate întrucât nu reglementează și nu stabilește, direct ori indirect, care anume ar putea fi acei lucrători specializați din cadrul poliției care pot proceda la punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică dispuse într-o cauză penală concretă. Activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică prevăzută la art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este realizată prin acte procesuale/procedurale. Cu alte cuvinte, art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală nu vizează activitățile tehnice, acestea fiind prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală, care face referire la persoanele obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, respectiv la furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau la furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare. Actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, reglementat de art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce constituie un mijloc de probă.8.<!–>Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale. Lucrătorii specializați din cadrul poliției nu sunt menționați în prevederile art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condițiile în care în România activează, potrivit unor reglementări speciale, în cadrul unor diferite structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne diverse categorii de polițiști. Consideră că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând subiecților (destinatarilor normei) să înțeleagă care sunt acei lucrători specializați din cadrul poliției abilitați să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor, cum ar fi punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică.9.–>Așa fiind, se poate ajunge în situația ca măsurile de supraveghere tehnică să fie puse în executare de anumite compartimente din cadrul poliției a căror structură, organizare și funcționare să nu fie reglementată prin acte normative circumscrise legislației primare (legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență). Susține că lucrătorii specializați din cadrul poliției trebuie să fie clar identificați și determinați astfel încât aceștia să nu fie confundați cu organele de cercetare penală speciale sau cu lucrătorii din cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă ori din cadrul altei structuri a cărei activitate să nu fie reglementată prin lege, ordonanță sau ordonanță de urgență. De asemenea, din formularea generică nu rezultă dacă lucrătorii specializați din cadrul poliției trebuie să dețină avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, necesar pentru efectuarea actelor de urmărire penală. Totodată, nu rezultă care anume ar trebui să fie specializarea lucrătorilor din cadrul poliției, respectiv dacă această specializare trebuie să fie una de natură tehnică sau una circumscrisă activității de cercetare penală. În final, invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii procesual penale și la materia interceptărilor.10.<!–>Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.11.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>13.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.“15.<!–>Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român, în art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată și în art. 28 referitor la secretul corespondenței din Constituție.16.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 439 din 6 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1230 din 21 decembrie 2022. Curtea a reținut, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 34, că actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale.17.<!–>Cu același prilej, Curtea a subliniat importanța faptului că „în multe state ale Uniunii Europene, dispozițiile codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică și de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare și previzibile și vizează doar organele judiciare“ (paragraful 36). Totodată, Curtea a constatat că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică (paragraful 47).18.–>Prin urmare, Curtea a reținut că este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum și de lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală a sintagmei „alte organe specializate ale statului“, neprecizată în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale (paragraful 49).19.<!–>Totodată, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, paragraful 146, Curtea a constatat că stabilirea cu exactitate a organelor abilitate să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică este un element esențial și a subliniat necesitatea ca aceste organe să fie circumscrise sferei organelor judiciare, în speță procurorul, organele de cercetare penală, lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, iar nu altor persoane/entități ale căror atribuții se exercită în domenii care nu țin de prevenirea și descoperirea infracțiunilor și de tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.20.–>Având în vedere cele reținute prin deciziile anterior menționate, Curtea a apreciat că, pe de-o parte, a sancționat din perspectivă constituțională sintagma „alte organe specializate ale statului“, iar, pe de altă parte, a enumerat organele care, potrivit rigorilor constituționale, sunt îndrituite să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică. În acest context, Curtea a reținut că „lucrătorii specializați din cadrul poliției“ sunt menționați expres de către instanța de contencios constituțional în categoria acelor organe care pot efectua punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică cu respectarea exigențelor constituționale incidente.21.<!–>În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).22.–>Curtea a reținut că, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală ale poliției judiciare sunt organe de urmărire penală, ale căror atribuții sunt îndeplinite de lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori avizul procurorului desemnat în acest sens. Totodată, potrivit art. 55 alin. (6) din același act normativ, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului. În acest context, Curtea a observat că legiuitorul a adoptat Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, care reglementează, astfel cum sugerează și titlul actului normativ, organizarea și funcționarea poliției judiciare, precum și modalitatea de desemnare în poliția judiciară. Totodată, prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, este reglementat statutul polițistului.23.<!–>Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că, din coroborarea actelor normative anterior menționate, se pot determina înțelesul sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, precum și persoanele care pot face parte din această categorie, fiind respectate exigențele constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative.24.–>Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Codruț Lucian Voicu, Marian Luigi Voicu, Ionuț Trențea și Adeluța Trențea în Dosarul nr. 2.392/114/2019/a1 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent,–>
Daniela Ramona Marițiu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters