DECIZIA nr. 598 din 30 septembrie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 139 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală), excepție ridicată de Societatea Edizol – S.A. din București în Dosarul nr. 4.203/330/2016* al Judecătoriei Urziceni și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 613D/2018. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât critica formulată vizează mijloace de apărare la îndemâna părților, aspect ce nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în susținerea acesteia. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.203/330/2016*, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 139 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală). … 5.–>Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Edizol – S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită (i) anularea unei încheieri cu privire la unele măsuri anume prevăzute de lege dispuse de executorul judecătoresc în cadrul unei proceduri de executare silită, precum și (ii) obligarea executorului judecătoresc la înființarea popririi (asupra unor sume reprezentând impozite și taxe datorate de persoanele impozabile) și la îndeplinirea oricăror acte de executare necesare valorificării prin poprire a unei creanțe. … 6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că interdicția de executare silită a veniturilor bugetului general consolidat ar fi o interdicție absolută, nelimitată în timp, respectiv ar opera și după termenul de 6 luni prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Astfel, scopul instituirii acestui termen de grație este acela de evitare a unor posibile întreruperi ale activităților instituțiilor publice care, ca urmare a unor executări silite imediate, ar putea fi lipsite în mod intempestiv de fondurile bănești necesare funcționării. De asemenea, pentru ca executarea silită să nu intre în conflict cu principiul afectațiunii speciale a fondurilor bugetare, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creează un mecanism care să permită instituțiilor publice, în acest termen de 6 luni, să afecteze ele însele fonduri pentru acoperirea unor astfel de cheltuieli bugetare. Însă neîndeplinirea de către instituția debitoare a obligațiilor ce îi revin deschide creditorului posibilitatea de a acționa împotriva sa potrivit dreptului comun în vederea valorificării creanței prin executare silită în oricare dintre formele sale, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 22/2002. Această concluzie trebuie recorelată cu dispozițiile art. 224 din Codul de procedură fiscală, care, la prima vedere, instituie caracterul insesizabil al anumitor categorii de bunuri, respectiv: impozitele, taxele, contribuțiile sociale și orice alte venituri ale bugetului general consolidat, la care se adaugă prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, care statuează că nu pot fi executate silit sumele destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale. Or, având în vedere că bugetul general consolidat reprezintă ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, din evaluarea legislației antereferite ar părea că orice venituri bugetare, prin raportare la întregul sistem bugetar, sunt exceptate de la executarea silită. Prin urmare, dispozițiile criticate, în interpretările menționate, sunt neconstituționale, fiind contrare principiului garantării dreptului de proprietate și creanțelor asupra statului, precum și dreptului la un proces echitabil, din moment ce constituie o piedică în executarea silită a unor creanțe asupra unei instituții publice, care au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească. … 7.–>Judecătoria Urziceni opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 8.<!–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: <!–>10.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 11.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 224 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum și ale art. 139 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. … 12.–>Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 înainte de sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dar ulterior constituirii/deschiderii dosarului de executare silită aflat pe rolul biroului executorului judecătoresc învestit cu aceste proceduri în care a fost emisă încheierea executorului judecătoresc contestată în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești. În acest context se observă că, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanța de contencios constituțional a statuat că, în cazul în care, ca urmare a dinamicii legislative, în contextul invocării și soluționării excepției de neconstituționalitate, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Se observă că atât dispozițiile art. 224 din Legea nr. 207/2015, cât și cele ale art. 139 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reglementează executarea silită împotriva veniturilor bugetului general consolidat și au un conținut similar. Prin urmare, ținând seama de aceste aspecte și având în vedere obiectul acțiunii principale, respectiv solicitarea anulării unei încheieri ce conține măsurile dispuse de executorul judecătoresc care sunt întemeiate pe dispozițiile art. 224 din Legea nr. 207/2015, precum și dispozițiile referitoare la aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi cuprinse în art. 352 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, care dispun că executările silite în curs la data intrării în vigoare a acestei legi se continuă potrivit dispozițiilor acestui cod de procedură fiscală, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste prevederi, care au următorul cuprins: „Impozitele, taxele, contribuțiile sociale și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită.“ … 13.<!–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) – Dreptul de proprietate privată și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție prin prisma art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. … 14.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivarea acesteia este dedusă prin raportare la Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit normelor cuprinse în această ordonanță, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă și nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de lege, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virări care, potrivit legii, se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. De asemenea, creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel de 6 luni, precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu. … 15.<!–>Față de textul antereferit cuprins în Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, Curtea a statuat că, indiscutabil, ordonanța instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Constituției, ci, așa cum s-a arătat, este în concordanță cu principiile consacrate de aceasta și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil ori dreptul de proprietate. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, ci o normă de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Astfel, Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime, și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. Art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în această materie prin ordonanță, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, necontravenind Constituției, ci urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor (Decizia nr. 759 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 11 februarie 2016, paragrafele 20-22, Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Decizia nr. 444 din 20 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 8 decembrie 2003, Ordonanța Guvernului nr. 22/2002). … 16.–>De asemenea, prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, Curtea a analizat termenul în discuție, reținând că, într-adevăr, prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 67-70, s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că procedura de executare a obligațiilor de plată aparținând instituțiilor publice se desfășoară într-un termen rezonabil (Decizia nr. 759 din 5 noiembrie 2015, precitată, paragrafele 23-24). … 17.<!–>Față de această împrejurare, Curtea observă că prevederile art. 224 din Legea nr. 207/2015, criticate în prezenta cauză, fac parte din capitolul VIII – Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită și stabilesc interdicția executării silite a veniturilor bugetului general consolidat, respectiv faptul că impozitele, taxele, contribuțiile sociale și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită, care este un text de principiu cuprins în normele procedural fiscale. … 18.–>De asemenea, Curtea constată că, astfel cum s-a arătat mai sus, neconstituționalitatea dispozițiilor criticate este dedusă prin raportarea acestora la prevederile altor acte normative speciale care reglementează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în contextul în care, astfel cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate, instituțiile și autoritățile publice nu respectă prevederile acestei ordonanțe. Prin urmare, aceasta este nemulțumită de efectivitatea acestora în practică la spețe concrete, dorind o extindere a sferei resurselor bănești din care ar putea fi achitate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, respectiv o completare a normelor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 cu posibilitatea executării silite a veniturilor bugetului general provenite din impozite, taxe, contribuții sociale etc. Prin urmare, autoarea acesteia urmărește ca, pe cale de interpretare, instanța de contencios constituțional să adauge la lege, respectiv la ordonanța în discuție. … 19.<!–>Având însă în vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Curtea constată, pe de o parte, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Pe de altă parte, dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție prevăd expressis verbis principiul potrivit căruia „Parlamentul este (…) unica autoritate legiuitoare a țării“, ceea ce indică, în mod neechivoc, faptul că actul de legiferare este de competența exclusivă a Parlamentului. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 20.–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Edizol – S.A. din București în Dosarul nr. 4.203/330/2016* al Judecătoriei Urziceni.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Urziceni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 30 septembrie 2021.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Ionița Cochințu–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește