DECIZIA nr. 608 din 2 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 344 din 6 mai 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ActulREFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 3REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 3REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 3REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 3REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 3REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 3REFERIRE LAOUG 29 16/04/2013
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 398 15/06/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 389 14/06/2016
ART. 10REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 10REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 10REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 10REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 10REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 11REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 12REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 12REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 12REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 12REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 12REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 12REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 12REFERIRE LAOUG 29 16/04/2013
ART. 12REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 13REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 13REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 14REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 14REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 14REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 20REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 20REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 21REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 33
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 33
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 24REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 43
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 864 10/12/2015
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 114 09/03/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 33REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 33REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 33REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 33REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 33REFERIRE LAOUG 29 16/04/2013
ART. 33REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 34REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 34REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 34REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 34REFERIRE LAOUG 29 16/04/2013
ART. 34REFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 6
ART. 35REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 35REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 35REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 35REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 35REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 35REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 36REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 36REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 37REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 37REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 38REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 38REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 33
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 38REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 38REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 39REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 1
ART. 39REFERIRE LAOG 1 14/01/2015 ART. 2
ART. 39REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 39REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 39REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 13
ART. 39REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 39REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 864 10/12/2015
ART. 40REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 43REFERIRE LAHOTARARE 23/02/2006
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 430 21/06/2018
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 114 09/03/2017
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 785 15/12/2016
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 1576 07/12/2011
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 46REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 1
ART. 46REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 46REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 46REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 430 21/06/2018
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 90 07/02/2012
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 864 10/12/2015
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 864 10/12/2015
ART. 49REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 419 08/07/2014
ART. 49REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 922 01/11/2012
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 1576 07/12/2011
ART. 49REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 50REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 50REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 1155 13/09/2011
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 977 12/07/2011
ART. 51REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 51REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 52REFERIRE LADECIZIE 90 07/02/2012
ART. 52REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 52REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 52REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 53REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 53REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 54REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 54REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 33
ART. 55REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 114 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 536 15/07/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 22 21/01/2020





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Cristina Cătălina Turcu<!–> – magistrat-asistent–>

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 și a celor ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Alexandrina Bejenaru, Silvia Georgescu și Marilena Ionescu în Dosarul nr. 6.965/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.063D/2016.2.<!–>La apelul nominal se prezintă personal autorii Alexandrina Bejenaru și Marilena Ionescu, lipsind celălalt autor al excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.–>Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 și nr. 3.294D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 și ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ioana Neacșu în Dosarul nr. 5.207/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, a Ordonanței Guvernului nr. 1/2015, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2013, excepție ridicată de Andrei Teișanu în Dosarul nr. 5.295/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, excepție ridicată de Mihăiță Feticu în Dosarul nr. 501/42/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile. 5.–>Magistratul-asistent referă că autorii excepției din dosarele nr. 1.554D/2016 și nr. 1.710D/2016 și-au ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la Liga Luptătorilor din Decembrie 1989 pentru Victoria Revoluției Române și Integrare Euro-Atlantică din București, însă citațiile emise au fost restituite la dosare. Autorii au fost citați și la domiciliu, autorul Ioana Neacșu a primit personal citația, iar pentru autorul Andrei Teișanu a primit citația fiul acestuia, astfel cum rezultă din dovada comunicată la dosar. 6.<!–>Curtea, deliberând, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.7.–>Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.063D/2016, nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 și nr. 3.294D/2016, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. 8.<!–>Autorii prezenți și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.9.–>Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 și nr. 3.294D/2016 la Dosarul nr. 1.063D/2016, care este primul înregistrat.10.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorilor prezenți, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că începând cu anul 2011, indemnizațiile stabilite prin Legea nr. 341/2004 s-au plătit cu 2,3% mai puțin decât cuantumul aflat în plată în luna iunie 2010. Speranța legitimă că își vor primi drepturile în anul 2012 a fost înlăturată prin Legea nr. 283/2011, iar situația s-a prelungit până în 2018. Prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014 și nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituțională a arătat că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența lor. Cu toate acestea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 prorogă pentru al șaselea an plata indemnizațiilor menționate. Prin emiterea de către casele de pensii a deciziilor de punere în plată a indemnizațiilor conform Legii nr. 341/2004, se naște dreptul de a cere statului român să achite sumele de bani datorate, care sunt creanțe certe, lichide și exigibile, protejate de art. 44 alin. (1) din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 aduc atingere art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece recunoștința statului român se acordă numai persoanelor care au avut un rol determinant la Revoluția Română din Decembrie 1989, pe când, în Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 și în Decizia nr. 398 din 15 iunie 2016, Curtea statuează că normele supuse controlului se aplică tuturor destinatarilor acestora fără privilegii sau discriminări. Prin ordonanță de urgență se face o trecere silită a indemnizațiilor din patrimoniul autorilor în patrimoniul statului, cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție. În deciziile antereferite, Curtea Constituțională justifică respingerea excepției prin faptul că nu se poate vorbi de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații. Curtea se raportează la obținerea, iar nu la existența unor drepturi fundamentale izvorâte din lege conform art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără a se pronunța asupra încălcării art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prevederile Legii nr. 341/2004, prin care s-au acordat facilități la contractarea creditelor bancare, au născut o speranță legitimă la indemnizația reparatorie, astfel încât faptul că aceasta nu se mai acordă este în contradicție cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se depun concluzii scrise, în sensul celor anterior reținute.11.–>Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale în materie, în care s-a arătat că dreptul la indemnizație nu este un drept fundamental și că legiuitorul poate aprecia asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare. Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 se încadrează în marja de apreciere a statului și se aplică pentru viitor.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:<!–>12.–>Prin încheierile din 4 martie 2016, 10 martie 2016, 1 februarie 2016 și 9 noiembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 6.965/2/2015, nr. 5.207/2/2015, nr. 5.295/2/2015 și nr. 501/42/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, a Ordonanței Guvernului nr. 1/2015, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013. 13.<!–>Excepțiile au fost ridicate în cauze având ca obiect, în esență, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și ale Ordonanței Guvernului nr. 1/2015, precum și obligarea la plata indemnizațiilor reparatorii, cuvenite în temeiul Legii nr. 341/2004. 14.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată, în esență, că art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 suprimă, în mod abuziv, dreptul la indemnizația lunară reparatorie, stabilit potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De asemenea, autorii arată că prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 și ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 diminuează cuantumul indemnizației prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004.15.<!–>Autorii arată că sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece actul normativ criticat afectează grav demnitatea persoanelor care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în Revoluția din Decembrie 1989, „spiritul de dreptate al poporului român“ și „idealurile Revoluției din Decembrie 1989“. 16.–>Autorii susțin că este încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece Guvernul modifică prin ordonanță de urgență o lege organică, respectiv Legea nr. 341/2004. Modificarea operată prin actele normative criticate aduce atingere art. 61 alin. (1) din Constituție.17.<!–>Totodată, autorii fac referire pe larg la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, arătând, în esență, că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece reglementările criticate, din cauza nerespectării normelor de tehnică legislativă, pot determina apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. Astfel, sintagma „doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului“, reglementată de art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, „trebuie interpretată în mod restrictiv, fără a extinde sensul acesteia“, altfel fiind neclară, imprecisă și imprevizibilă. De asemenea, sintagma „alte asemenea“, cuprinsă în art. I pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, nu respectă condițiile de calitate a normei de lege, fiind neclară.18.–>Totodată, autorii consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece ordonanța modifică retroactiv titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 deja obținute, conferite prin decret prezidențial.19.<!–>Totodată, prin dispozițiile art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 se acordă privilegii Luptătorilor cu Rol Determinant, aleși pe criterii neclare, din categoria Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite. În aceste condiții, autorii apreciază că sunt încălcate art. 16 din Constituție și art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție.20.–>Autorii mai susțin că incertitudinea obținerii indemnizației reparatorii, prorogată de la an la an prin ordonanțe de urgență, le-a afectat grav viața și integritatea fizică, reprezentând un tratament inuman și degradant, iar prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite sunt prezumați de fraudarea Legii nr. 341/2004, ceea ce duce la încălcarea prezumției de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție.21.<!–>Autorii mai susțin că prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 sunt excluși de la obținerea indemnizațiilor cei care obținut titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“ și care au luptat pentru victoria Revoluției Române, în acele localități ale țării în care revoltele cetățenilor nu s-au soldat cu morți, răniți sau arestați, ceea ce aduce atingere art. 33 alin. (3) din Constituție.22.–>Autorii arată că plata indemnizațiilor reparatorii se efectuează pe baza unei decizii a casei de pensii, iar indemnizațiile sunt creanțe certe, lichide și exigibile, având un regim prestabilit, constant și obligatoriu. Dreptul de creanță asupra statului nu poate fi anulat decât în condițiile dispozițiilor legale care l-au generat. Or, Guvernul stopează măsurile reparatorii acordate prin lege și face o trecere silită a creanțelor în proprietate publică, ceea ce aduce atingere art. 44 alin. (1) și art. 115 alin. (6) din Constituție. Prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, indemnizațiile au fost calificate ca fiind un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin actul criticat, Guvernul s-a degrevat de obligații, fără ca măsura să fie cerută de o necesitate de utilitate publică.23.<!–>Autorii susțin că dispozițiile legale criticate aduc atingere art. 44 alin. (1) și art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la indemnizații – indiferent că sunt contributive sau necontributive – intră sub incidența art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.24.–>În ceea ce privește încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, autorii mai arată că Guvernul nu avea abilitarea de a modifica Legea nr. 341/2004, în lipsa condițiilor privind existența situației extraordinare și a urgenței. Totodată, motivarea cuprinsă în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 oferă doar o prezentare superficială a presupusei urgențe care ar putea justifica emiterea unei ordonanțe de urgență. Menționarea doar a urgenței reglementării este insuficientă, fiind necesară și prezentarea elementelor de fapt și de drept în susținerea situației extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Nu a fost arătată nici situația extraordinară care a determinat adoptarea ordonanței, ceea ce este în neconcordanță cu art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. 25.<!–>Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.063D/2016 și nr. 1.554 D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.26.–>Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.710D/2016, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.27.<!–>Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.294 D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale fiind clare, fără a lăsa loc de interpretări. 28.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.29.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 864 din 10 decembrie 2015.30.–>Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, făcând referire la punctul său de vedere reținut în Decizia nr. 114 din 9 martie 2017.31.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor prezenți și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>32.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.33.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanțele de judecată care au sesizat Curtea, îl constituie prevederile art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, Ordonanța Guvernului nr. 1/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013.34.<!–>Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că în dispozitivul Încheierii din 1 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.295/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut ca obiect al excepției Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, însă din analiza excepției rezultă că autorul nu a criticat acest act normativ, ci a făcut referire în motivare la art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, fără a supune acest articol controlului Curții. De asemenea, aceeași instanță a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, Ordonanței Guvernului nr. 1/2015, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2013. Din analiza concluziilor formulate de autor, Curtea reține că sunt formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă doar cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014.35.–>În concluzie, Curtea reține, din motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, că obiectul acestora îl constituie, în realitate, prevederile art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, în ansamblul său. 36.<!–>Dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au avut următorul conținut: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: […] j) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.“ 37.–>Ulterior sesizării Curții, dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. 38.<!–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, alin. (5) sub aspectul cerințelor de calitate ale legii, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale, art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 33 alin. (3) privind păstrarea identității spirituale, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate art. 3 referitor la interzicerea torturii și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la convenție.39.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014. Totodată, aceștia critică prevederile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 din perspectiva restrângerii categoriei care beneficiază de indemnizația reparatorie prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai la persoanele care au obținut titlul de Luptător cu Rol Determinant, iar dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I și II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 și ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, din perspectiva micșorării cuantumului indemnizațiilor.40.<!–>Curtea constată că, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, s-a mai pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate extrinsecă ce privesc Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, formulate în mod similar. Cu acel prilej, Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. 41.–>Curtea a făcut referire la cele reținute de Guvern în preambulul ordonanței pentru a justifica existența unei situații extraordinare și a urgenței reglementării, precum și la nota de fundamentare în care Guvernul arată că, în anul 1996, după cum reiese din evidența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluționar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane. 42.<!–>Curtea a apreciat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, ce necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia de admisibilitate din 4 septembrie 2012, Cererea nr. 57.265/08, Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49) și a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate, raportată la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.43.–>Curtea a făcut referire la Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, prin care instanța de contencios constituțional a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor, sens în care este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50).44.<!–>În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reținut, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoștința ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societății, nu trebuie raportate la conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăși obligația morală a întregii societăți de a-și manifesta gratitudinea față de aceste persoane. Curtea a conchis că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 (a se vedea în același sens și deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, și nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51). 45.–>În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor, în sensul că Guvernul a modificat prin ordonanță de urgență o lege organică, încălcând astfel și prevederile art. 61 din Constituție, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece potrivit art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență care să reglementeze în domeniul legii organice, cu respectarea condițiilor cuprinse în textele constituționale menționate. 46.<!–>Autorii critică neclaritatea și imprevizibilitatea sintagmei „doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului“, cuprinse în art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, și a sintagmei „alte asemenea“, care se regăsește în definiția obiectivelor de o importanță deosebită, cuprinse în art. I pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014. Tot în legătură cu aceste critici, autorii mai arată că prin prevederile art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 se acordă privilegii Luptătorilor cu Rol Determinant, aleși pe criteriile neclare, respectiv sintagmele enunțate anterior, din categoria Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite. Prin urmare, autorii apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la Convenție.47.–>Examinând cele două criterii presupus a fi neclare și arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului și cel al localităților în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat și-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură. Curtea a reținut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispozițiile criticate – Luptător cu Rol Determinant – la persoanele care și-au pus viața în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acționat în mod arbitrar. Curtea a reținut că, în ciuda complexității evenimentelor Revoluției Române din 1989, momentul fugii dictatorului reprezintă un moment cu o importanță aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reținut că nu se poate susține că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care și-au pus viața în pericol în acele localități în care au rezultat persoane decedate, reținute sau rănite, față de persoanele care și-au pus viața în pericol în localități în care nu au rezultat persoane decedate, reținute sau rănite, este lipsită de temei, arbitrară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragraful 29). Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (a se vedea în acest sens Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 48.<!–>În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, paragraful 32, că dispozițiile de lege deduse controlului de constituționalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conțin, în sine, nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textele urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare pentru viitor. Astfel, susținerile autorilor excepției, în sensul că se anulează vechile titluri, nu pot fi primite, deoarece prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condițiile noii reglementări, de indemnizația prevăzută de lege.49.–>Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plății indemnizației reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituționale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizația se acordă în condițiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și Ordonanța Guvernului nr. 1/2015. Față de cele menționate anterior, și critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție este neîntemeiată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, paragrafele 34 și 35). 50.<!–>În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 44 și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă, el are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor.51.–>Distinct de cele reținute, Curtea va face referire la jurisprudența sa cu privire la „prestațiile“ viitoare datorate de stat, indiferent de natura acestora. Astfel, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator, ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea a observat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății. Mai mult, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, referitor la cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată, că acestea nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. 52.<!–>Curtea observă și Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, în care a reținut că sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 53.–>Coroborând jurisprudența sa anterior menționată cu cele reținute prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, rezultă caracterul generic al calificării indemnizațiilor drept „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.54.<!–>În concret, despre protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, și nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.55.–>Referitor la prevederile art. 22 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (11) și art. 33 din Constituție și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.56.<!–>Întrucât nu există nicio restrângere a exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea reține că nici prevederile art. 53 din Constituție nu sunt aplicabile în cauză.57.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandrina Bejenaru, Silvia Georgescu și Marilena Ionescu în Dosarul nr. 6.965/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Ioana Neacșu în Dosarul nr. 5.207/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Andrei Teișanu în Dosarul nr. 5.295/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Mihăiță Feticu în Dosarul nr. 501/42/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. I și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Cristina Cătălina Turcu–>
––<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters