DECIZIA nr. 61 din 25 februarie 2025

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 26/08/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 31 iulie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 270 22/12/2010 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 270 22/12/2010 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 16
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 681 13/11/2014
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 164 12/03/2013
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 685 28/06/2012
ART. 12REFERIRE LALEGE 270 22/12/2010
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 139 13/03/2019
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 31
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 32
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 241 03/06/2020
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 14
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 102
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 23REFERIRE LALEGE 270 22/12/2010
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 17
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 14
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 40 22/02/2023
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 908 16/12/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 564 08/07/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 238 03/06/2020
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 30
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 426 29/09/2022
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 241 03/06/2020
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 426 29/09/2022
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 17
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 36 12/05/1995 ART. 33
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 237 06/04/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1541 25/11/2010
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 820 09/11/2006
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 20 02/02/2000
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache<!–> – președinte–>
Mihaela Ciochină<!–> – judecător–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Dimitrie-Bogdan Licu<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Ioana Marilena Chiorean<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în Dosarul nr. 1.065/102/2020 al Tribunalului Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 235D/2021.2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.<!–>Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.401D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în același dosar al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.<!–>Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus, în ambele dosare, note scrise prin care solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată.6.–>Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.401D/2021 la Dosarul nr. 235D/2021, care a fost primul înregistrat.7.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece este în sarcina legiuitorului să stabilească condițiile de acces la o anumită profesie, neconstituționalitatea unui text neputând fi discutată prin comparație între o reglementare veche și una nouă. În acest context, nu se poate vorbi despre discriminare între judecătorii cu 10 ani vechime în funcția de judecător și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul ori au fost eliberați din funcție din motive neimputabile lor.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:–>8.<!–>Prin Sentința nr. 536 din 17 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.065/102/2020, Tribunalul Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.9.–>Prin Încheierea din 7 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.065/102/2020, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010.10.<!–>Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în cadrul aceleiași cauze (aflate pe rolul primei instanțe și pe rolul instanței de recurs), având ca obiect anularea deciziei emise de Consiliul Baroului Bacău prin care s-a respins cererea de primire în profesie și obligarea acestuia să emită o nouă decizie prin care să fie admisă cererea autorului excepției de neconstituționalitate de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.11.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că modificarea art. 16 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 a avut ca efect juridic excluderea de la un drept preexistent pentru o anumită categorie de judecători, deși aceștia se află într-o situație juridică similară cu o altă categorie de judecători, cărora legiuitorul a înțeles să le păstreze beneficiul acelui drept, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă.12.<!–>Or, remediul specific, în cazul constatării neconvenționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul în continuare la beneficiul dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2010 (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, deciziile Curții Constituționale nr. 685 din 28 iunie 2012, nr. 164 din 12 martie 2013 și nr. 681 din 13 noiembrie 2014).13.–>Tratamentul juridic pe care legiuitorul a înțeles să îl aplice judecătorilor de la curțile de apel care au peste 20 de ani vechime neîntreruptă în magistratură, din perspectiva admiterii în profesia de avocat cu scutire de examen, odată cu intrarea în vigoare a art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010, este vădit discriminatoriu în raport cu judecătorii care activează sau care au activat la Înalta Curte de Casație și Justiție.14.<!–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.401D/2021, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 30 – Instrumentele de prezentare și motivare, ale art. 31 – Cuprinsul motivării și ale art. 32 – Redactarea motivării din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens, invocă argumentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 139 din 13 martie 2019 referitoare la lipsa motivării, la caracterul sumar al instrumentului de prezentare și motivare și la motivarea formală a unui act normativ.15.–>Tribunalul Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că nu se poate susține existența unei discriminări între judecătorii care îndeplinesc cerința de a avea minimum 10 ani vechime în funcția de judecător și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, care sunt eliberați din motive neimputabile și nici că prin aceste modificări legislative celelalte persoane aflate într-o situație similară ar fi excluse de la un drept preexistent, câtă vreme legiuitorul român are o largă marjă de apreciere și de libertate în reglementarea modalităților de acces într-o anumită profesie. 16.<!–>Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată, în esență, că expunerea de motive a unui act normativ nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate. 17.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 241 din 3 iunie 2020. Cu privire la critica potrivit căreia textul de lege criticat a avut ca efect „excluderea de la un drept preexistent“, Guvernul apreciază că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, acceptarea acestei critici ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai legifera, pe motiv că ar crea diferențe față de reglementarea anterioară. De asemenea, Curtea Constituțională a precizat că neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate. Astfel, nu se poate vorbi despre un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare care nu mai sunt în vigoare. În final, precizează că, în ceea ce privește condițiile de acces la exercitarea profesiei de avocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în jurisprudența sa, că o diferență de tratament nu intră, în general, sub imperiul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar Convenția nu garantează libertatea de a exercita o anumită profesie (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 mai 2009, pronunțată în Cauza Bigaeva împotriva Greciei).19.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>20.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, care au următorul conținut: +
Articolul ILegea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…)7.Articolul 16 se modifică și va avea următorul cuprins: +
Articolul 16(1)<!–>Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.(2)–>Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.(3)<!–>Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia națională de examen.(4)–>Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.(5)<!–>Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale.
–>
22.<!–>În redactarea anterioară Legii nr. 270/2010, dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 aveau următorul conținut: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: (…) b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.“23.–>Ulterior modificării aduse prin Legea nr. 270/2010, însă anterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 51/1995 a fost republicată de două ori, ultima dată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dispozițiile art. 16 devenind, ca urmare a renumerotării, cele ale art. 17, cu următorul conținut: (1)<!–>Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.(2)–>Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.(3)<!–>Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia națională de examen.(4)–>Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.(5)<!–>Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale.“24.–>Având în vedere critica de neconstituționalitate formulată din perspectivă extrinsecă, precum și din perspectivă intrinsecă, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010.25.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului de drept, în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor și în art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 privind nediscriminarea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție.26.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) prin raportare la prevederile art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, că, de principiu, instanța de contencios constituțional nu poate exercita un control de constituționalitate al expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate, întrucât expunerea de motive și cu atât mai puțin modul său de redactare nu au consacrare constituțională. Prin urmare, instanța de contencios constituțional nu poate cenzura modul de redactare a expunerii de motive concepute de deputați, senatori sau Guvern, după caz, astfel încât o atare critică nu poate fi reținută (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-39, Decizia nr. 564 din 8 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 iulie 2020, paragraful 44, Decizia nr. 908 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragraful 100, sau Decizia nr. 40 din 22 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 aprilie 2023, paragraful 32).27.<!–>Cât privește critica de neconstituționalitate și de neconvenționalitate ce vizează încălcarea principiului nediscriminării, Curtea reține că beneficiul intrării în avocatură fără examen, acordat doar foștilor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu și celorlalți judecători și nici procurorilor, a mai fost analizat în jurisprudența sa, în acest sens fiind Decizia nr. 426 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1242 din 22 decembrie 2022, și Decizia nr. 241 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 8 iulie 2020.28.–>În esență, Curtea a reținut la paragraful 21 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022 că dispoziția de lege criticată instituie un beneficiu – intrarea în avocatură sau notariat fără examen – acordat foștilor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În mod corelativ, au fost introduse reglementări similare în legile care reglementează statutele profesiilor de avocat și de notar. În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 33 alin. (1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018.29.<!–>La paragraful 22 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022, Curtea, referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, precum și ale art. 14 din Convenție, prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, a reținut – reiterând jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în drepturi (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014) – că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificat/nejustificată acordat/ acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.30.–>Aplicând aceste considerente de principiu la conținutul normativ al dispozițiilor criticate, la paragraful 23 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022, Curtea a reținut că acestea nu reglementează un drept al judecătorilor și al procurorilor care să vizeze statutul constituțional similar al acestora, ci instituie un beneficiu pentru foștii judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În reglementarea unui astfel de beneficiu, legiuitorul este liber să prevadă căror categorii de persoane i se aplică, fără ca prin aceasta să se considere că instituie discriminări între beneficiarii normei și cei care nu beneficiază de aceasta.31.<!–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.32.–>Curtea mai reține că, potrivit jurisprudenței sale, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau Decizia nr. 237 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 7 iulie 2017, paragraful 16).33.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în Dosarul nr. 1.065/102/2020 al Tribunalului Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal și al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent,–>
Ioana Marilena Chiorean<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters