DECIZIA nr. 648 din 19 octombrie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a Legii nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 20.731/180/2016/a2 al Judecătoriei Bacău – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.572D/2018. … 2.–>Dosarul a fost repus pe rol, prin Încheierea din 30 septembrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 400 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în vederea asigurării posibilității autorului excepției de a se prezenta la dezbateri în fața Curții Constituționale. … 3.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că, la dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus documente și concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. … 4.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că își menține concluziile formulate la data de 30 septembrie 2021, de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 20.731/180/2016/a2, Judecătoria Bacău – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a Legii nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Vasile Botomei într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, prevăzută la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 348 din Codul penal, și de folosire fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prevăzută la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. … 6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că noțiunile de „barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“ și „avocat“ sunt folosite atât de avocați, cât și de magistrați, grefieri, profesori universitari, doctori în drept și alte categorii profesionale, fără a exista o autoritate care să acorde dreptul de a folosi aceste cuvinte și sintagme și fără a exista o autorizație legală care să fie emisă în scopul utilizării lor. Se susține că profesia de avocat, reglementată prin Legea nr. 51/1995, este singura profesie din România în privința căreia este incriminată folosirea fără drept a cuvintelor și sintagmelor specifice acesteia, în cadrul tuturor celorlalte profesii fiind incriminate doar acțiunile de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, prin trimitere la dispozițiile art. 348 din Codul penal. Prin urmare, se arată că prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd prin ce act este aprobată folosirea cuvintelor și a sintagmelor mai sus menționate, cine emite acest act, care sunt limitele dincolo de care utilizarea lor se face fără drept și, respectiv, dacă folosirea fără drept trebuie să cauzeze un prejudiciu a cărui existență să trebuiască a fi dovedită. … 7.–>De asemenea, autorul excepției susține că au fost înregistrate și există certificate de marcă (Certificatul de marcă nr. 140.322 din 13 august 2015, filele 11 și 12, vol. III; Certificatul de marcă nr. 140.818 din 16 septembrie 2015, filele 16 și 17, vol. III, pentru Baroul Dolj; Certificatul de marcă nr. 141.487 din 16 septembrie 2015, filele 21 și 22, pentru Baroul Suceava) prin care au fost rezervate denumiri pe numele și în favoarea persoanei juridice denumite (și înregistrate cu această denumire) Uniunea Națională a Barourilor din România cu sediul în București, Str. Academiei nr. 4-6, sc. B, et. 3, ap. 31, sectorul 3, și nu pentru Uniunea Națională a Barourilor din România cu sediul în București, str. Splaiul Independenței nr. 5, din compunerea căreia face parte Baroul Bacău AFJ, cu sediul la adresa str. Mihai Viteazu nr. 12, Bacău. Se susține că, de vreme ce denumirile de „Uniunea Națională a Barourilor din România“, „barou“ și „avocat“ au fost rezervate exclusiv, ca denumire de marcă și de servicii juridice, pentru Uniunea Națională a Barourilor din România cu sediul în București, Str. Academiei nr. 4-6, sc. B, et. 3, ap. 31, sectorul 3, există un interes al Uniunii Naționale a Barourilor din România cu sediul în București, str. Splaiul Independenței nr. 5, din compunerea căreia face parte Baroul Bacău AFJ, cu sediul în Bacău, str. Mihai Viteazu nr. 12, ca prezenta excepție să fie admisă. Se arată că, având în vedere dreptul de folosință a denumirilor din marca înregistrată prin Certificatul nr. 140.322 din 13 august 2015, filele 11 și 12, vol. III, și dreptul de a exercita această folosință al persoanei juridice în favoarea căreia marca în cauză a fost înregistrată, norma juridică ce interzice folosirea denumirilor „avocat“, „barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“ are ca destinatari și trebuie aplicată persoanelor care nu lucrează sub titulatura acestei mărci. … 8.<!–>Se arată că art. 16 din Legea nr. 51/1995 a fost abrogat prin Legea nr. 270/2010, care prevedea că persoanele care au o vechime mai mare de 10 ani într-o funcție juridică și cele care sunt doctori în drept să aibă posibilitatea de a se înscrie în profesia de avocat. Se susține că prin declararea ca neconstituțională a Legii nr. 270/2010 va fi repusă în vigoare vechea formă a Legii nr. 51/1995, care prevedea, la art. 16, modalitățile de intrare în profesie anterior menționate. … 9.–>Se cere Curții Constituționale să solicite Senatului României proiectul inițial al Legii nr. 270/2010 și nota de fundamentare a acestui proiect, iar Camerei Deputaților forma proiectului Legii nr. 270/2010 trimisă la Senat și forma adoptată în comisiile parlamentare, pentru a constata că forma finală a Legii nr. 270/2010 este diferită de cea din proiectul propus, că aceasta nu a fost discutată în Senat, iar forma adoptată este neconstituțională. … 10.<!–>Se face, totodată, trimitere la prevederile art. I pct. 33 dinLegea nr. 270/2010, care au introdus art. 59 alin. (6) în cuprinsul Legii nr. 51/1995, articol ce a format conținutul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, după republicarea acesteia intrată în vigoare la data de 7 februarie 2011 [s.n. – în prezent, art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995], și se arată că inițial acestea au fost prevăzute în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 februarie 2010. Or, preluarea în cuprinsul Legii nr. 51/1995 a unei soluții legislative care a fost declarată neconstituțională, cum este cea de la art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, încalcă prevederile art. 147 din Constituție. … 11.–>Autorul excepției invocă în susținerea acesteia și „Decizia Curții Constituționale din 13 februarie 2018 în cauza privind controlul de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 317/2004, modificată în 2018, dispusă la sesizarea ÎCCJ secțiile unite și a PNL“, despre care afirmă că folosește la admiterea prezentei excepții de neconstituționalitate. … 12.<!–>Se mai susține că acuzațiile de folosire fără drept a denumirilor de „barou“, „avocat“ și „U.N.B.R.“ își au originea în folosirea acestor denumiri în cadrul tezei de doctorat în drept scrise de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate și în aplicațiile acesteia, teză cu titlul „Răspunderea administrativă. Aspecte practico-științifice în plan comparat: Republica Moldova și România“, autorizată de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice din România. … 13.–>Se susține, totodată, că noțiunea de „paralelism legislativ“ este nou-aplicată în jurisprudența Curții Constituționale și că aceasta poate fi folosită în admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, care se află în paralelism legislativ cu prevederile art. 26 și cu cele ale art. 113 din aceeași lege. Se arată că, având în vedere decizia Curții Constituționale mai sus menționată, se impune a fi constatat și paralelismul legislativ invocat în prezenta cauză. În acest sens, se face trimitere la dispozițiile art. 60 alin. (6),art. 25 alin. (2) și (3) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, despre care se afirmă că incriminează exercitarea fără drept a activităților specifice profesiei de avocat. … 14.<!–>Se arată, de asemenea, că pentru a determina destinatarii normelor de incriminare anterior enumerate trebuie avute în vedere prevederile art. 17, ale art. 59 alin. (1), (2) și (5) și ale art. 106 din Legea nr. 51/1995, care indică în acest sens Uniunea Națională a Barourilor din România. … 15.–>Se face trimitere la art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 și 73 din Constituție, arătându-se că dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. t) sunt redundante, întrucât Legea fundamentală nu prevede „celelalte domenii“ la care acestea fac trimitere. Se arată că legile privind organizarea și exercitarea profesiilor liberale fac parte din categoria legilor organice, întrucât prevăd infracțiuni, cum este cea de exercitare fără drept a profesiilor pe care acestea le reglementează, însă, prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, dispozițiile art. 60 alin. (6) sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd regimul de executare a pedepselor pe care le reglementează, cu atât mai mult cu cât acestea nu fac trimitere la art. 348 din Codul penal, care constituie norma generală pentru exercitarea fără drept a unei profesii sau activități. Pentru acest motiv, se arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și, prin aceasta, dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care prevăd obligativitatea respectării legilor. Sunt invocate, în acest sens, dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) din Legea nr. 24/2000. … 16.<!–>Se susține că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât nu indică autoritățile competente să emită autorizația de funcționare și de folosire în mod legal a denumirilor de „barou“, „avocat“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“. Se arată că noțiunile anterior enumerate fac parte din vocabularul uzual al limbii române, iar reglementarea unei infracțiuni într-o lege civilă cu caracter special, cum este Legea nr. 51/1995, fără a prevedea regimul de executare a pedepselor astfel reglementate și fără a face trimitere la Codul penal, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. … 17.–>Mai mult, se susține că infracțiunea reglementată de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 nu s-a regăsit în proiectul Legii nr. 270/2010 și nici în proiectul Legii nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ambele proiecte fiind adoptate fără avizul Consiliului Legislativ, aspect ce contravine dispozițiilor Legii nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ. … 18.<!–>Se arată, totodată, că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât prevederile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 reglementează Uniunea Națională a Barourilor din România ca succesoare a Uniunii Avocaților din România, care însă nu a fost reînființată, cea dintâi neavând, prin urmare, o persoană juridică căreia să îi succeadă. Se susține că, pentru aceste motive, dispozițiile art. 59 alin. (1)-(4) din Legea nr. 51/1995 sunt redundante și inutile. Sunt invocate, totodată, prevederile art. 106 din aceeași lege. … 19.–>Se susține că adoptarea legilor de modificare a Legii nr. 51/1995, respectiv a Legii nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a Legii nr. 270/2010 și a Legii nr. 25/2017, încalcă principiul bicameralismului, astfel cum acesta este reglementat la art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție. În acest sens, se arată că formele acestor legi adoptate de Camera Deputaților conțin dispoziții care nu au fost dezbătute și adoptate de Senat. Se susține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței Curții Constituționale, cele două Camere ale Parlamentului au atribuții egale în adoptarea legilor. Se mai arată că aceleași legi au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, republicat în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 193 din 8 martie 2005. Se mai susține că aceleași proiecte de legi au fost adoptate fără solicitarea avizului Consiliului Legislativ, conform art. 30 din Legea nr. 73/1993. Sunt invocate art. 31 din legea anterior menționată, precum și dispozițiile art. 2 și 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ. În acest context, se solicită atât instanței în fața căreia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, cât și Curții Constituționale să solicite Consiliului Legislativ avizele elaborate cu privire la Legea nr. 270/2010 și la Legea nr. 25/2017, precum și avizele elaborate cu privire la amendamentele propuse de Senat, avizele referitoare la modificările adoptate în Comisia juridică din Camera Deputaților și cele referitoare la forma finală a proiectelor acestor legi adoptate în Camera Deputaților. … 20.<!–>Sunt invocate, în acest sens, prevederile art. 52,54,55-60 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, arătându-se că din verificările efectuate pe portalul Parlamentului rezultă că nu au existat solicitări ale avizelor mai sus menționate, motiv pentru care sunt necesare un răspuns scris și înscrisuri din partea Consiliului Legislativ care să certifice toate aceste aspecte. … 21.–>Pentru aceste motive, se susține că Legea nr. 51/1995 este neconstituțională în ansamblul său, întrucât, începând cu cea dintâi formă a sa, nu a reînființat Uniunea Avocaților din România, pentru a asigura o formă de organizare a profesiei de avocat, atunci când această profesie a fost scoasă din subordinea Ministerului Justiției, mai exact după intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 și a „Comunicatului nr. 145, București“, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 1 martie 1990. Despre comunicatul anterior menționat se afirmă că este cenzurat de la informare pe site-urile legislative, întrucât cuprinde adevărul, respectiv acela că ar fi trebuit reînființată Uniunea Avocaților din România, pentru a putea fi înființată Uniunea Națională a Barourilor din România. Se arată că, după intrarea în vigoare a Comunicatului nr. 145 anterior menționat, care a indicat scopul adoptării Decretului-lege nr. 90 din 28 februarie 1990, legiuitorul, în loc să reînființeze Uniunea Avocaților din România, care să preia atribuțiile Ministerului Justiției cu privire la conducerea activității profesiei de avocat, a redefinit structura care trebuia să preia aceste atribuții, denumind-o Uniunea Națională a Barourilor din România – U.N.B.R., precizând că este succesoarea de drept a Uniunii Avocaților din România, la art. 59 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, republicată prin Legea nr. 25/2017. Se arată că, astfel, avocații au fost scoși din subordinea Ministerului Justiției, fiind desființată Uniunea Colegiilor de Avocați din cadrul acestui minister, fără ca aceștia să fie încadrați într-o altă structură. Pentru aceste motive, se susține că Legea nr. 51/1995, în ansamblul său, este neconstituțională. Se face trimitere la art. 107 alin. (2),art. 108 și 109 din Legea nr. 51/1995 și se arată că tot ce a existat anterior Decretului-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 și Comunicatului nr. 145 a fost desființat prin efectul prevederilor art. 108 și 109 anterior menționate. Se susține că, pentru aceste motive, prevederile Legii nr. 51/1995 contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție. … 22.<!–>Judecătoria Bacău – Secția penală apreciază că prevederile legale criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, fiind, astfel, liber să stabilească natura juridică a faptelor, în funcție de pericolul social pe care îl prezintă, și condițiile răspunderii juridice pentru comiterea acestora. … 23.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 24.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>25.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 26.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Din analiza excepției de neconstituționalitate și având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, Legea nr. 51/1995, în ansamblul său, Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, în ansamblul său, precum și Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, în ansamblul său. Prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au următorul cuprins: „Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“ … 27.<!–>Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la respectarea Constituției și a legilor, ale art. 11 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, ale art. 33 cu privire la accesul la cultură, ale art. 44 alin. (1)-(4), (5), (8) și (9) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 cu privire la libertatea economică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (2) referitoare la alegerea Camerelor, ale art. 73 cu privire la categoriile de legi, ale art. 75 referitoare la sesizarea Camerelor și ale art. 147 cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale. … 28.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în prezenta cauză, Curtea reține următoarele: … 29.<!–>Cu privire la critica de neconstituționalitate conform căreia Legea nr. 270/2010 și Legea nr. 25/2017 au fost adoptate cu încălcarea principiului bicameralismului, Curtea reține că, în jurisprudența sa, spre exemplu, în cuprinsul Deciziei nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, și al Deciziei nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, a stabilit două criterii esențiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului. Aceste criterii esențiale cumulative sunt următoarele: a) existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; b) existența unei configurații deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. … 30.–>În ceea ce privește Legea nr. 270/2010, din analiza comparată a documentelor privind inițierea și desfășurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, și a celei adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, Curtea constată că în forma Legii nr. 270/2010 adoptată de Camera Deputaților a fost modificată dispoziția prevăzută la art. 13 lit. b), înlocuinduse sintagma „sau a săvârșit abuzuri împotriva profesiei de avocat, stabilite prin procedura prevăzută în Statutul profesiei de avocat“ cu sintagma „sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară“; în cuprinsul art. 16 alin. (1) a fost introdusă sintagma „cel puțin anual și la nivel național“; a fost eliminat alin. (1^1) al art. 16, referitor la dobândirea calității de avocat definitiv de către persoana care până la data susținerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani; la alin. (3) al aceluiași art. 16, sintagma „comisiile de examen teritoriale“ a fost înlocuită cu sintagma „comisia națională de examen“; a fost modificat alin. (5) al art. 16, acesta prevăzând aplicabilitatea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și aplicabilitatea acestora în cazul judecătorilor de la instanțele internaționale; au fost modificate alin. (1)-(5) ale art. 19 referitoare la dobândirea calității de avocat definitiv, acestea fiind corelate cu noul cuprins al legii; la art. 20 a fost introdus alin. (2^1), care prevede o excepție de la dispozițiile alin. (1) al aceluiași articol în cazul cabinetului asociat, al societății civile și al societății cu răspundere limitată în care este asociat sau manager cel căruia i s-a aplicat interdicția prevăzută la alin. (1) și (2) ale art. 20; din cuprinsul alin. (4) al art. 20 a fost eliminată sintagma „sub sancțiunea săvârșirii unor abateri disciplinare grave“; a fost eliminată din cuprinsul alin. (2^1) al art. 22 cea dea doua teză, care prevedea că „neîndeplinirea fără justificare a obligației de perfecționare a pregătirii profesionale constituie, în condițiile prevăzute de lege și de statutul profesiei, abatere disciplinară“; a fost introdus art. 32^1 care prevede funcțiile a căror exercitare constituie vechime în profesia de avocat; în cuprinsul art. 37 a fost introdus alin. (6^1), care prevede faptele pentru care avocatul nu răspunde penal; la alin. (2) al art. 42, sintagma „sunt acte autentice“ a fost înlocuită cu sintagma „au forță probantă deplină până la înscrierea în fals“; a fost eliminat pct. 32 al art. I dinLegea nr. 270/2010, care prevedea abrogarea art. 53 alin. (2) lit. e); a fost eliminat pct. 36 al art. I dinLegea nr. 270/2010, care prevedea abrogarea art. 63 lit. o); au fost modificate alin. (3)-(5) ale art. 68^11 referitoare la procedura de plată a onorariilor; a fost modificat art. 68^13 care conține dispoziții legale cu privire la procedura de plată a onorariilor; a fost eliminat art. 68^13 întrucât era identic cu art. 68^12; a fost modificat art. 69 alin. (3) referitor la fondul pe care fiecare barou și-l constituie prin reținerea a 1% din valoarea sumelor virate lunar pentru plata onorariilor; a fost introdus pct. 41 al art. I alLegii nr. 270/2010 referitor la abrogarea art. 77; au fost introduse în cuprinsul art. I alLegii nr. 270/2010pct. 42, 43 și 44, care prevăd introducerea alin. (2) în cuprinsul art. 80^1 (prin care aplicarea prevederilor capitolului V al Legii nr. 51/1995 referitor la asistența judiciară se extinde în privința avocaților care și-au obținut calificarea profesională în Confederația Elvețiană și care își exercită profesia pe teritoriul României), modificarea alin. (1) al art. 80^6 (referitor la colaborarea dintre autoritatea română și autoritățile competente din statele membre de origine) și introducerea în cuprinsul Legii nr. 51/1995 a art. 85 (articol ce reglementează îndeplinirea procedurilor și a formalităților de autorizare prin intermediul punctului de contact unic); după sintagma „art. 68^6 lit. b)“ din cuprinsul art. II alin. (2) dinLegea nr. 270/2010 a fost introdusă sintagma „din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege“. … 31.<!–>Analizând, în mod similar, forma Legii nr. 25/2017 aprobată de Senat, ca primă Cameră sesizată, și forma aceleiași legi aprobată de Camera Deputaților, care a fost Cameră decizională, Curtea constată că, în textul acestei din urmă forme, din cuprinsul art. 3 alin. (1) a fost eliminată lit. i^1) referitoare la activitatea avocatului realizată prin analiza împreună cu clientul, în cauzele penale, a oportunității acceptării unor declarații, a versiunilor de declarații pe care clientul le poate face, a strategiei în materia probațiunii etc., prin prezentarea avantajelor sau a dezavantajelor conduitei procesuale a clientului, pentru interesul apărării sale; în cuprinsul art. 3 alin. (3) teza a doua, expresia „potrivit procedurii“ a fost înlocuită cu expresia „conform procedurii“; a fost eliminat pct. 5 al art. I dinLegea nr. 25/2017, care introducea în cuprinsul Legii nr. 51/1995 art. 14^1 referitor la obligația avocatului de a depune la barou o declarație pe propria răspundere privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al fostelor organe de securitate, ca poliție politică, precum și al serviciilor de informații, aceasta fiind, potrivit formei adoptate de Senat a Legii nr. 25/2017, o condiție de înscriere în avocatură; a fost introdus pct. 5 al art. I dinLegea nr. 25/2017, care prevede completarea art. 16 din Legea nr. 51/1995 cu lit. e) referitoare la alte activități prevăzute de lege cu care este compatibilă exercitarea profesiei de avocat; a fost introdus pct. 10 al art. I dinLegea nr. 25/2017, care completează art. 25 din Legea nr. 51/1995 cu alin. (3), care prevede ca până la încetarea stării de incompatibilitate cel primit în profesie să fie înscris în tabloul avocaților incompatibili într-o secțiune distinctă; a fost modificat art. 26 alin. (2) în sensul că „exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale“ și a fost introdus în cuprinsul aceluiași articol alineatul (3), potrivit căruia „fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale“; a fost introdus pct. 12 al art. I dinLegea nr. 25/2017, prin care, la art. 30 din Legea nr. 51/1995 a fost introdus alin. (2), care prevede interdicția de a face parte din organele de conducere a avocaților care au datorii scadente la taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. și al baroului, precum și la fondurile Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor; în cuprinsul art. 31 a fost introdus alin. (1^2), conform căruia avocații pot conveni cu clienții onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.; a fost modificat alin. (1^1) al art. 31, în sensul restrângerii categoriilor de înscrisuri exceptate de la măsura ridicării și de la măsura confiscării la înscrisurile care conțin comunicări între avocat și clientul său și la înscrisurile care conțin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client; a fost eliminat din cuprinsul art. 35 alin. (1^2) referitor la procedura percheziției sediului avocatului și a domiciliului acestuia; a fost introdus alin. (3) al art. 35, referitor la condițiile în care raportul dintre avocat și persoana pe care o asistă sau o reprezintă poate face obiectul supravegherii tehnice; din cuprinsul alin. (1) al art. 39 a fost eliminată sintagma „sau persoanelor prevăzute de art. 308 Cod penal“ referitoare la interdicția asimilării avocaților cu funcționarii publici; din cuprinsul art. 39 a fost eliminat alin. (4) referitor la folosirea de către client a opiniilor și sfatului avocatului în scopuri ilegale, la obligația avocatului de a se abține de la asistarea și sfătuirea conștientă a unui client în activități infracționale și la ipotezele în care avocatul este obligat să își asume sau să susțină afirmațiile clientului său; din cuprinsul art. 39 a fost eliminat alin. (7) care prevedea că opiniile juridice ale avocatului nu pot angaja nicio formă de răspundere juridică; din cuprinsul art. 40 a fost eliminat alin. (5) care prevedea că răspunderea avocatului nu poate fi atrasă de folosirea în scopuri ilegale de către client a opiniei și sfatului său; au fost modificate dispozițiile alin. (4^1)-(4^3) ale art. 46 referitoare la obligația de confidențialitate a avocatului; a fost modificat art. 48 cu privire la orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei; a fost eliminat din cuprinsul Legii nr. 51/1995 art. 48^1 referitor la răspunderea avocatului pentru prejudiciul patrimonial provocat unui client; la art. 56 alin. (2) lit. b), sintagma „adunării generale“ a fost înlocuită cu sintagma „adunării generale a barourilor“; la art. 56 alin. (2) lit. h), sintagma „statutul profesiei“ a fost înlocuită cu sintagma „statutul profesiei de avocat“, expresia „autorizează funcționarea acestora“ a fost înlocuită cu expresia „autorizează funcționarea acestor forme“, iar sintagma „ține evidența acestora“ a fost înlocuită cu „în evidența lor“; la art. 56 alin. (2) lit. h^1), sintagma „exercitare ilegală a activității de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către persoane fizice sau juridice“ a fost înlocuită cu expresia „exercitare sub orice formă a activității specifice de avocat de către persoane“, în finalul aceleiași norme fiind introdusă sintagma „sau, înscriși fiind, nu au dreptul de exercitare a profesiei“; a fost modificată norma de la art. 66 lit. q) referitoare la actele emise de barou ce pot fi anulate pentru cauze de nelegalitate de către Consiliul U.N.B.R.; la articolul 66, litera v) din forma adoptată de Senat a Legii nr. 25/2017 – care prevedea desemnarea de către Consiliul U.N.B.R. a membrilor Consiliului de conducere a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (I.N.P.P.A.), la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R. – a fost eliminată; a fost introdusă, în cuprinsul art. 66, litera x), potrivit căreia Consiliul U.N.B.R. adoptă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pentru serviciile prestate potrivit legii de formele de exercitare a profesiei de avocat; la art. 85 alin. (1^1), sintagma „la nivelul prevăzut de Codul de procedură penală“ a fost înlocuită cu expresia „la nivelul prevăzut de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat. Plata dobânzilor/penalităților se face la cererea barourilor“; au fost eliminate pct. 42-46 ale art. I dinLegea nr. 25/2017, care cuprindeau dispoziții legale referitoare la Casa de Asigurări a Avocaților, la infracțiuni și pedepse și la abateri disciplinare. … 32.–>Analizând, atât în cazul Legii nr. 270/2010, cât și în cazul Legii nr. 25/2017, forma adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, și forma adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, Curtea constată că modificările și completările operate de Camera Deputaților în cuprinsul legilor anterior menționate nu au determinat apariția unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, modificările și completările anterior menționate nuanțând sau completând conținutul normativ al acestor legi, fără a modifica sensul lor juridic avut în vedere cu prilejul adoptării acestora de către Senat. … 33.<!–>În ceea ce privește structura Legii nr. 270/2010 și a Legii nr. 25/2017, Curtea reține că modificările mai sus analizate operate de Camera Deputaților asupra acestor legi nu au determinat modificări majore ale structurii lor față de formele care au fost adoptate de Senat. … 34.–>Pentru toate aceste considerente, modificările și completările operate de Camera Deputaților asupra formelor adoptate de Senat ale legilor nr. 270/2010 și nr. 25/2017 întrunesc cele două condiții ale respectării principiului bicameralismului, referitoare la lipsa unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, respectiv, la lipsa unei configurații deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, nefiind, prin urmare, contrare dispozițiilor art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție. … 35.<!–>Cu privire la lipsa avizelor Consiliului Legislativ din procedura de adoptare a Legii nr. 270/2010 și a Legii nr. 25/2017, Curtea menționează că existența acestor avize rezultă din fișa legislativă a legilor respective, aflată pe site-ul Camerei Deputaților. Astfel, din sursa electronică anterior menționată rezultă că, în privința Legii nr. 270/2010, Consiliul Legislativ a emis Avizul nr. 624 din 19 mai 2010, iar în privința Legii nr. 25/2017 a fost emis, în mod similar, Avizul nr. 211 din 9 martie 2015. Referitor la amendamentele formulate cu privire la legile anterior menționate, Curtea reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, amendamentele supuse dezbaterii comisiilor și proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisii după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului sunt analizate și avizate de către Consiliul Legislativ la cererea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond, neexistând, prin urmare, obligația de avizare a tuturor amendamentelor, a proiectelor de legi sau a propunerilor legislative anterior menționate. … 36.–>Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia soluția legislativă reglementată la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 a fost prevăzută în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, ordonanță care a fost constatată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010, motiv pentru care includerea acestei norme în cuprinsul Legii nr. 51/1995 încalcă prevederile art. 147 din Constituție, Curtea constată că, prin Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/2008 sunt neconstituționale exclusiv pentru motive de neconstituționalitate extrinsecă, reținând încălcarea, cu prilejul adoptării acestei ordonanțe, a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție și, prin aceasta, a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5). Așadar, analiza realizată de Curte cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 109 din 9 februarie 2010 nu a avut ca obiect prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. Pentru aceste motive, nu se poate susține că introducerea în cuprinsul Legii nr. 51/1995 a dispozițiilor art. 59 alin. (6) contravine prevederilor art. 147 din Constituție. … 37.<!–>În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate în prezenta cauză, Curtea reține următoarele: … 38.–>Curtea constată că prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2020, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, excepție ridicată de același autor (Vasile Botomei) în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău – Secția penală, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 [în prezent art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995], reținând că avocatura reprezintă un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat este exercitată de un corp profesional selectat și care funcționează după reguli stabilite de lege. S-a reținut, prin aceeași decizie, că această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere faptul că scopul Legii nr. 51/1995 este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora se organizează și se exercită profesia de avocat nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate de autorii excepțiilor (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 19 și 20). De asemenea, Curtea a constatat că normele în baza cărora funcționează Uniunea Națională a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R., nu contravin principiilor constituționale invocate, cei care doresc să practice profesia de avocat fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta (Decizia nr. 806 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007; a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 27 iunie 2018). … 39.<!–>Totodată, prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, mai sus menționată, Curtea a constatat, în acord cu jurisprudența sa în materie, că, deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să aibă loc într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, precitată, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, paragraful 21, citată anterior; a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior). … 40.–>Astfel, prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, citată anterior, Curtea a reținut, potrivit jurisprudenței sale, că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și care, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic sau de farmacist, să fie practicate de persoane fără calificare și să nu fie angajată răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că cerințe similare, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat constituie o opțiune a legiuitorului, care intră în marja de apreciere a Parlamentului în cadrul activității sale de legiferare (Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012; a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior). … 41.<!–>De asemenea, prin Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate identică ridicată de același autor cu privire la dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, constatând că organizarea avocaților în barouri și a barourilor în Uniunea Avocaților din România nu contravine normelor din Constituție invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin decizia menționată, paragrafele 22, 23 și 26, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora, nule de drept. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activități care prezintă interes pentru societate, este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Curtea a reținut că legiuitorul are libertatea de a reglementa condițiile în care pot fi constituite, organizate și în care funcționează diferite tipuri și forme de asociație, inclusiv de a dispune constituirea obligatorie a unor asociații pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuții de interes public, având în vedere dispozițiile art. 9 fraza întâi din Constituție, potrivit cărora „Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii“. Barourile și Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și camerele notarilor publici sunt asociații profesionale cu un specific deosebit, întrucât întreaga activitate desfășurată de acestea și de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitățile membrilor, condițiile de organizare și funcționare, nedemnitățile, incompatibilitățile, răspunderea disciplinară și altele (Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004). Curtea a constatat că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relațiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. Așa fiind, Curtea a statuat că prin textul de lege criticat nu este încălcată niciuna dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, inclusiv în cauza de față, și anume art. 31 alin. (1),art. 32 alin. (1),art. 33,art. 44 alin. (1)-(4), (6), (8) și (9) și art. 45 din Legea fundamentală (a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018). … 42.–>Totodată, prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, citată anterior, Curtea a constatat că, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în ceea ce privește cerințele referitoare la calitatea legii, dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt clare și neechivoce, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre ele numărânduse previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a precizat că redactarea unor legi de o precizie totală poate să fie dificilă, iar o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Curtea a constatat că în același sens sunt și Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, și Decizia nr. 160 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 7 iunie 2018 (a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018). … 43.<!–>În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de față (a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018). … 44.–>În fine, tot prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, Curtea a reținut că autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare – în cauza dedusă judecății – a dispozițiilor de lege criticate. Or, instanța de contencios constituțional a statuat în jurisprudența sa că aspectele ce țin de aplicarea legii intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, și Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020; a se vedea și Decizia nr. 182 din 29 martie 2018). … 45.<!–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 46.–>Referitor la critica conform căreia prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituționale întrucât nu prevăd prin ce act este aprobată folosirea noțiunilor de „barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“ și „avocat“, cine emite acest act, care sunt limitele dincolo de care utilizarea lor se face fără drept și, respectiv, dacă folosirea fără drept trebuie să cauzeze un prejudiciu a cărui existență să trebuiască a fi dovedită, Curtea reține că aspectele anterior menționate sunt reglementate prin Legea nr. 51/1995, prin Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64 din 3 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, precum și prin legislația conexă referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. … 47.<!–>Astfel, capitolul II al Legii nr. 51/1995(art. 12-27), precum și secțiunea I a capitolului II din Statutul profesiei de avocat (art. 14-61) reglementează dobândirea calității de avocat și, prin urmare, condițiile în care o persoană deține această calitate. De asemenea, art. 8 din Legea nr. 51/1995 prevede formele de exercitare a profesiei de avocat și modalitatea în care acestea sunt individualizate, prin denumire. Conform normei juridice anterior menționate, aceste modalități de individualizare sunt următoarele: în cazul cabinetului individual – numele avocatului titular, urmat de sintagma „cabinet de avocat“; în cazul cabinetelor asociate – numele tuturor titularilor, urmate de sintagma „cabinete de avocat asociate“; în cazul societăților civile profesionale și al societăților profesionale cu răspundere limitată – numele a cel puțin unuia dintre asociați, urmat de sintagma „societate civilă de avocați“ sau, după caz, „societate profesională de avocați cu răspundere limitată“; în cazul cabinetelor grupate – numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma „cabinete de avocat grupate“. De asemenea, alin. (3) al art. 8 anterior menționat arată că denumirile astfel reglementate vor figura pe firmele cabinetelor sau societăților, în condițiile stabilite de statutul profesiei, iar alin. (1) al aceluiași articol prevede că denumirea formei de exercitare a profesiei, individualizată potrivit celor anterior menționate, poate fi păstrată și după decesul sau plecarea unuia dintre asociați, cu acordul acestuia sau, după caz, al tuturor moștenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică. … 48.–>Tot referitor la denumire, art. 191 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat prevede faptul că un cabinet individual este individualizat prin denumire, care cuprinde numele avocatului titular, urmat de sintagma „cabinet de avocat“, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași art. 191, denumirea poate figura pe firma cabinetului și se utilizează în actele profesionale, cu respectarea prevederilor acestui statut. Totodată, potrivit art. 193 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, cabinetele asociate de avocați se individualizează prin denumire, care cuprinde numele tuturor titularilor, urmate de sintagma „cabinete de avocat asociate“. În fine, conform art. 181 din Statutul profesiei de avocat, ce reglementează dreptul cabinetelor individuale de a se grupa în scopul folosirii în comun a unui patrimoniu profesional și/sau a unor salariați, cabinetele grupate se individualizează printr-o denumire specifică ce cuprinde numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma „cabinete de avocat grupate“, iar art. 183 alin. (1) lit. i) din același statut prevede că formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform dispozițiilor legii și ale aceluiași statut. … 49.<!–>În ceea ce privește sintagma „Uniunea Națională a Barourilor din România“, art. 108 din Legea nr. 51/1995 reglementează faptul că, la data intrării sale în vigoare, denumirea Uniunea Avocaților din România a fost înlocuită cu denumirea Uniunea Națională a Barourilor din România în toate actele normative. … 50.–>Referitor la pretinsul paralelism legislativ între dispozițiile art. 60 alin. (6), ale art. 26 și 113 din Legea nr. 51/1995 – în actuala numerotare art. 59 alin. (6), art. 25 și, respectiv, art. 107 din Legea nr. 51/1995 -, Curtea reține că prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 incriminează faptele de folosire fără drept a denumirilor „barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“, „U.N.B.R.“ ori „Uniunea Avocaților din România“ sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de Legea nr. 51/1995, pe când art. 25 din aceeași lege incriminează, la alin. (2), exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat, iar la alin. (3) fapta persoanei care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995. De asemenea, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 incriminează continuarea, după intrarea în vigoare a acestei legi, a activității de către persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii. Așa fiind, cele trei norme de incriminare vizează fapte diferite, elementul material al laturii obiective al acestora fiind, prin urmare, diferit. Totodată, ele constituie norme penale speciale în raport cu norma penală de la art. 348 din Codul penal, care prevede exercitarea fără drept a unei profesii sau activități și care are în vedere toate profesiile și activitățile legal reglementate în România, constituind astfel o normă penală cu caracter general. … 51.<!–>Pentru aceste motive, nu poate fi susținută existența unei suprapuneri a obiectului de reglementare a dispozițiilor art. 59 alin. (6), ale art. 25 și 107 din Legea nr. 51/1995 și, prin urmare, nici existența unui paralelism legislativ între acestea. Totodată, raportul dintre prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și cele ale art. 348 din Codul penal este un raport de tipul lege specială – lege generală, neputându-se susține abrogarea tacită a dispozițiilor art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. … 52.–>Referitor la critica potrivit căreia prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd regimul de executare a pedepselor pe care le reglementează și nu fac trimitere la art. 348 din Codul penal, care constituie norma generală pentru exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, precum și la critica referitoare la redundanța dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. t), întrucât nu reglementează „celelalte domenii“ la care acestea fac trimitere, Curtea reține că dispozițiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. În privința amenzii, regimul de executare a acesteia rezultă, în mod direct, din reglementarea sa la art. 61-64 din Codul penal. Cât privește pedeapsa închisorii, Curtea menționează faptul că regimul executării acesteia, precum și regimul de executare a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt reglementate prin Legea nr. 254/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, acesta fiind aplicabil, astfel cum rezultă din interpretarea literală a titlului legii anterior menționate și a dispozițiilor din cuprinsul acesteia, tuturor pedepselor penale privative de libertate, prin urmare și în cazul pedepsei închisorii prevăzute la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. Așa fiind, nu se poate reține existența unei obligații constituționale a legiuitorului de a fi reglementat regimul de executare a pedepsei prevăzute la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 în cuprinsul normei anterior menționate. Totodată, Curtea reține că Legea nr. 51/1995, care constituie lege penală specială, va fi completată cu dispozițiile Codului penal, care constituie legea generală, în privința prevederilor de natură penală din cuprinsul acesteia. Pentru aceste motive, nu se poate susține încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5),art. 16 și 73 din Constituție și nici a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 53.<!–>Totodată, Curtea constată că „celelalte domenii“ ale legii organice la care face referire norma constituțională de la art. 73 alin. (3) lit. t) sunt prevăzute în cuprinsul Constituției. Astfel, cu titlu exemplificativ, art. 3 alin. (2) din Constituție prevede că frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional, art. 5 alin. (1) prevede că cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică, art. 31 alin. (5) prevede faptul că organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică, potrivit art. 52 alin. (2) din Constituție, condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, iar conform art. 55 alin. (2) din Constituție, condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. … 54.–>Nu în ultimul rând, Curtea reține că Legea nr. 270/2010 și Legea nr. 25/2017 sunt legi organice, fiind adoptate de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată, astfel cum rezultă din mențiunea ce se regăsește în finalul acestora. … 55.<!–>Referitor la criticile privind procedura de înființare a Uniunii Naționale a Barourilor din România, la necesitatea reînființării Uniunii Avocaților din România, la Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 și la Comunicatul nr. 145, București, la care autorul face trimitere, analiza acestor aspecte este de competența instanțelor de contencios administrativ, ele nereprezentând probleme de constituționalitate. De asemenea, criticile formulate cu privire la certificatele de marcă, la conținutul tezei de doctorat la care autorul excepției face referire și la determinarea Uniunii Naționale a Barourilor din România ca „destinatar“ al dispozițiilor art. 59 alin. (1), (2) și (5) și ale art. 196 din Legea nr. 51/1995 constituie probleme de interpretare și aplicare a legii, și nu aspecte de constituționalitate. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“, motiv pentru care, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate anterior menționate, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 56.–>Referitor la trimiterea pe care autorul o face la „Decizia Curții Constituționale din 13 februarie 2018 în cauza privind controlul de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 317/2004, modificată în 2018, dispusă la sesizarea ÎCCJ secțiile unite și a PNL“, despre care afirmă că folosește la admiterea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea constată că, în lipsa identificării deciziei anterior menționate prin numărul acesteia, nu se poate pronunța asupra unei astfel de critici, analiza acesteia presupunând ca instanța de contencios constituțional să se substituie autorului excepției de neconstituționalitate. … 57.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 20.731/180/2016/a2 al Judecătoriei Bacău – Secția penală și constată că dispozițiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Legea nr. 51/1995, în ansamblul său, Legea nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în ansamblul său, și Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Bacău – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristina Teodora Pop<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește