DECIZIA nr. 649 din 19 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. <!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de Dorel Rusalin Crăciunel în Dosarul nr. 4.533/30/2017 al Tribunalului Timiș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 457D/2018. … 2.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate în ceea ce privește dovada dreptului de folosință și a modului de utilizare a terenului agricol, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât normele supuse controlului de constituționalitate au un înțeles univoc, nefiind susceptibile de interpretări echivoce sau abuzive. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea din 19 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.533/30/2017, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Excepția a fost ridicată de Dorel Rusalin Crăciunel cu ocazia soluționării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 încalcă prevederile constituționale privind, pe de o parte, calitatea legii, iar, pe de altă parte, reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și, respectiv, a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea trebuie să instituie norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul. Arată că documentele justificative vizate de norma de incriminare nu sunt stabilite prin lege, ci prin acte normative infralegale, și anume prin ordine ale ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Mai susține că, în cauză, acordurile de colaborare întocmite de cele două persoane fizice autorizate cu o societate cu răspundere limitată sunt conforme exigențelor Codului civil, chiar dacă nu sunt enumerate exemplificativ într-un ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ceea ce înseamnă că nu se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât aceste documente legale nu au avut ca scop obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Totodată, arată că „aceste acorduri de colaborare, considerate ca documente legale, se raportează și la calitatea de utilizator, condiție care a fost îndeplinită de inculpat, întrucât acesta a exploatat personal terenurile agricole și a declarat corect suprafața totală utilizată“. … 6.–>Tribunalul Timiș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și anume deciziile nr. 869 din 23 iunie 2011 și nr. 897 din 17 decembrie 2015. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, consideră că redactarea textului criticat are o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. De asemenea, arată că celelalte motive invocate nu se referă la o eventuală incompatibilitate a dispozițiilor de lege criticate cu normele constituționale, ci la modalitatea în care legiuitorul a înțeles să stabilească sfera documentelor care dovedesc dreptul de folosință și a documentelor din care reiese utilizarea terenului agricol, autorul excepției solicitând, în realitate, instanței de contencios constituțional completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) și t) din Constituție referitoare la reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice, instanța apreciază că acestea nu sunt încălcate. Astfel, arată că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, text referitor la ordonanțele de urgență, întrucât acestea din urmă nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci constituie un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Așadar, ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern și în domeniul legilor organice, restricția pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare. Pe de altă parte, dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 nu contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, având în vedere că norma criticată nu instituie reglementarea prin norme inferioare legii organice a vreunui domeniu referitor la regimul juridic general al proprietății sau al moștenirii. În ceea ce privește eventuala încălcare a dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală, instanța arată că nu poate efectua o analiză în acest sens, întrucât autorul excepției nu a indicat în concret domeniul pentru care Constituția stabilește adoptarea de legi organice, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 ar fi dispus în mod contrar. <!–> … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 sunt constituționale. … 9.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>10.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 mai 2007). Dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost introduse prin prevederile art. I pct. 18 din titlul I al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat a fost modificat prin prevederile art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Ulterior sesizării Curții, dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin Legea nr. 283/2020 privind modificarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și pentru dispunerea altor măsuri de transpunere a Directivei (UE) 2017/1.371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1199 din 9 decembrie 2020. Dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 au fost modificate prin prevederile art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 31 august 2009, iar, ulterior, prin prevederile articolului unic pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2014 privind modificarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 13/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 26 februarie 2015). Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 a fost abrogată prin prevederile art. 32 alin. (1) din capitolul XII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 104/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 14 mai 2015). Având însă în vedere că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 au continuat să producă efecte juridice în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și după ce au fost abrogate – în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“ (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011) -, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006. Autorul excepției critică norma de incriminare prevăzută de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în redactarea dată prin prevederile art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 și, respectiv, dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 în forma modificată prin prevederile art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2009 – care au produs efecte în cauză, astfel încât Curtea se va pronunța asupra acestor norme juridice în forma menționată, având următorul cuprins:– Art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000: „(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“; … – Art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006: „(5) Documentele care dovedesc dreptul de folosință și documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și se prezintă la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.“ … … 12.–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii și ale art. 73 alin. (3) lit. m) și t) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și, respectiv, a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice. … 13.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 869 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 3 octombrie 2018, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, Decizia nr. 748 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 21 ianuarie 2021, și Decizia nr. 856 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 1 martie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 14.–>În acest sens, prin Decizia nr. 748 din 20 octombrie 2020, mai sus citată, Curtea a reținut, în paragrafele 16-19 și 22, că prevederile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obținerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Curtea a arătat că aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că nu a identificat deficiențe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecințele care decurg din nerespectarea lui. Sub acest aspect, Curtea a constatat că termenii „inexact“ și „incomplet“ nu sunt definiți de legea penală și nici de textul de lege criticat, deoarece legiuitorul infraconstituțional definește într-un act normativ termeni sau sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri ori dacă sunt folosite cu un alt înțeles decât cel obișnuit. Or, termenii folosiți de dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 au valențele conferite în limbajul obișnuit. În acest fel, un document „inexact“ sau „incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără să se ridice însă la nivelul unui document fals. … 15.<!–>De asemenea, Curtea a subliniat, prin decizia mai sus menționată, că atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul dispozițiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanța se va raporta și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă. Astfel, Curtea a reținut că, în legislație și în doctrină, actul juridic civil are două înțelesuri. Unul vizează manifestarea de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenția de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris), iar celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voință, mai precis, suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voință exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voință este necesară și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil, în anumite situații această manifestare de voință trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea față de terți (când – pentru ca actul juridic să fie opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui – trebuie întocmit un înscris). Așa fiind, caracterul „inexact“ sau „incomplet“ al documentelor la care se referă art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informații care ar putea descalifica persoana respectivă în inițiativa de a obține fondurile, cu condiția ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârșite cu intenție și să ducă la obținerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situațiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcție de destinația fondurilor, este evident că poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011), precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 ar afecta prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. … 16.–>Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 748 din 20 octombrie 2020, citată anterior, că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care stabilesc caracterul organic al legilor ce reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. … 17.<!–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 18.–>În ceea ce privește dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, Curtea observă că redactarea textului criticat prezintă suficientă precizie pentru a permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Pe de altă parte, referitor la susținerile autorului excepției privind conformitatea cu exigențele Codului civil a unor acorduri de colaborare întocmite, în speță, de două persoane fizice autorizate cu o societate cu răspundere limitată – chiar dacă respectivele acorduri nu sunt recunoscute prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale – și solicitarea recunoașterii calității de documente ce dovedesc dreptul de folosință sau din care reiese utilizarea terenului agricol, Curtea apreciază că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate. Motivele invocate nu se referă la o eventuală incompatibilitate a dispozițiilor de lege criticate cu normele constituționale, autorul excepției solicitând, în realitate, instanței de contencios constituțional completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. … 19.<!–>Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) și t) din Constituție privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice, Curtea constată că acestea nu sunt incidente cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, întrucât, pe de o parte, textul criticat vizează documentele care dovedesc dreptul de folosință și, respectiv, utilizarea terenului agricol, documente care pot fi folosite la săvârșirea infracțiunii reglementate de prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar, pe de altă parte, autorul excepției nu a indicat, în concret, un alt domeniu pentru care Constituția prevede adoptarea de legi organice, în afară de regimul juridic general al proprietății și al moștenirii. … 20.–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorel Rusalin Crăciunel în Dosarul nr. 4.533/30/2017 al Tribunalului Timiș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură sunt constituționale în raport cu criticile formulate. <!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Oana-Cristina Puică–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește