DECIZIA nr. 650 din 17 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Dospinescu și George Ștefan în Dosarul nr. 22/81/2014* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 221D/2018. … 2.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă Decizia Curții nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea din 10 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22/81/2014*, Înalta Curte de casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Vasile Dospinescu și George Ștefan în soluționarea apelurilor declarate, printre alții, și de autorii excepției împotriva Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2017, prin care au fost condamnați inculpații, autori ai excepției, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în infracțiunea de neglijență în serviciu. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969, autorul acesteia, Vasile Dospinescu, reține că niciun stat nu incriminează imprecisa „îndeplinire defectuoasă“ a atribuțiilor de serviciu, dacă s-a produs o pagubă, fără a exista o intenție calificată. Susține, în esență, că sintagma „neîndeplinirea unui act sau îl îndeplinește în mod defectuos“ este neprevizibilă, afectând, în consecință, dispozițiile constituționale și convenționale invocate. Face referire la jurisprudența instanței de control constituțional prin care s-a statuat cu privire la respectarea dispozițiilor constituționale invocate, apreciind că Decizia Curții nr. 196 din 4 aprilie 2013 se aplică mutatis mutandis în prezenta cauză. Totodată, în susținerea excepției de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal, autorul, George Ștefan, solicită ca instanța de control constituțional să se pronunțe asupra faptului dacă orice încălcare a unei îndatoriri de serviciu, din culpă, constituie infracțiune în sarcina funcționarului public care a comis-o sau sancțiunea legii penale trebuie să fie aplicată numai în cazul încălcării din culpă a anumitor îndatoriri de serviciu. Invocă în acest sens paragrafele 60, 62 și 64 ale Deciziei Curții nr. 405 din 15 iunie 2016. … 6.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală opinează că cele statuate de Curtea Constituțională în paragrafele 57 și 65 din Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 sunt pe deplin valabile și în privința examinării constituționalității dispozițiilor art. 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal. … 7.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>9.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal, având următorul cuprins: – Art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 – „Neglijența în serviciu“: „Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.“; … – Art. 298 din Codul penal – „Neglijența în serviciu“: „Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.“ … … 11.–>În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și la principiul legalității, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) și (3) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Totodată, susțin că textele de lege criticate aduc atingere și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Invocă și art. 19 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004. … 12.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate critici identice celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“. … 13.–>În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că rațiunea incriminării faptei de neglijență în serviciu este similară celei pentru care este incriminat abuzul în serviciu, diferența dintre cele două infracțiuni distingându-se la nivelul laturii subiective – intenția în cazul abuzului în serviciu, respectiv culpa cu prevedere (ușurința)/culpa fără prevedere sau simplă (neglijența) în cazul infracțiunii de neglijență în serviciu. Latura obiectivă a infracțiunii de neglijență în serviciu este formată, ca și la infracțiunea de abuz în serviciu, din elementul material, însoțit de o cerință esențială, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre activitatea ilicită și rezultatul produs. Curtea a reținut, de asemenea, că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcționar public sau de către o altă persoană încadrată în muncă (în cazul variantei atenuate prevăzute de art. 308 din Codul penal) prin cele două modalități normative, respectiv „neîndeplinirea“ ori „îndeplinirea defectuoasă“ a acesteia. … 14.<!–>Cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu (inclusiv abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, incriminat în Codul penal din 1969), Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. Totodată, cu privire la abuzul în serviciu contra intereselor publice, incriminat în legea penală anterioară, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. … 15.–>În aceste condiții, având în vedere că în varianta de bază atât infracțiunea de abuz în serviciu, cât și infracțiunea de neglijență în serviciu prevăd, ca o modalitate normativă identică, „îndeplinirea defectuoasă“ a unei îndatoriri de serviciu, Curtea a constatat că atât soluția, cât și considerentele deciziilor nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, precitate, referitoare la modalitatea de interpretare a sintagmei „îndeplinește în mod defectuos“, sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal referitoare la infracțiunea de neglijență în serviciu, cu atât mai mult cu cât forma de vinovăție sub care se săvârșește aceasta din urmă este culpa (ușurința și neglijența), așa încât Curtea a admis excepția și a constatat constituționalitatea acestora numai în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul lor se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“. … 16.<!–>Curtea a constatat, totodată, că noua lege penală extinde foarte mult sfera de aplicare a infracțiunii de neglijență în serviciu, neprevăzând condiția ca paguba, respectiv vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, să aibă o anumită valoare, respectiv ca vătămarea să aibă o anumită intensitate, aspect de natură a face imposibilă delimitarea între abaterile disciplinare sau inerentele greșeli profesionale și infracțiunea de neglijență în serviciu. Așadar, Curtea a constatat că reglementarea în vigoare a infracțiunii de neglijență în serviciu permite încadrarea în conținutul său a oricărei fapte săvârșite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. … 17.–>În aceste condiții Curtea a constatat că, în ceea ce privește acest aspect, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 75-80, și ale Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, paragrafele 46-56. … 18.<!–>În consecință, în prezenta cauză, față de soluția pronunțată prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, Curtea constată că devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Inadmisibilitatea excepției, fiind un element definitoriu al competenței instanței constituționale, este subsecventă exclusiv pronunțării, anterior, de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției cu același obiect și constatării neconstituționalității prevederilor deduse, din nou, controlului de constituționalitate. Având în vedere și faptul că actul de sesizare a Curții Constituționale este anterior deciziei de constatare a neconstituționalității, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal cât privește sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“. … 19.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Dospinescu și George Ștefan în Dosarul nr. 22/81/2014* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE <!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU –>
Magistrat-asistent,<!–>
Mihaela Ionescu –>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește