DECIZIA nr. 669 din 29 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1234 din 15 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 15REFERIRE LAORDIN 1144 17/08/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 17REFERIRE LAHOTARARE 24/03/2005
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 263 04/06/2020
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 621 10/10/2019
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 31REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 33REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 33REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 219
ART. 33REFERIRE LALEGE 37 07/04/2014
ART. 33REFERIRE LAOUG 9 19/02/2013
ART. 33REFERIRE LALEGE 9 06/01/2012
ART. 33REFERIRE LALEGE 140 05/07/2011
ART. 33REFERIRE LAOUG 50 21/04/2008
ART. 33REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 214
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 34REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 174
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 454 04/07/2018
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 102
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 263 04/06/2020
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 96 07/03/2017
ART. 42REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 705 27/11/2014
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 42REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 43REFERIRE LAHOTARARE 17/06/2003
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 44REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 44REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 44REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 45REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 188 02/03/2010
ART. 47REFERIRE LAOG 22 30/01/2002
ART. 47REFERIRE LAOG 22 30/01/2002 ART. 2
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 621 10/10/2019
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 621 10/10/2019
ART. 50REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 50REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 332 09/07/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 4 14/01/2021





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Ingrid Alina Tudora<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Maria Olteanu în Dosarul nr. 3.139/321/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 595D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.<!–>Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 683D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 2.135D/2018 și nr. 527D/2019, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Maria Olteanu în Dosarul nr. 3.443/321/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, de Erika Lazăr în Dosarul nr. 13.274/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, de Mitică Bejan în Dosarul nr. 6.587/197/2018 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă, și de Erika Lazăr în Dosarul nr. 12.690/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția civilă, precum și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.029D/2018 având ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, excepție ridicată de Andrei Csog în Dosarul nr. 1.586/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal, și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.720D/2018, având ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 3 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, excepție ridicată de Societatea MDL COM – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.907/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă.4.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.<!–>Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 595D/2018, nr. 683D/2018, nr. 1.029D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 1.720D/2018, nr. 2.135D/2018 și nr. 527D/2019, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 683D/2018, nr. 1.029D/2018, nr. 1.481D/2018, nr. 1.720D/2018, nr. 2.135D/2018 și nr. 527D/2019 la Dosarul nr. 595D/2018, care este primul înregistrat.6.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:<!–>7.–>Prin Încheierea din 18 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.139/321/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare. 8.<!–>Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.443/321/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare/suspendare executare silită/ suspendare provizorie.9.–>Prin Încheierea din 21 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.586/119/2017, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Andrei Csog într-o cauză civilă având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna.10.<!–>Prin Încheierea din 25 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.274/325/2018, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Erika Lazăr într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare, formulată în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – AJFP Timiș.11.–>Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.907/211/2018, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea MDL COM – S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare, formulată în contradictoriu cu contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.12.<!–>Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.587/197/2018, Tribunalul Brașov – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mitică Bejan într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare formulată în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.13.–>Prin Încheierea civilă din 24 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.690/325/2018, Judecătoria Timișoara – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Erika Lazăr cu prilejul judecării cererii formulate de către contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 31/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc Brad T. Gheorghe. 14.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că reglementarea criticată este neconstituțională prin instituirea arbitrară a unui termen de restituire a sumelor încasate pe nedrept de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț fără posibilitatea recurgerii la procedura executării silite, deși există numeroase decizii ale Curții Europene de Justiție prin care s-a statuat că perceperea taxelor speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule sunt contrare dreptului comunitar. Susțin, astfel, că prevederile criticate derogă de la recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la reglementarea unui mecanism eficient, atât în etapa administrativă, cât și judiciară, pentru soluționarea cererilor de restituire a taxei de mediu, încălcând dreptul la un termen rezonabil al soluționării cauzei. 15.–>Se menționează, de asemenea, că nici prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 și nici prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului și al ministrului finanțelor publice nr. 1.144/1.672/2017 nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea condițiilor de formă a cererii de restituire adresate organului fiscal competent și nici pentru nerespectarea termenelor administrative de restituire a sumelor constatate prin hotărâri judecătorești, ceea ce este de natură a lipsi de eficiență mecanismul de restituire a taxei de mediu. Mai mult decât atât, referitor la păstrarea unui just echilibru între interesele generale ale societății și cele private, precum și la proporționalitatea dintre scopul vizat și măsurile adoptate, autorii excepției susțin că singurul subiect avantajat de măsurile adoptate prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 este statul.16.<!–>Autorii excepției mai susțin că executarea silită este acea etapă a procesului civil în care creditorul apelează la forța coercitivă a statului, în cazul în care acesta nu o face de bunăvoie, pentru a obține aducerea la îndeplinire a dreptului său împotriva debitorului, drept stabilit printr-un titlu executoriu obținut în condițiile legii, iar în acest context se face trimitere la procedura executării silite reglementată de dreptul comun, Codul de procedură civilă. Însă, în opinia acestora, contrar dispozițiilor din Codul de procedură civilă care reglementează executarea silită ca fază a procesului civil, Guvernul acționează ca o veritabilă instanță de judecată suspendând executările silite, ceea ce contravine principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2), art. 102 și art. 124 alin. (2).17.–>Se susține, de asemenea, că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, deoarece prin norma cuprinsă la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 statul își arogă dreptul de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă pronunțată împotriva sa, la data și în maniera în care dorește el, lipsind-o astfel de eficiență, astfel încât scopul suspendării executării silite din reglementarea criticată este acela de a crea statului o poziție mai favorabilă, ceea ce conferă un caracter părtinitor și inechitabil normei legale criticate. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby contra Greciei, Hotărârea din 27 mai 2004, pronunțată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, sau Hotărârea din 24 martie 2005, definitivă la 24 iunie 2005, pronunțată în Cauza Sandor împotriva României, referitoare la executarea silită, cu incidență asupra dreptului la un proces echitabil și dreptului de proprietate privată.18.<!–>În fine, se învederează faptul că art. 115 din Constituție consacră dreptul executivului de a adopta ordonanțe de urgență „numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar acestea „nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție“, însă, prin edictarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, se încalcă tocmai drepturi fundamentale și principii statuate în Legea fundamentală.19.–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 595D/2018, Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în raport de criticile formulate, întrucât textul de lege criticat afectează dreptul de proprietate privată în substanța sa, sens în care face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, instanța de judecată învederează faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate are mai mult decât o speranță legitimă în ceea ce privește un drept de creanță, având o hotărâre judecătorească definitivă prin care statul este obligat la restituirea unei sume de bani încasate pe nedrept. Or, prin suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită a statului până la data de 31 decembrie 2018/31 martie 2019, după caz, este afectat dreptul de proprietate asupra sumei de bani existente până la împlinirea acestor termene. În ceea ce privește faptul că legea prevede și acordarea dobânzilor fiscale către cei îndreptățiți, instanța de judecată apreciază că acest fapt nu determină încălcarea dreptului de proprietate al intimatei în substanța sa, atât timp cât aceasta este privată, o perioadă de timp, de atributul disponibilității asupra unei sume de bani.20.<!–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 683D/2018, Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport de criticile formulate. În acest sens, arată că, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, orice ingerință trebuie să fie aptă a respecta „justul echilibru“ între imperativele interesului general și cele de protejare ale drepturilor fundamentale ale individului. Statul are, desigur, posibilitatea de a alege modalitățile de aducere la îndeplinire a scopurilor propuse, revenind instanței de judecată, în această situație, sarcina de a cântări dacă sunt justificate consecințele prin prisma interesului general. Se arată că prevederile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești, iar, astfel cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, invocarea dificultăților cu care se confruntă statul român, de ordin financiar și organizatoric, poate justifica în acest context o amânare, pentru o perioadă determinată, a plății unor drepturi pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive de către instanțele naționale.21.–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.029D/2018, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 sunt constituționale.22.<!–>În Dosarele Curții Constituționale nr. 1.481D/2018 și nr. 2.135D/2018, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă și Tribunalul Brașov – Secția I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-au exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, pronunțându-se numai cu privire la admisibilitatea acesteia. 23.–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.720D/2018, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă opinează în sensul caracterului întemeiat al excepției de neconstituționalitate, prin raportare atât la principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și prin prisma art. 16 alin. (1) din Constituție, astfel cum acest principiu a fost înțeles în jurisprudența instanței de contencios constituțional și cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene. 24.<!–>În Dosarul Curții Constituționale nr. 527D/2019, Judecătoria Timișoara – Secția civilă a subliniat faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit constant că executarea hotărârii judecătorești este parte integrantă a procesului civil, iar întârzierea în executare, cu precădere din partea unui reprezentant al autorității publice, reprezintă o încălcare a garanțiilor unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt definite prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o și care face parte, astfel, din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 11 și art. 20 din Constituție, în materia drepturilor omului, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.25.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.26.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>27.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.28.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 258/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, și, în special, ale art. 3 și art. 7, prevederi care au următorul cuprins:Art. 3:(1)<!–>Hotărârile judecătorești definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu au fost emise decizii de soluționare a cererii de restituire, precum și cele care devin executorii după termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) și (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent, prin decizie emisă de către acesta. Prin organ competent se înțelege organul fiscal central sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz.(1^1)–>Sumele stabilite prin hotărârile judecătorești prevăzute la alin. (1) se restituie de organele competente astfel:a)<!–>taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018;b)–>timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018.(2)<!–>În cazul hotărârilor judecătorești definitive prin care se stabilesc ca organe competente pentru soluționarea acestora atât organul fiscal central, cât și Administrația Fondului pentru Mediu, cererea de restituire se soluționează de către organul competent la care se depune.(3)–>Dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești sunt cele dispuse de instanța judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.“;Art. 7: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.“29.<!–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) potrivit cărora „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale“, ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiție coroborat cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată coroborat cu art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, ale art. 102 referitoare la „Rolul și structura Guvernului“, ale art. 115 alin. (6) care stipulează „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“, precum și celor ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. 30.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2020, și Decizia nr. 263 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 28 august 2020, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.31.<!–>Astfel, prin jurisprudența precitată, Curtea a reținut că așa cum reiese atât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, cât și din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea ordonanței de urgență precitate, legiuitorul a motivat adoptarea acestui act normativ prin prisma necesității reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. A fost avută în vedere, de asemenea, jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii, care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady Kid și alții, C 398/09, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C 591/10), efectul direct al hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene constituindu-l obligația statului român și a autorităților fiscale la restituirea integrală și imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene. 32.–>În acest context, din perspectiva armonizării legislației naționale cu hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, dar și pentru a se evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene, s-a impus reglementarea restituirii pe cale administrativă, la cerere, a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul adoptând, astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017.33.<!–>În jurisprudența amintită, Curtea a precizat că potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută la art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare, și timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au beneficiat de restituire până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, pot solicita restituirea acestora, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent. Curtea a menționat că dreptul contribuabililor prevăzuți la art. 1 alin. (1) de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Potrivit art. 1 alin. (6) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul delegat a prevăzut că restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se realizează în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019 pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pentru timbrul de mediu pentru autovehicule, în perioada 1 septembrie 2018-30 iunie 2019.34.–>De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, hotărârile judecătorești definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) și (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent (organul fiscal central sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz), prin decizie emisă de către acesta. Potrivit art. 3 alin. (1^1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, sumele stabilite prin hotărârile judecătorești definitive se restituie de către organele competente astfel: taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018, iar timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018. Curtea a reținut, totodată, că, potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești sunt cele dispuse de instanța judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aplică în mod corespunzător, în sensul că nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.35.<!–>Prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, instanța de contencios constituțional a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituție consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale. Or, reglementarea criticată este expresia necesității reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 iunie 2016 și 30 iunie 2016 și pronunțate în cauzele C-586/14, Budișan, respectiv C-288/14, Ciup, și C-200/14, Câmpean.36.–>În acest context, având în vedere (i) pronunțarea unor hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care statul român trebuie să restituie taxele antereferite în mod integral, acestea fiind percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene; (ii) afectarea gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu ca urmare a multitudinii de proceduri de executare silită a diverselor hotărâri judecătorești pronunțate, legiuitorul delegat a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 prin care a instituit o procedură coerentă și unitară pentru restituirea taxelor respective.37.<!–>Curtea observă că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul delegat a reglementat două proceduri distincte, și anume, una care privește restituirea taxelor ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate, iar cealaltă restituirea taxelor independent de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate. Contrar susținerilor autorilor excepției, prin deciziile precitate, Curtea a constatat că prima procedură respectă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, stabilind doar o procedură de lucru la nivelul organului fiscal central sau Administrației Fondului pentru Mediu, în acest sens fiind și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 care stabilește în mod clar că hotărârile judecătorești definitive, precum și cele care devin executorii după 31 august 2018 „se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească“.38.–>Prin urmare, reglementarea criticată a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) și art. 102 din Constituție, astfel încât Guvernul nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, ci a stabilit doar o procedură unică și unitară de aducere la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească.39.<!–>Totodată, pentru a asigura caracterul unic și unitar al procedurii, ordonanța de urgență, în mod firesc, a reglementat suspendarea tuturor procedurilor de executare silită. Astfel, suspendarea procedurilor de executare silită în perioada 7 august 2017 (data intrării în vigoare a ordonanței de urgență) – 30 iunie 2019 în vederea realizării unei proceduri unice și unitare de executare a tuturor creanțelor împotriva statului este de natură să asigure securitatea juridică a persoanei, aceasta fiind astfel încredințată că statul va executa în termen de cel mult 2 ani hotărârea judecătorească. Totodată, persoana cunoaște orizontul temporal în interiorul căruia statul va asigura executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești, fără a se mai apela la procedura executării silite.40.–>Cu privire la invocarea pretinsei încălcări a art. 15 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 263 din 4 iunie 2020, precitată, Curtea a reținut că reglementarea criticată vizează procedurile de executare aflate în curs, respectiv facta pendentia, și nu pe cele deja realizate. Textul constituțional nu exclude posibilitatea de a eșalona plata creanțelor aflate în curs de executare silită, întrucât, prin natura sa, eșalonarea privește o procedură neepuizată, aplicându-se imediat. În consecință, nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii.41.<!–>În ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, autorii excepției pornesc de la o premisă eronată potrivit căreia statul nu mai este ținut de hotărârile definitive ale instanței judecătorești și de caracterul executoriu al acestora. Or, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența precitată, în realitate, statul nu numai că respectă și recunoaște autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, dar stabilește și o dată limită până la care acestea urmează a fi executate, având în vedere problema sistemică generată ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că nu se pune o problemă de nerespectare a hotărârii judecătorești de către organele fiscale sau de către Administrația Fondului pentru Mediu și subiectele de drept privat, hotărârea judecătorească fiind obligatorie pentru ambele subiecte de drept. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat în sensul că pune sub semnul egalității contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar și cei care au efectuat astfel de demersuri, Curtea a constatat că această teză este contrazisă chiar de textul ordonanței de urgență, fiecare dintre cele două categorii de contribuabili având o reglementare distinctă în privința executării creanțelor, în condițiile suspendării procedurii de executare silită în privința restituirii sumelor aferente timbrului de mediu până la data de 30 iunie 2019. Prin urmare, dispozițiile ordonanței de urgență se coroborează în mod organic și au ca finalitate crearea unei egalități materiale între contribuabili. În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție.42.–>Referitor la susținerile potrivit cărora, în temeiul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, s-a dispus suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, această măsură fiind de natură a bloca punerea în executare a unei sentințe judecătorești, cu consecința încălcării art. 21 din Constituție și a art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea a constatat că, în ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, precum și constituționalitatea suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, există o bogată jurisprudență a Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 96 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 28 iunie 2017), prin care s-a statuat că prin instituirea unor atare măsuri nu poate fi reținută încălcarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil.43.<!–>Astfel, Curtea a constatat că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudența sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată. S-a subliniat, de asemenea, că prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reținut că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.44.–>Or, Curtea a precizat că așa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită până la finele perioadei prevăzute pentru restituire a reprezentat o măsură determinată de faptul că intenția legiuitorului a fost aceea ca restituirea să fie efectuată pe cale administrativă. Așa fiind, suspendarea executărilor silite a intervenit doar pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și până la data-limită prevăzută pentru restituire, respectiv pentru o perioadă determinată și de scurtă durată, de aproximativ 2 ani. Curtea a constatat, astfel, că această măsură nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada la care se referă măsura suspendării nu determină o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești. În acest sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei.45.<!–>Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată din cuprinsul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule și interesul general al colectivității, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură se afectează esența dreptului la un proces echitabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și a libertăților lor fundamentale.46.–>De altfel, Curtea a constatat că prin textul de lege criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, Guvernul nu neagă existența și întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești și nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creșterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecință afectarea stabilității economice a statului român.47.<!–>În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată prin stabilirea unei perioade de până la 2 ani în care urmează a fi executate creanțele rezultate din timbrul de mediu, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a statuat că „despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament. Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată [de eșalonare a plăților pe un interval temporal de peste 5 ani – s.n.] este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate. […] Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica“. Faptul că legiuitorul delegat a optat pentru executarea hotărârilor judecătorești într-un interval de până la 2 ani, și nu în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, care prevede la art. 2 că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“, nu conduce în mod automat la încălcarea dreptului de proprietate privată. Este adevărat că orice creanță trebuie executată imediat, astfel că o intervenție etatică în sensul stabilirii unui interval mai extins de executare reprezintă o afectare a dreptului de proprietate privată al creditorului asupra bunului.48.–>În acest context, Curtea a apreciat că intensitatea acestei intervenții, privită din perspectiva exigențelor Constituției, trebuie evaluată prin prisma testului de proporționalitate dezvoltat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în condițiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituție, cunosc limitări, implicit admise, rezultate atât din evoluția și confruntarea acestora în timp, cât și din perspectiva titularilor lor. Or, în cauză, această intervenție are un scop legitim, respectiv executarea în mod unitar, centralizat și corect a tuturor creanțelor care au ca obiect sume de bani plătite sub titlu de timbru de mediu, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Totodată, s-a mai avut în vedere menținerea bunei funcționări a autorităților publice implicate și protejarea bugetului public național, respectiv asigurarea stabilității economice a țării (a se vedea și Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 30).49.<!–>Curtea a constatat că mijloacele folosite sunt proporționale în raport cu scopul urmărit, întrucât măsura este adecvată – capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, necesară – soluția aleasă de prelungire rezonabilă a termenului de executare pentru rezolvarea problemei sistemice generate de executarea unui număr mare de hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea timbrului de mediu reprezintă o ingerință moderată în valorificarea dreptului creditorului, dar indispensabilă realizării scopului fixat, și asigură un just echilibru între interesele concurente, cele generale, reprezentate de ordonarea activității puterii publice, de respectarea dreptului Uniunii Europene, de restituirea unitară a sumelor de bani rezultate din plata timbrului de mediu și de depășirea problemei sistemice referitoare la blocarea activității autorităților implicate ca urmare a cererilor de executare silită formulate, și cele individuale, reprezentate de exigența executării cât mai rapide a sumelor de bani încasate de stat cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. S-a reținut, de asemenea, faptul că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, și anume, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății sumelor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, existând riscul de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și riscul de creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, în condițiile în care statul este preocupat de menținerea echilibrului bugetar. Guvernul nu neagă existența și întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, și nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creșterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecință afectarea stabilității economice a statului român. Prin urmare, Curtea a apreciat că măsura criticată păstrează un just raport de proporționalitate în raport cu scopul urmărit, astfel încât nu se poate susține încălcarea art. 44 din Constituție.50.–>În ceea ce privește susținerile potrivit cărora actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 a fost determinată de circumstanțele excepționale, care au impus și necesitatea unor măsuri prin care să fie suspendată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești definitive pronunțate în această materie, fără însă ca prin aceasta să se aducă atingere înseși substanței acestor drepturi. Textul legal criticat (art. 7) vizează, deci, rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – suspendarea temporară a executării hotărârilor judecătorești. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, și anume, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Așa fiind, pentru argumentele mai sus prezentate, reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 nu contravine nici dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.51.<!–>Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezentele cauze. 52.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Olteanu în dosarele nr. 3.139/321/2017 și nr. 3.443/321/2017 ale Judecătoriei Iași – Secția civilă, de Erika Lazăr în Dosarul nr. 13.274/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și în Dosarul nr. 12.690/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția civilă, de Mitică Bejan în Dosarul nr. 6.587/197/2018 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă, de Andrei Csog în Dosarul nr. 1.586/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și de Societatea MDL COM – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.907/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă și constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule și, în special, cele ale art. 3 și art. 7 din acest act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția civilă, Tribunalului Brașov – Secția I civilă, Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Ingrid Alina Tudora–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters