DECIZIA nr. 67 din 28 ianuarie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Mustață în Dosarul nr. 2.931/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 579D/2018. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 și nr. 1.121D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa și Irina Gabriela Popescu în dosarele nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 și, respectiv, nr. 290/1/2018/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 4.–>La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.<!–>Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 și nr. 1.121D/2018 la Dosarul nr. 579D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 și nr. 1.121D/2018 la Dosarul nr. 579D/2018, care a fost primul înregistrat. … 6.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege criticate și a constatat concordanța acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în cauza de față. Apreciază că nu se impune schimbarea jurisprudenței existente în materie. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:<!–>7.–>Prin încheierile din 19 martie 2018, 18 mai 2018, 24 mai 2018 și 17 mai 2018, pronunțate în dosarele nr. 2.931/1/2017/a1, nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 și, respectiv, nr. 290/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Gabriel Mustață, Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa și Irina Gabriela Popescu în cauze având ca obiect anularea parțială a unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a prevăzut un număr limitat de locuri pentru promovarea pe loc a judecătorilor în grad de tribunal și prin care s-a refuzat recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel, precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 26 noiembrie 2017. … 8.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin instituirea, pentru promovarea pe loc a magistraților, a unui concurs pe un număr limitat de locuri, se creează o discriminare negativă față de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, care trebuie să îndeplinească doar anumite cerințe, mult mai favorabile. Se îngrădește în mod nejustificat și discriminatoriu dreptul judecătorilor și procurorilor la evoluție profesională, respectiv la obținerea unor grade de jurisdicție superioare în aceleași condiții cu personalul asimilat acestora. Se creează, așadar, o discriminare a judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește promovarea pe loc în funcții de execuție, întrucât alocarea unor locuri limitate pentru promovarea pe loc impune acestora o restricție care nu este aplicabilă persoanelor angajate ca personal de specialitate juridică asimilat magistraților. Diferențierea instituită pentru personalul asimilat conduce la o inegalitate între persoane cu același statut profesional, contrar prevederilor art. 16 din Constituție. În acest sens, se arată că, potrivit art. 87 din Legea nr. 303/2004, pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Național de Criminologie și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile Legii nr. 303/2004 aplicându-se în mod corespunzător. Or, de vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituțiile mai sus menționate este asimilat magistraților, nu se poate presupune decât că toți aceștia nu pot să evolueze și să se perfecționeze decât în cadrul unor repere profesionale similare. Diferențierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincție în acest sens, iar a se interpreta altfel ar conduce la concluzia că oricum acest personal nu poate fi asimilat magistraților, întrucât forma de organizare a acestora, existența raporturilor de muncă și activitățile efective desfășurate de aceștia nu au niciun fel de similitudine cu activitatea magistraților. … 9.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 579D/2018 și nr. 1.041D/2018, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, apreciind, în esență, că, prin modalitatea în care este reglementată organizarea promovării în grad superior de către magistrați și categoria profesională asimilată acestora, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilați magistraților, de vreme ce în cazul acestora nu există un număr limitat de locuri pentru promovare, spre deosebire de judecătorii și procurorii în funcție. O asemenea diferențiere de tratament juridic aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă, neputând fi justificată de atribuțiile diferențiate ale celor două categorii. … 10.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în opinia exprimată cu privire la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 899D/2018, nr. 1.088D/2018 și nr. 1.121D/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii acesteia. Astfel, arată că nu se poate reține critica potrivit căreia sintagma „în limita numărului de locuri“ ar încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, numărul de posturi stabilite anual pentru promovarea pe loc în funcții de execuție fiind influențat de factori obiectivi și legitimi. Precizează că numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc depinde nu doar de finanțarea corespunzătoare, ci și de eventuala posibilitate a magistratului de a-și desfășura activitatea la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit. În ceea ce privește însă personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, nu există posibilitatea promovării efective nici la instanțe sau parchete, întrucât aceștia dobândesc prin forma de promovare reglementată prin lege doar salarizarea corespunzătoare gradului profesional obținut prin examen, nu însuși gradul profesional respectiv. … 11.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.<!–>Avocatul Poporului apreciază, în esență, că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, iar, în realitate, motivele de neconstituționalitate invocate au în vedere modul de interpretare și aplicare a normelor legale criticate. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. … 13.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>14.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, fără a se schimba, în esență, soluția legislativă inițială, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate va consta în prevederile art. 45 teza finală în forma actuală a Legii nr. 303/2004. Conținutul normativ al acestora este următorul: „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secțiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“ … 16.–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi. … 17.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă consacrată de art. 45 din Legea nr. 303/2004 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași norme constituționale, Curtea constatând, prin mai multe decizii, că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În acest sens sunt Decizia nr. 494 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 337 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, precum și Decizia nr. 683 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 26 februarie 2020. … 18.–>Astfel, Curtea a reținut, în esență, că promovarea în funcție a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanței judecătorești la care aceștia funcționează, regula fiind aceea a promovării efective, în sensul că, pentru a funcționa la o instanță judecătorească imediat superioară în grad, un judecător care funcționează la judecătorie sau tribunal trebuie să candideze și să promoveze concursul pe post, iar ca urmare a obținerii postului, dobândește gradul profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel, după caz, precum și rangul și celelalte drepturi aferente acestuia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcției, și nu invers. Pentru asigurarea funcționalității și a bunei administrări a sistemului instanțelor judecătorești, legiuitorul a reglementat o excepție de la această regulă, și anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcțiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curții de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel, fără a funcționa efectiv la instanța judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situația premisă care leagă gradul profesional de funcția exercitată la o instanță judecătorească de un anumit nivel și permite obținerea gradului profesional distinct de funcția respectivă. Această excepție este justificată de menținerea funcționării instanțelor judecătorești de nivel superior în cazul vacantării unor funcții la nivelul acestora, răspunzând necesității ocupării posturilor rămase libere ca urmare a unor ieșiri individuale din sistemul instanțelor judecătorești. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent și continuu necesităților și provocărilor determinate de fluctuațiile de personal din cadrul instanțelor judecătorești. Curtea a reținut că schema de personal a instanțelor judecătorești nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabilește Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. … 19.<!–>Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficțiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanță inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcția de la instanța ierarhic inferioară; astfel, deși activitatea prestată (judecător la o instanță de rang inferior) nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul și va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanța ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeași muncă precum judecătorul de la o instanță de rang superior. Deși, ca expresie a egalității formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanței, doi judecători să fie retribuiți similar, legiuitorul a opus acestei inechități ideea de asigurare a bunei funcționări a justiției, aspect care justifică aplicarea egalității materiale în locul celei strict formale (a se vedea, cu privire la noțiunile de egalitate formală și materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). Așadar, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcție, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiție, drept care ea este supusă unor necesare condiționări administrative. Aceasta este rațiunea pentru care un criteriu esențialmente administrativ prevalează față de vocația judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigențelor care țin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. Prin urmare, Curtea a reținut că, din aceste motive, legiuitorul a prevăzut competența Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. … 20.–>Cu privire la critica raportată la personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, Curtea a constatat că, în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, autorii excepției de neconstituționalitate nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente/în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica același tratament juridic (cu privire la principiul egalității în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). … 21.<!–>Sub acest aspect, Curtea reține, totodată, că este justificată în mod obiectiv și rezonabil diferența de tratament juridic în ceea ce privește posibilitatea promovării în urma unui concurs organizat pe un număr limitat de locuri în cazul judecătorilor și procurorilor, față de personalul asimilat acestora, în cazul căruia nu se aplică această exigență, ci doar condiția promovării unui examen, care nu presupune concurența pe un anumit număr de locuri. Astfel, diferența obiectivă provine din modul de organizare a sistemului judiciar, care este strict limitat la un număr finit de instanțe judecătorești și parchete corespunzătoare, stabilit în cele două anexe la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Ca atare, de vreme ce instanțele și parchetele sunt strict individualizate prin lege, implicit și numărul judecătorilor și al procurorilor care funcționează la acestea se va raporta inevitabil la acești parametri, fiind limitat și corelat în mod corespunzător. În schimb, prin natura sa, activitatea desfășurată de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în instituțiile nominalizate de art. 87 din Legea nr. 303/2004 (Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii) nu implică astfel de constrângeri numerice, necesitățile de personal permițând o anumită flexibilitate sub aspectul numărului persoanelor care fac parte din această categorie, ce nu poate să caracterizeze și sistemul judiciar, organizat – astfel cum rezultă din art. 126 alin. (1) din Constituție și din Legea nr. 304/2004 – pe o structură fixă, riguros configurată. … 22.–>De asemenea, în jurisprudența sa mai sus citată, Curtea a reținut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea (medici/profesori etc.), cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeași problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție. În acest sens, Curtea a observat că, deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, există însă deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activității efectiv desfășurate. … 23.<!–>Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speță, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Este, deci, evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrați – judecătorii și procurorii, pe de o parte, și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, pe de altă parte. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condițiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcția de judecător sau procuror, necesară pentru promovarea în funcții de execuție. … 24.–>Curtea a reținut că dimensionarea activității de promovare pe loc, în funcție de numărul de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a dreptului legal reglementat, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină financiară. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru promovarea pe loc nu reprezintă o limitare de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituție, promovarea judecătorilor este de competența Consiliului Superior al Magistraturii, „în condițiile legii“. … 25.<!–>Așa fiind, prin jurisprudența menționată, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate, care stabilesc că judecătorii și procurorii pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. … 26.–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 27.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Mustață, Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa și Irina Gabriela Popescu în dosarele nr. 2.931/1/2017/a1, nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 și, respectiv, nr. 290/1/2018/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, și constată că prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Valentina Bărbățeanu<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește