DECIZIA nr. 675 din 6 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1116 din 29 decembrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 353 11/05/2017
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 283
ART. 21REFERIRE LALEGE 202 25/10/2010
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 2
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 12
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 284
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 245 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 244 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 710 12/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 180 31/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 20 19/01/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 7 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.875/233/2016, Judecătoria Galați – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) și art. 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Smadu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare/reducere a amenzii judiciare.6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la calitatea legilor, deoarece sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, prin aceea că nu există niciun criteriu obiectiv în raport cu care să se facă individualizarea concretă a amenzii ce se dorește a fi aplicată. Tot astfel, conceptul de rea-credință este ambiguu și interpretabil.7.–>Judecătoria Galați – Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului legalității procesului penal și sunt redactate în mod clar și previzibil, pentru ca o orice persoană să își poată da seama care activități procesuale intră sub influența legii.8.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală reglementează abuzul de drept. Art. 284 din Codul de procedură penală detaliază procedura de aplicare a amenzii judiciare de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată.10.<!–>În procesul penal, ca și în cel civil, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Din perspectiva unor astfel de deziderate, exercitarea cu rea-credință a unui drept procesual sau procedural poate avea consecințe negative prin perturbarea bunei desfășurări a procesului, prin prejudicierea unui drept procesual al altei părți sau într-o altă modalitate. Doctrina oferă și anumite exemple din practica de exercitare cu rea-credință a drepturilor procesuale: formularea unor cereri identice, repetate la un scurt interval de timp după respingerea celei anterioare, rezilierea contractului de asistență juridică în diferite momente procesuale, când partea are interes în amânarea procesului. Așa fiind, Guvernul susține că dispozițiile legale criticate sunt clare și previzibile.11.–>Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate nu sunt lipsite de claritate, ci, dimpotrivă, acestea îndeplinesc cerințele instituite de Constituție în acest sens. Principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70). Din această perspectivă, principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului de a reglementa prin texte clare și precise. Norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Însă, având în vedere că din cauza caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Așa fiind, Avocatul Poporului apreciază că, în cauza de față, prevederile criticate cuprind suficiente elemente care să permită destinatarului normei legale să-și adapteze conduita astfel încât să evite aplicarea unei sancțiuni pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici, în concordanță și cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor.12.<!–>Însă, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive. Rezultă că interpretarea normelor depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională.13.–>De aceea, dispozițiile legale criticate sunt clare, previzibile și neechivoce, astfel încât sunt în măsură să elimine orice confuzie în procesul de interpretare și aplicare a acestora, în cadrul procesului penal.14.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–>
15.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) cu denumirea marginală Abateri judiciare și art. 284 cu denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:Art. 283 alin. (4) lit. n):(4)<!–>Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: […]n)–>abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici;“;Art. 284:(1)<!–>Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere.(2)–>Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.(3)<!–>Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii. (4)–>Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanță va fi soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere.(5)<!–>Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.“17.–>Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor.18.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 353 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) și art. 284 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală.19.–>Cu acel prilej s-a statuat că prevederile legale criticate reglementează, așa cum însăși denumirea marginală a acestora o enunță, cu privire la abaterile judiciare și la amenda judiciară. Participanții la procesul penal au, în cadrul desfășurării acestuia, anumite obligații impuse de legea procesuală, iar neîndeplinirea acestora ori îndeplinirea lor cu ignorarea condițiilor prevăzute de lege poate dăuna bunei desfășurări a procedurii judiciare sau poate stânjeni aflarea adevărului și realizarea justiției penale.20.<!–>Dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conținutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziție a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abțină de la îndeplinirea unei activități contrare acesteia, cu știință, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condițiilor prevăzute de lege), iar acest conținut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale.21.–>Astfel, legiuitorul a identificat o serie de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor procesuale sau de îndeplinire a lor cu nerespectarea exigențelor legale, între care se regăsește și abuzul de drept, constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale. Abuzul de drept procesual a fost introdus în Codul de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Potrivit teoriei abuzului de drept, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu menirea sa naturală și în limitele sale normale, adică în armonie cu starea contemporană a relațiilor și a uzurilor sale. Uzul dreptului în limitele menționate îl protejează pe titular împotriva oricărei responsabilități pentru prejudiciile pe care le-ar putea determina, pe când exercitarea de o manieră anormală, prin deturnarea dreptului de la menirea sa firească/obișnuită, constituie abuz de drept.22.<!–>Abuzul de drept procesual presupune atât un element subiectiv, cât și unul obiectiv. Astfel, elementul subiectiv constă în exercitarea cu rea-credință (mala fides) a dreptului procesual, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a aduce atingere drepturilor părții adverse, fie prin limitarea ori întârzierea acestuia în procesul de valorificare a drepturilor sau a mijloacelor de apărare, fie prin exercitarea de presiuni, în vederea renunțării la susțineri ori pentru a conduce la compromisuri. De asemenea, elementul obiectiv constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul/finalitatea pentru care a fost recunoscut de lege, actul abuziv negăsindu-și o motivare legitimă. În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părții adverse, ci și ale societății, care sunt reprezentate de către Ministerul Public, ci și împiedicarea organelor judiciare de la aflarea adevărului în cauză. În acest sens, potrivit art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală, „dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege“.23.–>Legiuitorul a reglementat abuzul de drept în strânsă legătură cu noțiunea de bună-credință (bona-fides). Față de dispozițiile art. 15 din Codul civil și art. 12 din Codul de procedură civilă, săvârșește un abuz de drept cel care exercită un drept subiectiv într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe. De această dată, însuși legiuitorul Codului civil a făcut referire la buna-credință, prevăzând că „orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și cu bunele moravuri“ (art. 14 din Codul civil). Existența bunei-credințe va constitui un element important de apreciere privind săvârșirea unui abuz de drept și în alte materii (cum ar fi cea penală), în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare – a se vedea art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Cu alte cuvinte, acolo unde există bunăcredință nu poate fi abuz de drept, iar, în măsura în care dreptul este exercitat cu rea-credință, prin deturnarea acestuia de la scopul economic și social în vederea căruia a fost recunoscut și, respectiv, prin încălcarea drepturilor unei alte persoane, acesta nu mai poate beneficia de protecție juridică.24.<!–>Cât privește abaterea judiciară, ce constă în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale, Curtea a constatat că, în procesul penal, asemeni celui civil, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Din această perspectivă, exercitarea cu rea-credință a unui drept procesual sau procedural poate avea consecințe negative prin perturbarea bunei desfășurări a procesului, prin prejudicierea unui drept procesual al altuia sau într-o altă modalitate. Situații frecvente în practică, în care se exercită cu rea-credință drepturile procesuale, sunt, spre exemplu, cele privind formularea de cereri identice, repetate la un interval scurt de timp după respingerea cererii anterioare sau rezilierea contractului de asistență juridică în diferite momente procesuale, când partea are interes în amânarea pe orice cale a procesului – cum ar fi împiedicarea instanței de a judeca o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive.25.–>De asemenea, ca o consecință a abaterii, amenda judiciară are rolul de a disciplina comportamentul procesual al participanților la procedura judiciară și al altor terțe persoane în legătură cu procesul, în scopul intrării în legalitate a acestora și al efectuării corecte și la timp a îndatoririlor ce le revin. Așa fiind, potrivit art. 284 din Codul de procedură penală, persoana amendată poate cere anularea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii judecătorului de drepturi și libertăți/judecătorului de cameră preliminară/instanței de judecată, iar cererea va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere. Dacă se constată că persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, se va dispune anularea amenzii, iar dacă se apreciază că împrejurările invocate de cel amendat ar fi putut fi înlăturate printr-o comportare mai diligentă, amenda va fi redusă în consecință, conform art. 284 alin. (3) din Codul de procedură penală.26.<!–>Așa fiind, nu poate fi primită critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile legale contestate afectează prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), deoarece conținutul normativ este suficient de clar, precis și previzibil în așa fel încât destinatarul acestora să-și poată adapta conduita la exigențele impuse de legiuitor.27.–>De altfel, aceste prevederi nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor constituționale referitoare la obligația exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, care este prezumată de însuși faptul că, prin indicarea unei conduite de urmat, orice alte variante sunt excluse. De aceea, abuzul de drept poate fi considerat un veritabil antonim juridic al bunei-credințe, a cărei dimensiune socială a fost inclusă în cuprinsul normei constituționale de referință, prin îndatorirea de a nu încălca drepturile și libertățile celorlalți (neminem laedere).28.<!–>Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.29.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Smadu în Dosarul nr. 14.875/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția penală și constată că dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) și art. 284 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters