DECIZIA nr. 698 din 31 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 53 din 28 ianuarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 335
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1262 25/11/2008
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 134 10/03/2016
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 381 19/03/2009
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1262 25/11/2008
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 96
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1117 23/09/2010
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 97
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 130 15/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 169 24/03/2022





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Atilla<!–> – judecător–>
Simina Popescu-Marin<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. –>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Petru Ovidiu Soroaga în Dosarul nr. 9.733/99/2017 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.134D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 4 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.733/99/2017, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petru Ovidiu Soroaga într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva unui act administrativ fiscal și revocarea măsurii administrative de reținere a permisului de conducere.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate care instituie măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești încalcă prezumția de nevinovăție. În susținerea criticilor de neconstituționalitate este invocată Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Escoubet împotriva Belgiei. Astfel, autorul excepției susține că, potrivit considerentelor exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, suspendarea permisului de către o autoritate administrativă pe o perioadă mai mare, fără a fi învestită instanța de judecată pentru a dispune suspendarea dreptului de a conduce, reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.<!–>Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. b), art. 111 alin. (3) și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituționale și nu încalcă prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009.7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările, având următorul cuprins:Art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3):(1)<!–>Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: (…)b)–>când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334,art. 335 alin. (2),art. 336,337,art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2),(3) și (4) din Codul penal;“(…)<!–>(3)–>În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2),art. 336,337,art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2),(3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.“;Art. 113 alin. (1) lit. e):(1)<!–>Permisul de conducere se restituie titularului: (…)e)–>în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat;“.11.<!–>În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.12.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 134 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că dreptul de a conduce autovehicule și dreptul de a deține un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale.13.<!–>Distinct de acestea, Curtea reține că suspendarea exercitării dreptului de a conduce și reținerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. Astfel, potrivit art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și care se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.14.–>Reținerea permisului de conducere, în accepțiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de polițistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menționat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, măsura reținerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, având, deci, caracter temporar.15.<!–>De asemenea, reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunțate de dispozițiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective […]“. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat și temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulația pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalți participanți la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33).16.–>Reținerea permisului de conducere apare, așadar, ca o măsură justificată și nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prezumției de nevinovăție, întrucât aceasta nu are semnificația stabilirii vinovăției unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție au în vedere considerarea ca nevinovată a persoanei care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești prin care se constată vinovăția persoanei în cauză. În același sens, prin Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunțată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că organele judiciare care instrumentează cauzele au obligația de a se abține de la orice referire care să reflecte în vreun fel o prejudecată cu privire la vinovăția acuzatului.17.<!–>În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție, dat fiind că persoana cu privire la care a fost dispusă sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce și măsura reținerii permisului de conducere nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere penală, ci doar în fața unor acte și măsuri administrative, ale căror efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind astfel asigurate garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru Ovidiu Soroaga în Dosarul nr. 9.733/99/2017 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Simina Popescu-Marin–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters