DECIZIA nr. 707 din 5 noiembrie 2019

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luana Pintilie (fostă Maxim) în Dosarul nr. 138/45/2017 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.221D/2017. … 2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 335 din același cod, cu atât mai mult cu cât excepția de neconstituționalitate este ridicată în soluționarea unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. Subliniază faptul că textul de lege criticat constituie o normă generală, care, în ipoteza analizată, este aplicabilă doar într-o măsură limitată. Așadar, în cazul infirmării unei soluții de clasare care are drept consecință redeschiderea urmăririi penale sunt incidente, în primul rând, prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, iar cele ale art. 304 din același cod numai cu titlu generic. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea nr. 19 din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 138/45/2017, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Luana Pintilie (fostă Maxim) cu ocazia soluționării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală încalcă principiul legalității, egalitatea în fața legii, dreptul la un proces echitabil, egalitatea justiției și principiile care guvernează activitatea procurorilor, întrucât nu prevăd situațiile și condițiile – în special termenul – în care procurorul ierarhic superior poate să infirme soluția procurorului de caz. Consideră că, prin formularea sa generică și imprevizibilă, textul de lege criticat permite procurorului ierarhic superior să infirme orice act și orice măsură a procurorului de caz, fără a ține cont de faptul că o serie de acte ale procurorului sunt supuse unor proceduri distincte. Astfel, dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd posibilitatea infirmării ordonanței de clasare de către procurorul ierarhic superior, dacă acesta constată că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 304 și ale art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reiese că dispozițiile de lege criticate vizează toate actele procurorului, cu excepția celor prevăzute în texte distincte din același cod. Însă, din moment ce legiuitorul nu a făcut distincția în chiar cuprinsul art. 304 din Codul de procedură penală, această carență este de natură să conducă la interpretări abuzive și la discriminare. Astfel, arată că textul de lege criticat creează o discriminare evidentă între procuror și persoana interesată care poate formula plângere împotriva ordonanței de clasare numai în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, și anume într-un termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Totodată, consideră că posibilitatea infirmării sine die a actelor procurorului de către procurorul ierarhic superior este de natură să încalce durata rezonabilă a procesului penal prin menținerea unei stări de incertitudine. De asemenea, susține că posibilitatea procurorului ierarhic superior de a analiza temeinicia actelor procurorului de caz este de natură să afecteze independența procurorului în dispunerea soluției. Principiile constituționale permit doar analizarea legalității actelor procurorului, nu și a temeiniciei. În caz contrar, se ajunge la instabilitate juridică, în condițiile în care un act al procurorului poate fi infirmat ca netemeinic fără concursul unui magistrat judecător, singurul care are posibilitatea legală de a analiza temeinicia actelor de urmărire penală. Invocă faptul că judecătorul de cameră preliminară, în procedura reglementată de dispozițiile art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, nu poate analiza temeinicia actelor procurorului, ci doar legalitatea acestora. În aceste condiții, consideră că un procuror, chiar ierarhic superior, nu poate analiza temeinicia actelor procurorilor din subordine. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „În soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției“. În acest sens, invocă și prevederile art. 220 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora, „Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale, o infirmă prin ordonanță“. … 6.<!–>Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, judecătorul de cameră preliminară consideră că nu este încălcat principiul egalității în fața legii, întrucât dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală nu instituie niciun fel de discriminări. De asemenea, arată că neprecizarea unui termen de exercitare a controlului din oficiu de către procurorul ierarhic superior nu duce la o lipsă de previzibilitate a legii, având în vedere că limita în timp a acestei activități o constituie împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale. În fine, faptul că procurorul ierarhic superior poate infirma actele nelegale sau neîntemeiate dispuse de procurorul de caz nu încalcă prevederile art. 132 din Constituție, ci, dimpotrivă, asigură respectarea principiului legalității în activitatea procurorilor. … 7.–>Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Din coroborarea dispozițiilor celor două alineate ale art. 304 din Codul de procedură penală rezultă că procurorul ierarhic superior poate infirma motivat – din oficiu sau la plângerea persoanei interesate – orice acte sau măsuri procesuale ale procurorului ierarhic inferior, dacă apreciază că acestea sunt nelegale sau neîntemeiate. În categoria „actelor procesuale“ la care se referă textul de lege criticat intră și ordonanțele emise în temeiul prevederilor art. 314 din Codul de procedură penală, prin care procurorul soluționează cauza dispunând clasarea sau, după caz, renunțarea la urmărirea penală. Deși nici art. 304 și nici art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală nu reglementează termenul în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluția de clasare și dispune redeschiderea urmăririi penale, aceasta nu înseamnă că infirmarea soluției poate avea loc oricând. Astfel, având în vedere prevederile art. 15,art. 16 și ale art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală, toate cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale constituie impedimente și pentru redeschiderea urmăririi penale. Or, un asemenea impediment îl constituie cazul reglementat de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție prevăzut de lege pentru infracțiunea cercetată. Așadar, redeschiderea urmăririi penale nu poate fi dispusă oricând, ci numai până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Faptul că legea nu prevede termenul în care procurorul poate redeschide urmărirea penală, însă reglementează termenul în care părțile și subiecții procesuali principali pot contesta soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată nu constituie o discriminare. Așa cum a arătat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la dispozițiile art. 273 din Codul de procedură penală din 1968 (corespondentul art. 335 din noul Cod de procedură penală), „sensul art. 16 alin. (1) din Constituție este garantarea egalității în drepturi între cetățeni în fața legii și a autorităților publice, iar nu între cetățeni și autoritățile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condițiile art. 273 din Codul de procedură penală, acționează în calitate de reprezentant al unei autorități publice, și anume Ministerul Public“. În fine, consideră că dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul legalității și al controlului ierarhic, ce guvernează activitatea procurorilor, ci, dimpotrivă constitute o aplicare a lor. Astfel, faptul că legiuitorul permite infirmarea soluției de clasare inclusiv pentru motive de netemeinicie nu aduce atingere prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât, pentru a se aprecia că ordonanța de clasare este conformă cu legea, aceasta trebuie să fie întemeiată nu doar în drept, ci și în fapt, pe probele legal administrate în cauză. Pe de altă parte, dacă procurorul ierarhic superior ar fi abilitat să cenzureze numai legalitatea, nu și temeinicia actelor și măsurilor procurorilor din subordine, principiul constituțional al controlului ierarhic ar suferi o serioasă limitare, de natură a-l goli de sens. … 9.–>Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că autoarea excepției solicită, în esență, completarea soluției legislative criticate, în sensul stabilirii unui termen până la care procurorul ierarhic superior să poată interveni atunci când constată că un act sau o măsură procesuală a procurorului de caz nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată. Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituție, care statuează că „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:(1)<!–>Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de cercetare penală nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.(2)–>Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul verificării efectuate de către procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.“ … 13.<!–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) cu privire la egalitatea justiției și ale art. 132 alin. (1) referitor la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale ca urmare a „revocării“ de către procurorul ierarhic superior a unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală. … 15.<!–>Curtea reține că toate criticile aduse dispozițiilor art. 304 din Codul de procedură penală sunt formulate de către autoarea excepției prin raportare la instituția redeschiderii urmăririi penale în cazul în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, având în vedere faptul că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie o concretizare a textului de lege criticat, astfel că analiza criticilor de neconstituționalitate se va face prin prisma legăturii cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. … 16.–>Mai mult, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită și de modul de aplicare de către procurorul ierarhic superior a dispozițiilor art. 304 din Codul de procedură penală coroborate cu cele ale art. 335 din același cod, în condițiile în care procurorul ierarhic superior a revocat actul procurorului ierarhic inferior în loc să îl infirme. … 17.<!–>Curtea reține că administrarea de probatorii după declanșarea urmăririi penale are rolul de a lămuri cauza sub toate aspectele – existența faptei, identitatea făptuitorului și responsabilitatea penală a acestuia -, pentru ca procurorul să poată dispune la terminarea ei fie o soluție de trimitere în judecată, fie o soluție de neurmărire sau de netrimitere în judecată (clasare sau renunțare la urmărirea penală). Deși este reglementată distinct, ca procedură specială, încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției constituie tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale – nefiind nici dispoziție de trimitere, nici dispoziție de netrimitere în judecată -, modalitate care este supusă validării de către instanța de judecată. Așadar, procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei alte soluții. Terminarea urmăririi penale are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca aceasta să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat (Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, paragraful 17, și Decizia nr. 454 din 11 iulie 2019*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, paragraful 14). *) Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 11 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 18 noiembrie 2019.–> … 18.<!–>În ceea ce privește redeschiderea urmăririi penale, Curtea constată că aceasta constituie, potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, un caz de reluare a urmăririi penale. Sediul materiei îl reprezintă prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, potrivit cărora redeschiderea urmăririi penale vizează situațiile în care urmărirea penală a fost finalizată printr-o ordonanță de clasare sau prin una de renunțare la urmărirea penală. Redeschiderea se dispune atât de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, dacă, ulterior, constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1)], cât și de către însuși procurorul care a dispus soluția, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2)] ori dacă constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform dispozițiilor art. 318 alin. (6) [art. 335 alin. (3)]. De asemenea, redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispozițiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală [art. 335 alin. (5)]. … 19.–>Curtea observă că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală stabilesc regula potrivit căreia redeschiderea urmăririi penale este, sub sancțiunea nulității, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, neprezentarea persoanelor legal citate neîmpiedicând soluționarea cererii de confirmare. … 20.<!–>Această abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituției redeschiderii urmăririi penale cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin Hotărârea din 22 mai 1998, pronunțată în Cauza Vasilescu împotriva României, paragraful 41, și Hotărârea din 3 iunie 2003, pronunțată în Cauza Pantea împotriva României, paragraful 236, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu îndeplinesc condiția de independență față de executiv. Totodată, prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada de timp scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Așadar, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal. … 21.–>Curtea Constituțională observă că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform prevederilor art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, dispozițiile art. 335 alin. (1) din același cod prevăd că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, prevederile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire. Dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, are ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Însă, în oricare dintre cele trei situații juridice menționate, împotriva persoanei cu privire la care este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală. … 22.<!–>Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenție. Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege (Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 423 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 19 octombrie 2016, paragraful 27, Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017, paragraful 32, Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, citată anterior, paragraful 21, și Decizia nr. 454 din 11 iulie 2019, citată anterior, paragraful 18). … 23.–>De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală instituie o excepție de la regula potrivit căreia ordonanțele de redeschidere trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Fiind infirmată și necomunicată, ordonanța de clasare nu există și, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate și, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Acest drept nu a fost suprimat, ci numai prorogat până la pronunțarea în cauză a unei noi soluții de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, caz în care persoana interesată se poate adresa, după comunicare, judecătorului de cameră preliminară cu o plângere împotriva soluției procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată în termenul de 20 de zile stabilit prin prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală. În situația emiterii unui rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară efectuează procedura de filtru prevăzută de dispozițiile art. 342 și următoarele din același cod. În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunțe tot o soluție de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluției, atunci o asemenea ordonanță va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluției de clasare, vor fi aplicabile dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care dau expresie principiului subordonării ierarhice. … 24.<!–>Așadar, Curtea reține că atunci când procurorul de caz emite o ordonanță de clasare, persoana interesată are la dispoziție procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se poate face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalități de înfăptuire a justiției, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară – în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale. … 25.–>Referitor la limita temporală în care poate fi efectuată verificarea de către procurorul ierarhic superior a actelor procurorului ierarhic inferior, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că lipsa prevederii în cuprinsul art. 335 din Codul de procedură penală a unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile cercetate (Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, paragraful 15, Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 9 noiembrie 2016, paragraful 31, Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 199 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 9 iunie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 7 noiembrie 2017, paragraful 15, și Decizia nr. 869 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2019, paragraful 15). … 26.<!–>În acest sens, dispozițiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituției prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârșirii faptei, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispozițiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripția răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale. … 27.–>Astfel, având în vedere modul de reglementare a prescripției răspunderii penale, dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecința juridică a acestei instituții, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, în termenele de prescripție stabilite prin lege. Aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susține că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale și nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. … 28.<!–>În fine, în ceea ce privește termenul de 20 de zile, de decădere din dreptul de a formula plângere împotriva ordonanței de clasare, prevăzut de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea constată că reglementarea acestui termen reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil. Titularii dreptului de a formula plângere, în temeiul prevederilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu se află însă în aceeași situație juridică cu cea a procurorului ierarhic superior celui care dispune soluția clasării și care, constatând că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat această soluție, dispune redeschiderea urmăririi penale. Astfel, Curtea Constituțională a constatat că nu poate fi reținută discriminarea persoanelor interesate să promoveze plângere împotriva ordonanței de clasare, potrivit dispozițiilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în raport cu procurorul ierarhic superior care dispune redeschiderea urmăririi penale, conform prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât aceste două categorii de titulari de drepturi procesuale se află în situații juridice diferite, determinate de rolul diferit pe care îl au în cadrul procesului penal (Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, citată anterior, paragrafele 25 și 26). … 29.–>Prin urmare, Curtea reține că redeschiderea urmăririi penale – sub aspectul termenului în care poate fi dispusă – este corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale, fiind o consecință directă a acesteia. De asemenea, redeschiderea urmăririi penale se poate face numai în situațiile și condițiile expres reglementate de dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală. Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, ca regulă generală, așa cum s-a arătat mai sus, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică atât legalitatea, cât și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. … 30.<!–>Pentru toate aceste motive, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției potrivit căreia dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală – criticate din perspectiva instituției redeschiderii urmăririi penale în cazul în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea – încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) cu privire la egalitatea justiției și ale art. 132 alin. (1) referitor la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 31.–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luana Pintilie (fostă Maxim) în Dosarul nr. 138/45/2017 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 304 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Oana-Cristina Puică–>–-<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește