DECIZIA nr. 716 din 9 noiembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 22 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 334 10/04/2012
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 450
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 334 10/04/2012
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LAORDIN 869 09/07/2015
ART. 16REFERIRE LAMETODOLOGIE 09/07/2015
ART. 16REFERIRE LAMETODOLOGIE 09/07/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 44 12/02/2013
ART. 16REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 334 10/04/2012
ART. 17REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 450
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Daniel-Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Patricia Marilena Ionea<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Radu-Gheorghiță Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.465D/2016.2.–>La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsește partea Spitalul Orășenesc Balș. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că o parte dintre contractele individuale de muncă încheiate prevăd o perioadă de probă, dar că această posibilitate a fost utilizată, în practică, foarte rar. Instanța de contencios constituțional urmează să aprecieze asupra efectelor folosirii perioadei de probă asupra predictibilității sistemului public și asupra performanțelor acestuia. 4.–>Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unei perioade de probă se circumscrie legii și poate fi inserată în cadrul unui contract individual de muncă, indiferent de modul de ocupare a postului – cu sau fără concurs. Această perioadă reprezintă o modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului de către angajator. De asemenea, solicită să fie avute în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 334 din 10 aprilie 2012.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.971/63/2016, Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Radu-Gheorghiță Bazăverde în cadrul unui litigiu de muncă.6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată că dispozițiile art. 31 din Codul muncii, care instituie posibilitatea stabilirii unei perioade de probă în vederea evaluării aptitudinilor salariatului, sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și medicilor care încheie un contract individual de muncă în urma promovării unui concurs. Astfel, dispozițiile art. 2, art. 14, art. 15 și art. 16 din Metodologia privind organizarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist și chimist din unitățile sanitare publice, a funcțiilor de șef de secție, șef de laborator și șef de compartiment din unitățile sanitare publice fără paturi, respectiv a funcției de farmacist-șef în unitățile sanitare publice cu paturi, din 9 iulie 2015, reglementează dreptul candidatului declarat promovat al concursului pentru ocuparea postului de medic de a încheia un contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu unitatea sanitară, drept care nu poate fi îngrădit sau limitat prin reglementarea unei perioade de probă. În acest context, dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Codul muncii golesc de conținut drepturile salariatului medic aflat în perioada de probă, câtă vreme acesta poate fi exclus din rândul personalului salarizat al angajatorului doar ca urmare a unei înștiințări scrise care poartă denumirea de notificare, eludându-se în integralitate dispozițiile metodologiei amintite. 7.–>Totodată, autorul excepției consideră că textul de lege criticat creează o discrepanță între salariatul medic aflat în perioada de probă și salariatul medic care nu se află într-o asemenea perioadă, sub aspectul încetării raporturilor de muncă. Astfel, deși obligațiile sunt similare, desfacerea contractului de muncă nu se bucură de aceleași garanții. De asemenea, arată că art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede dispoziții speciale cu privire la cercetarea, sancționarea și răspunderea medicului.8.<!–>Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.9.–>În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.10.<!–>Guvernul, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.11.–>Avocatul Poporului, amintind aceeași decizie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. 12.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>13.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora: (1)<!–>Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. […](3)–>Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.15.<!–>Autorul excepției susține că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (2) referitor la dreptul la muncă.16.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 din mai multe perspective. Astfel, unul dintre aspectele invocate privește o pretinsă necorelare între dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 și cele ale Ordinului ministrului sănătății nr. 869/2015 pentru aprobarea metodologiilor privind organizarea și desfășurarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist și chimist din unitățile sanitare publice, precum și a funcțiilor de șef de secție, șef de laborator și șef de compartiment din unitățile sanitare fără paturi, respectiv a funcției de farmacist-șef în unitățile sanitare publice cu paturi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2015. Or, Curtea, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În acest sens, este Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013, sau Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014.17.<!–>Un alt aspect de neconstituționalitate invocat privește pretinsul caracter discriminatoriu al dispozițiilor de lege criticate. În acest sens, autorul excepției compară medicii aflați în perioada de probă și medicii care nu se află într-o asemenea perioadă de probă, din perspectiva modalităților de încetare a raporturilor de muncă. Curtea observă însă că cele două categorii de persoane comparate se află în situații diferite. Astfel, cu privire la regimul juridic aplicabil contractelor individuale de muncă în care s-a prevăzut o perioadă de probă, Curtea, prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, a arătat că „a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special față de cele pentru care nu se stabilește o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus și o condiție specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, și anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată și care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerințelor postului. Este o decizie discreționară luată de angajator, acesta deținând o poziție care presupune inclusiv luarea unei atari decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecționarea profesională continuă a angajaților, fiind convenită și agreată de ambele părți la încheierea contractului.“ 18.–>De asemenea, Curtea amintește că, potrivit celor statuate în jurisprudența sa, așa cum este Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, „egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat.“ 19.<!–>Prin urmare, având în vedere situația diferită a celor două categorii de salariați comparate, pe de o parte, și conținutul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, de cealaltă parte, Curtea constată că susținerile autorului excepției privind încălcarea principiului egalității în drepturi sunt neîntemeiate.20.–>În sfârșit, analizând critica referitoare la existența unui regim juridic special aplicabil răspunderii disciplinare a cadrelor medicale, prevăzut de art. 450 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Curtea apreciază că această critică se referă, în realitate, la aspecte de aplicare a legii, care excedează competenței sale.21.<!–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu-Gheorghiță Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 9 noiembrie 2017. <!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Patricia Marilena Ionea<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters