DECIZIA nr. 734 din 21 noiembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 19 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ActulREFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 1REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 4REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 4REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 5REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001
ART. 10REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 11REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001
ART. 11REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 35
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 35
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 14REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001
ART. 16REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 12
ART. 17REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 694 28/06/2012
ART. 18REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001
ART. 18REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 35
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 35
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 286 22/05/2014
ART. 20REFERIRE LAOUG 7 02/02/2011
ART. 20REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 32
ART. 23REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 24REFERIRE LALEGE 350 06/07/2001 ART. 56
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 295 18/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 314 19/05/2022





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Valentina Bărbățeanu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. e) și ale art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Saadati-Sohi Manochehr în Dosarul nr. 2.127/3/2014 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 891D/2017.2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, prin prisma art. 16 din Constituție, întrucât se solicită Curții Constituționale să stabilească dacă textul de lege criticat se aplică doar construcțiilor ce urmează a fi edificate, nu și celor care au fost edificate deja. Arată de asemenea că, pentru a putea fi luată în discuție această critică, ar trebui ca legea să prevadă o discriminare în funcție de titularul dreptului de proprietate cu privire la respectiva construcție, iar nu în funcție de natura construcției. Prin raportare la prevederile art. 44 din Constituție, apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate formulată, întrucât dreptul de proprietate privată nu are un caracter absolut și poate cunoaște anumite limitări, în condițiile legii.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.127/3/2014, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. e) și ale art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Saadati-Sohi Manochehr într-o cauză având ca obiect anularea unui certificat de urbanism emis de primarul sectorului 1 București și obligarea acestuia la emiterea unui alt certificat care să îi permită solicitantului intrarea în legalitate.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 350/2001 sunt neclare și contravin art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, în ceea ce privește posibilitatea de a se întocmi documentația tehnică necesară autorizației de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, textul criticat nu face distincție între construcțiile deja edificate și cele care urmează a fi edificate, astfel că instanțele pot adăuga la lege, instituind o nouă condiție, aceea conform căreia, pentru a se permite întocmirea documentației tehnice în lipsa documentației de urbanism, imobilul nu trebuie să fi fost deja edificat. Se precizează că o astfel de interpretare ar încălca și dreptul de proprietate, autorul excepției susținând că ar fi în imposibilitatea de a obține autorizația de construcție la care are dreptul în temeiul legii, deși imobilul proprietatea sa se află în aceiași parametri urbanistici – aceeași înălțime – cu imobilele învecinate, deja autorizate. În concluzie, autorul excepției critică neclaritatea textului de lege menționat, care nu îi permite să beneficieze de același tratament cu cel de care beneficiază vecinii săi. Concret, precizează că a construit deja un imobil depășind autorizația de construire, dar nu mai poate intra în legalitate, deși a construit pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel al imobilului său, deoarece i se invocă inaplicabilitatea art. 32 alin. (1) lit. e) și, implicit, i se opune lipsa unei documentații de urbanism (plan urbanistic zonal). În acest context, arată că dacă o persoană dorește să construiască în viitor un imobil în aceleași condiții de înălțime, aceasta poate beneficia de prevederile menționate, putând construi fără documentația de urbanism. Or, deși situațiile sunt similare, tratamentul juridic aplicat este diferit, în urma acestuia suportând o ingerință în dreptul său de proprietate.6.<!–>În ceea ce privește art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, arată că, întrucât folosește în conținutul său noțiunea „documentații de urbanism“, fără să distingă dacă aceasta include sau nu și documentația tehnică, nimic nu îndreptățește autoritatea care interpretează și aplică legea să creeze o diferență de tratament juridic, în sensul includerii documentației tehnice în noțiunea „documentații de urbanism“. Această neclaritate a legii creează premisele unei discriminări, ceea ce ar genera un tratament juridic diferit aplicabil unor persoane aflate în situații similare. Susține că prevederile menționate contravin și art. 44 din Constituție.7.–>Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în opinia sa, autorul acesteia invocă mai degrabă o aplicare discriminatorie de către autoritatea pârâtă, și nu o încălcare a principiului egalității în fața legii din care să rezulte că textele de lege criticate ar fi neconstituționale.8.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens arată că din ansamblul criticilor rezultă că autorul acesteia este nemulțumit atât de modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 350/2001 de către autoritatea publică locală emitentă a documentațiilor solicitate în raport cu situația existentă vizând imobilul său construit cu depășirea autorizației de construire, cât și de modul de interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond. Așadar, susținerile petentului nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate la cauza dedusă judecății, apreciind că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.10.<!–>În subsidiar, consideră că prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 350/2001 nu încalcă principiul egalității în drepturi și nu afectează dreptul de proprietate privată al celor interesați. Acestea sunt aplicabile, în egală măsură, tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări, respectiv tuturor construcțiilor edificate fără respectarea legislației privind calitatea și disciplina în construcții, indiferent de proprietarii acestora.11.–>Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Precizează în acest sens, în esență, că dispozițiile art. 32 din Legea nr. 350/2001 nu prevăd un tratament juridic diferențiat al proprietății, în funcție de persoana titularului dreptului de proprietate, fiind în deplin acord cu exigențele art. 16 din Constituție. Normele legale referitoare la amenajarea teritoriului și urbanism, reglementate de Legea nr. 350/2001, urmăresc obținerea unui echilibru rezonabil între interesele particulare ale titularilor dreptului de proprietate și interesul public ce constă în protejarea mediului și asigurarea dreptului la un mediu sănătos, garantat de art. 35 din Constituție. Pentru evitarea abuzurilor în domeniul construcțiilor, cu consecințe extrem de grave asupra dezideratului de armonizare a mediului urban concomitent cu protejarea mediului natural, legea cuprinde anumite reguli privind regimul autorizațiilor de construire, elaborate în funcție de natura, obiectivul și impactul social al fiecărui tip de construcție. Respectarea acestor reguli nu poate fi convertită într-o pretinsă îngrădire a exercitării dreptului de proprietate. Totodată, normele criticate nu sunt de natură să creeze un regim discriminatoriu pentru persoanele care, pentru a obține autorizație de construire pentru clădiri edificate în lipsa acesteia, trebuie să obțină aprobarea unei documentații de urbanism și cele care, anterior modificărilor introduse prin textele de lege criticate, au intrat în legalitate fără a fi obligate să facă astfel de demersuri.12.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>13.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) și cele ale art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:Art. 32 alin. (1) lit. e):(1)<!–>În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism (…):e)–>să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.“;Art. 56^1: „Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.“15.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.16.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în conformitate cu principiile generale stabilite prin Legea nr. 350/2001, urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare spațială, durabilă și integrată, pe termen scurt, mediu și lung. Acesta urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul economic, social, cultural și teritorial al acestora și cu aspirațiile locuitorilor (art. 10 și art. 12 din Legea nr. 350/2001). În considerarea semnificației acestui termen, constând în proiectarea și planificarea generală a lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau, după caz, de restructurare a unei localități, și coroborat cu finalitatea urmărită, astfel cum a fost precizată prin prevederile legale mai sus citate, art. 31^1 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 stabilește că dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit Legii nr. 350/2001. 17.<!–>Prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 350/2001, criticate în cauza de față, oferă posibilitatea autorităților publice locale competente în domeniu să permită solicitanților întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat. 18.–>Referindu-se la dispozițiile art. 32 în integralitatea sa, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 694 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, că acestea nu instituie un tratament juridic diferențiat al proprietății, fiind în deplin acord cu exigențele art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, întrucât titularul dreptului de proprietate asupra imobilului nu este împiedicat să exercite neîngrădit atributele specifice dreptului de proprietate. Curtea a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, dreptul de proprietate nu are caracter absolut, conținutul și limitele sale fiind stabilite de lege. În același timp, însă, dreptul de proprietate, ca orice alt drept, trebuie exercitat cu bună-credință și în acord cu interesele și drepturile altor titulari de drepturi sau cu interesul general al societății sau al unei comunități determinate. În acest sens Curtea a arătat că normele legale referitoare la amenajarea teritoriului și urbanism, reglementate de Legea nr. 350/2001, urmăresc tocmai obținerea unui echilibru rezonabil între interesele particulare ale titularilor dreptului de proprietate și interesul public ce constă în protejarea mediului și asigurarea dreptului la un mediu sănătos, garantat de art. 35 din Constituție. Pentru evitarea abuzurilor în domeniul construcțiilor, cu consecințe extrem de grave asupra dezideratului de armonizare a mediului urban concomitent cu protejarea mediului natural, legea cuprinde anumite reguli privind regimul autorizațiilor de construire, elaborate în funcție de natura, obiectivul și impactul social al fiecărui tip de construcție. Respectarea acestor reguli nu poate fi convertită într-o pretinsă îngrădire a exercitării dreptului de proprietate. 19.<!–>Curtea a precizat că, dacă autorul excepției soluționate prin decizia menționată, care, similar celui al excepției de față, nu se afla în ipotezele normelor legale ce reglementează situațiile în care, sub anumite condiții stricte, autoritatea publică locală poate accepta cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism, nu înseamnă că actul normativ în cauză instituie o discriminare în defavoarea sa ori că este afectat dreptul său de proprietate.20.–>Totodată, prin Decizia nr. 286 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 31 iulie 2014, examinând dispozițiile art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, care interzic inițierea și aprobarea documentațiilor de urbanism ce au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire, Curtea a reținut (paragraful 20) că au fost introduse în Legea nr. 350/2001 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011, în preambulul căreia legiuitorul delegat a precizat că modificarea a fost impusă, printre altele, de necesitatea „reducerii drastice a practicilor urbanismului derogatoriu, practici care au dus la un proces de transformare internă incoerentă a localităților și de extindere necontrolată ce a determinat disfuncții și costuri uneori imposibil de suportat pentru comunitățile locale, ocupări și desființări ale spațiilor verzi, ce au generat probleme grave de mediu, precum și o avalanșă de situații litigioase care au afectat securitatea juridică a investițiilor“. De asemenea, un alt motiv ce a determinat legiuitorul să adopte o astfel de reglementare a constat în „descurajarea și eliminarea practicilor de modificare a reglementărilor urbanistice existente pentru intrarea în legalitate a unor construcții ilegale, executate fără autorizație de construire sau fără respectarea prevederilor acesteia“.21.<!–>Prin aceeași decizie, paragraful 21, Curtea Constituțională a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora statele semnatare ale Convenției pot adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei (paragraful 45), că astfel de legi sunt „necesare și obișnuite în domeniul proprietăților, care, în societățile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate“.22.–>De asemenea, Curtea a constatat (paragraful 24 din aceeași decizie) că nu poate reține nici critica prin raportare la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu sunt de natură să creeze un regim discriminatoriu pentru persoanele care, pentru a obține autorizație de construire pentru clădiri edificate în lipsa acesteia, trebuie să obțină aprobarea unei documentații de urbanism și cele care, anterior modificărilor introduse prin textele de lege criticate, au intrat în legalitate fără a fi obligate să facă astfel de demersuri. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat că, dacă prin jocul unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.23.<!–>Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate critică prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 350/2001 prin prisma interpretării pe care instanțele judecătorești o pot da acestora în coroborare cu cele ale art. 56^1 din aceeași lege, care interzic inițierea și aprobarea documentațiilor de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire, pe motiv că legea nu distinge între construcțiile noi și cele deja edificate, dar pe care proprietarul dorește să le modifice prin supraetajare, în condițiile în care construcția inițială a fost realizată cu depășirea prescripțiilor autorizației de construcție eliberate pentru aceasta. Pretinsa lipsă de claritate a legii nu reprezintă, în situația dată, o veritabilă critică de constituționalitate, ci antamează o problemă de aplicare a legii la speța concretă, care intră în competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea litigiului constând în anularea unui certificat de urbanism și obligarea primarului sectorului 1 București la emiterea unui alt certificat care să îi permită solicitantului intrarea în legalitate.24.–>În ceea ce privește prevederile art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, se susține, de asemenea, că acestea instituie premisele unei discriminări și, totodată, contravin art. 44 din Legea fundamentală, întrucât folosesc în conținutul lor noțiunea de „documentații de urbanism“, fără să distingă dacă aceasta include sau nu și documentația tehnică, ceea ce ar putea determina autoritatea care interpretează și aplică legea să creeze o diferență de tratament juridic, în sensul includerii documentației tehnice în noțiunea „documentații de urbanism“. Față de aceste susțineri, Curtea reține că documentațiile de urbanism au o reglementare proprie, rolul, conținutul și regimul lor juridic fiind explicitate detaliat în art. 44 și 45 din Legea nr. 350/2001. Potrivit acestor prevederi, documentațiile de urbanism stabilesc condițiile de ocupare a terenurilor cu construcții și sunt rezultatul unui proces de planificare urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile, procesele și măsurile de amenajare și de dezvoltare durabilă a localităților. Totodată, legea enumeră expres documentațiile de urbanism, și anume planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia; planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia și planul urbanistic de detaliu. În schimb, documentația tehnică își găsește consacrarea într-un alt act normativ, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în conformitate cu care documentația tehnică este necesară pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborarea acesteia constituind una dintre etapele procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții, procedură care începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire. Așadar, nu se poate susține că art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, criticat în cauză, ar fi neconstituțional ca urmare a pretinsei neclarități și imprecizii.25.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Saadati-Sohi Manochehr în Dosarul nr. 2.127/3/2014 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. e) și ale art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU <!–>
Magistrat-asistent,–>
Valentina Bărbățeanu <!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters