DECIZIA nr. 74 din 2 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 18 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 11REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 57
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 898 30/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache<!–> – președinte–>
Mihaela Ciochină<!–> – judecător–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Dimitrie-Bogdan Licu<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Mihaela Senia Costinescu<!–> – magistrat-asistent-șef–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A. din București în Dosarul nr. 10.069/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.538D/2019.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.069/300/2019, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de reclamanta Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A., într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că Legea nr. 77/2016 încalcă prevederile art. 44 din Constituție, întrucât legiferează dreptul debitorului de a i se stinge datoria față de bancă, fără acordul acesteia, prin darea în plată a imobilului ipotecat. Banca este astfel expropriată, fiind privată în mod forțat de bunurile proprii, deoarece dreptul său de proprietate asupra creanței și a accesoriilor sale se stinge prin simpla voință a debitorului. Legea nu respectă nici dispozițiile art. 47 din Constituție. Astfel, în contextul în care apare ca o măsură de protecție/asistență socială, aceasta nu poate fi dispusă decât de către statul român pe propria cheltuială, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale și intereselor unor persoane de drept privat. Din perspectiva încălcării art. 53 din Constituție, autorul arată că dreptul băncii de a i se rambursa sumele împrumutate (în conformitate cu dispozițiile contractuale și ale legislației în vigoare la momentul nașterii acestui drept) a fost drastic restrâns, fiind chiar înlăturat prin dispozițiile Legii nr. 77/2016, care permit ca debitorul, la simpla sa discreție și fără deosebire de situația sa materială, să poată da în plată imobilul cu destinația de locuință, ipotecat în favoarea băncii, stingându-și astfel obligația asumată contractual, de rambursare a sumelor de bani împrumutate. Prevederile legale restrâng, așadar, dreptul băncii de a-și realiza creanța prin valorificarea tuturor garanțiilor reale și personale, constituite de bunăvoie în favoarea acesteia. Cu referire la încălcarea art. 135 din Constituție, autorul susține că dispozițiile criticate nu asigură libertatea comerțului, corolar al dreptului de proprietate privată, care nu poate fi conceput și valorificat pe deplin fără existența libertății economice, respectiv a libertății de a folosi și de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obținerii unor beneficii economice pentru titular.6.<!–>Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că nu pot fi primite argumentele autorului excepției de neconstituționalitate conform cărora prin darea în plată are loc o expropriere forțată, întrucât stingerea tuturor datoriilor (ca manifestare a aplicabilității instituției impreviziunii) nu reprezintă în realitate o excepție de la principiul forței obligatorii a contractelor, ca urmare a unei eventuale ruperi a echilibrului contractual. Astfel, instanța consideră că legea nu aduce atingere dreptului de proprietate atâta vreme cât, în schimbul creanței stinse, creditorul primește un bun pe care, la momentul încheierii contractului de credit, l-a considerat o garanție suficientă, această operațiune neputând fi, în niciun caz, echivalată cu o expropriere.7.–>De asemenea, instanța apreciază că textul în discuție nu este susceptibil de a încălca dispozițiile art. 47 și ale art. 135 din Constituție, posibilitatea dării în plată ca urmare a unei eventuale incidențe a impreviziunii nefiind de natură a încălca principiul economiei de piață bazate pe liberă inițiativă și concurență, ci, dimpotrivă, încurajează o astfel de economie, în măsura în care părțile raporturilor juridice pot ca, în ipoteza apariției unor situații excepționale și neprevăzute, să solicite adaptarea sau încetarea contractului (după caz), întrucât continuarea acestuia ar fi contrară bunei-credințe și ar face ca executarea sa întocmai să devină excesiv de oneroasă pentru una din părți. Instanța apreciază că protecția socială reprezintă un ansamblu de acțiuni, decizii și măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra condițiilor de viață ale populației, astfel că nu este necesar ca aceasta să se realizeze exclusiv prin suportarea unor cheltuieli de către stat.8.<!–>Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>10.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, și au următorul cuprins: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord“.12.–>În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, art. 135 privind economia României, precum și ale art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietății private.13.<!–>Cu titlu prealabil, Curtea constată că încheierea contractului de credit între autorul excepției de neconstituționalitate și consumator a fost realizată după intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, astfel că dispozițiile art. 3 prima teză din Legea nr. 77/2016 care vizează inaplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) sunt incidente în cauză, instanța constituțională urmând a se pronunța asupra normei criticate, în integralitatea sa.14.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reținut că „din analiza prevederilor legii criticate rezultă că legiuitorul înlătură posibilitatea controlului judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii, respectiv condițiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existența situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului) și condițiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părților contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale). […] legiuitorul stabilește o impreviziune aplicabilă ope legis, convertind situația premisă în efect consumat, fără evaluarea niciuneia dintre condițiile obiective sau subiective care caracterizează impreviziunea contractuală. Consecința directă este modificarea contractului în baza legii, intervenția judecătorului fiind una strict formală, limitată la verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii, a căror întrunire cumulativă are ca efect direct darea în plată. Așa fiind, legea criticată înlătură controlul efectiv al instanței cu privire la starea de fapt, respectiv cu privire la cauza și efectele schimbării circumstanțelor de executare a contractului, dând prevalență unei presupuse stări de criză a contractului în privința debitorului. În mod implicit, legea rupe echilibrul contractului, instituind o prezumție absolută a incapacității de executare a contractului de către debitor, și elimină orice remediu judiciar prin atribuirea unui rol formal judecătorului cauzei, care este ținut de litera legii“ (paragraful 117). Or, Curtea a statuat că „singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanța judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competența și obligația să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile existenței acesteia“. Mai mult, Curtea a reiterat faptul că, „față de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituție, nu își mai pot îndeplini obligațiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit“ (paragraful 119). În consecință Curtea a reținut că dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 (printre care se regăsea și art. 3 care face obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate) „sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii“, legitimând astfel constituțional instituția impreviziunii judiciare în materia executării contractelor de credit.15.<!–>Analizând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea observă însă că autorul excepției de neconstituționalitate contestă însăși posibilitatea aplicării impreviziunii judiciare cu privire la contractul bancar de credit, ceea ce constituie o critică cu privire la interpretarea dată dispozițiilor legale prin decizia de admitere, cu rezervă de interpretare, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Or, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011), Curtea a statuat că „în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea“. În acest caz devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Curtea a statuat că „rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile“. 16.–>Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A. din București în Dosarul nr. 10.069/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. <!–>Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2023.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
MARIAN ENACHE –>
Magistrat-asistent-șef,<!–>
Mihaela Senia Costinescu–>
––<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters