DECIZIA nr. 74 din 22 februarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 11 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 4REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 5REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 265 29/06/2006
ART. 10REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 363 25/03/2010
ART. 12REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 14REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 15REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 397 10/06/2021





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Ioana Marilena Chiorean<!–> – magistrat-asistent–>

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31.272/245/2015, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Societatea Neptun Street – S.R.L. din comuna Miroslava, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit de Garda Națională de Mediu, prin care a fost sancționată în temeiul art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate, în temeiul cărora a fost sancționat, nu îndeplinesc cerințele de previzibilitate și contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21,art. 24, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acest sens se susține că norma de incriminare nu îndeplinește caracterul previzibil, pentru că stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată la libera apreciere a agentului constatator. Astfel, petenta nu are posibilitatea de a-și regla conduita. Dreptul la un proces echitabil și dreptul părții de a se apăra în fața instanței sunt iluzorii, dacă se permite agentului constatator să sancționeze nedepunerea unor documente relevante. Astfel, înțelesul sintagmei „documente relevante“ este lăsat la aprecierea agentului. Potrivit procesului-verbal de contravenție, nedepunerea împuternicirii reprezentantului societății sau nedepunerea cărți de identitate a reprezentantului societății constituie documente relevante care pot fi sancționate cu amendă de 50.000 lei. În concluzie, se susține că dispozițiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conținutul contravenției.6.<!–>Judecătoria Iași – Secția civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–>
9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „(3) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: […] 5. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante;“. 11.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituției și a supremației sale, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.12.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 363 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, ale art. 25 privind libera circulație și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora.13.<!–>În cauza de față, autorul excepției critică aceleași dispoziții de lege, prin raportare, însă, la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5),art. 21,art. 24, precum și prin raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, autorul excepției susține că dreptul la un proces echitabil și dreptul părții de a se apăra în fața instanței sunt iluzorii, dacă se permite agentului constatator să sancționeze nedepunerea unor documente relevante. Astfel, înțelesul sintagmei „documente relevante“ este lăsat la aprecierea agentului constatator.14.–>Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, protecția mediului este obiectiv de interes public major, iar, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, „Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: […] e) asistă persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și le facilitează controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe;“. Textul de lege criticat – art. 96 alin. (3) pct. 5 din același act normativ – instituie o sancțiune contravențională pentru încălcarea obligației prevăzute de lege în sarcina persoanelor fizice și juridice, și anume aceea de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante.15.<!–>Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, prin lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2016, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. 16.–>Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea observă că textul de lege criticat prevede obligația persoanelor fizice și juridice de a pune la dispoziția persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante, precum și sancțiunea nerespectării acestei obligații. În ceea ce privește documentele relevante care trebuie puse la dispoziția persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, Curtea constată că acestea diferă de la caz la caz, legea neputând să prevadă, în mod exhaustiv, care sunt documentele relevante în fiecare speță. Așadar, Curtea reține că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. În concluzie, nu se poate primi critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conținutul contravenției. Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție.17.<!–>Curtea mai reține că stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, deoarece procesul-verbal de contravenție poate fi atacat cu plângere contravențională la instanța judecătorească, ceea ce s-a întâmplat și în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Astfel, critica potrivit căreia stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată la libera apreciere a agentului constatator este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției va fi analizat, sub toate aspectele, de instanța judecătorească, iar, în cadrul acestui litigiu, autorul excepției are la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Pentru aceste argumente, textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil și 24 privind dreptul la apărare și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la accesul la justiție.18.–>În final, Curtea constată că susținerile autorului excepției referitoare la solicitarea concretă a agentului constatator a unor documente nerelevante în opinia autorului excepției (cum sunt împuternicirea reprezentantului societății sau cartea de identitate a reprezentantului societății), precum și eventualele abuzuri ale agentului constatator nu constituie aspecte de neconstituționalitate a textului de lege criticat, ci aspecte privind aplicarea legii, ce intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.19.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–>
Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Ioana Marilena Chiorean<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters