DECIZIA nr. 745 din 21 noiembrie 2019

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. –>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ilie în Dosarul nr. 7.119/109/2017 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.652 D/2017. … 2.–>La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, față de critica interpretării date de instanță dispozițiilor legale, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.119/109/2017, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Ilie în cadrul contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți nr. 173 din 13 octombrie 2017 a Tribunalului Argeș – Secția penală. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, în măsura în care dispozițiile contestate „pot fi interpretate de maniera făcută prin încheierea nr. 173/13.10.2017 pronunțată în cauză de Tribunalul Argeș – Secția penală“. Autorul arată că din considerentele încheierii menționate rezultă că, în raport cu precizarea din art. 221 alin. (6) Cod procedură penală „pentru o perioadă determinată de timp“, contestatorul ar trebui să facă dovada că urmează să se angajeze „la firma care și-a exprimat disponibilitatea de a face acest lucru, doar pentru o perioadă limitată de timp“. Potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție, „părțile au dreptul la un proces echitabil“, iar în noțiunea de proces echitabil este cuprinsă și obligația legiuitorului de a emite reglementări care să îndeplinească criteriul legalității fixat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impun ca orice lege să fie suficient de clară, precisă, previzibilă, pentru a permite oricărui cetățean – la nevoie, recurgând la sfatul unui specialist, să prevadă în mod rezonabil, în circumstanțele cauzei consecințele ce rezultă dintro anumită conduită. Se arată că reglementarea criticată este neconstituțională, neîndeplinind criteriile de claritate, precizie și previzibilitate. … 6.<!–>Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece introducerea sintagmei „pentru o perioadă determinată de timp“ este opțiunea legiuitorului și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Legiuitorul nu este obligat să stabilească un interval de timp în interiorul căruia inculpatul are dreptul de a părăsi imobilul pentru prezentarea la locul de muncă, aceasta fiind o posibilitate a judecătorului în raport cu circumstanțele speței. Prin urmare, judecătorul are o marjă de apreciere a acestui interval de timp pe care îl consideră rezonabil. Astfel fiind, nu se încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil. … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile legale criticate consacră manifestarea unei posibilități (facilități) pe care legea o recunoaște inculpatului aflat în executarea măsurii arestului la domiciliu, cerere care va fi supusă analizei instanței sub aspectul temeiniciei și oportunității, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei și ale persoanei inculpatului. Textul de lege contestat este previzibil, clar și concis, însă incidența și aplicarea acestuia depind de natura acuzațiilor aduse, de durata de timp a permisiunii solicitate, conduita, situația familială și socială a inculpatului. Organul judiciar care întrunește standardele de independență și imparțialitate (garanții ale dreptului la un proces echitabil) și care este chemat să soluționeze o astfel de cerere va avea în vedere toate aceste împrejurări. Solicitarea inculpatului de a părăsi imobilul nu poate fi transformată într-o obligație a instanței de judecată de a acorda această facilitate, cu atât mai mult cu cât lipsa de la domiciliu pe o durată atât de mare de timp poate fi de natură să golească de conținut măsura arestului la domiciliu și să nesocotească temeiurile care au determinat privarea sa de libertate. În plus, instanța este singura competentă să aprecieze dacă acordarea permisului de părăsire a imobilului în vederea prezentării la locul de muncă (sau chiar de a încheia un contract de muncă) reprezintă o măsură necesară pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului. În măsura în care procesul a fost caracterizat de contradictorialitate și oralitate, inculpatului i-au fost acordate înlesnirile necesare pregătirii apărării, procedura s-a desfășurat în conformitate cu legea, instanța a fost independentă, imparțială și instituită prin lege și inculpatul are dreptul efectiv de a promova o cale de atac cu privire la o hotărâre a instanței, Guvernul consideră că prevederea atacată respectă exigențele cerute de dreptul la un proces echitabil. … 9.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>10.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Conținutul măsurii arestului la domiciliu, care au următorul conținut: „La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.“ … 12.–>Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. Se invocă și dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost motivată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Astfel, dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și permit destinatarilor să-și adapteze în mod corespunzător conduita. Acestea nu instituie o obligație în sarcina judecătorului, ci numai o posibilitate de a permite, la cererea scrisă și motivată a inculpatului, părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului, condiții pe care norma criticată le întrunește. … 14.–>Modalitatea în care instanța de judecată a interpretat și a aplicat textul de lege, aspect care a determinat, în realitate, nemulțumirea autorului excepției, nu poate face obiectul controlului Curții Constituționale. Într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată de judecător „nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 371 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 16 octombrie 2019, paragraful 18). … 15.<!–>Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, sens în care Curtea Constituțională s-a pronunțat, examinând aceleași dispoziții legale, prin Decizia nr. 50 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi. Cu acel prilej Curtea a reținut, între altele, că „potrivit art. 205 și art. 206 din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit posibilitatea contestării tuturor încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare și în cursul judecății. Astfel, împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară/instanța dispune asupra măsurilor preventive (care implică pe lângă luarea, menținerea, revocarea, încetarea și înlocuirea unei măsuri preventive), inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Drept urmare, pe calea contestației, inculpatul poate supune cenzurii unui judecător toate aspectele legate de noțiunea luării/menținerii/înlocuirii unei măsuri preventive și care implică inclusiv menținerea sau modificarea obligațiilor care fac parte din însuși conținutul acelor măsuri preventive. Așa fiind, modalitatea de reglementare a contestației împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare/în cursul judecății reprezintă ea însăși o garanție a dreptului de acces liber la justiție, cu atât mai mult cu cât întreaga procedură se caracterizează prin celeritate și urgență, astfel încât stabilirea unor reguli speciale de procedură este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. Aceasta își are justificare în rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat inculpatului calitatea de titular al dreptului la contestație, acesta având un interes legitim în exercitarea căii de atac prin care se asigură un control judiciar cu privire la măsurile preventive de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale. Analiza condițiilor care justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu – cum este cazul în speță – are în vedere aceste aspecte și nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, viața intimă familială și privată ori condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, caracterul rezonabil al măsurii preventive și al obligațiilor din conținutul său fiind apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât prin durata și conținutul său să permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale“ (paragrafele 36-38). … 16.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Ilie în Dosarul nr. 7.119/109/2017 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. <!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. <!–>Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Prim-magistrat-asistent,<!–>
Marieta Safta –>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește