DECIZIA nr. 756 din 22 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Anton Radu Vlad Cardaș în Dosarul nr. 4.431/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 61D/2018. … 2.<!–>La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Mihail Bogdan Giurea, din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că în cauză se contestă durata termenului de 6 luni pe care îl au la dispoziție persoanele care se consideră îndreptățite, de a se adresa instanței judecătorești, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, iar nu însăși existența acestuia. Se arată că acest termen este unul neconstituțional, deoarece nu este respectat principiul egalității în fața legii, în condițiile în care entitățile învestite de lege cu soluționarea notificărilor au avut la dispoziție termene mai îndelungate. Mai mult decât atât, aceste entități nu au înștiințat persoanele îndreptățite la restituire în ce termen de soluționare se încadrează cererile lor, respectiv de 12 luni, 24 de luni sau 36 de luni, astfel cum sunt reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. De asemenea se arată că entitățile învestite de lege cu soluționarea notificărilor folosesc acest termen de 6 luni pentru a nu soluționa cererile de restituire după expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, pentru a solicita respingerea acțiunilor în instanță ca tardiv formulate. Or, raportat la acest aspect, se susține că termenul instituit de textul de lege criticat trebuia să fie mult mai mare, respectiv cel puțin un termen de 3 ani, asemănător termenului de prescripție al acțiunilor privind drepturile de creanță. … 4.<!–>Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în această materie. Pe de altă parte, critica de neconstituționalitate a termenului de 6 luni reglementat de textul de lege în cauză, sub aspectul duratei acestuia, intră în atribuția de reglementare a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>5.<!–>Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.431/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Anton Radu Vlad Cardaș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea de măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv. … 6.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că termenul de 6 luni, consacrat de prevederile legale criticate, pe care îl au la dispoziție persoanele care se consideră îndreptățite, de a se adresa instanței judecătorești, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din același act normativ, este neconstituțional, deoarece, în opinia autorului excepției, paralizează orice acțiune în justiție a persoanelor care se consideră îndreptățite, dând posibilitatea instituției statului să nu își îndeplinească obligațiile legale. … 7.<!–>Se mai invocă și perioada îndelungată de timp, respectiv 16 ani, în care entitatea învestită de lege trebuia să soluționeze notificarea de restituire a imobilului preluat abuziv, precum și lipsa de transparență în legătură cu numărul de notificări nesoluționate la nivelul respectivei entități învestite de lege cu atribuții în restituire, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. … 8.–>Se mai arată că instituțiile statului au obligația de cooperare loială, inclusiv cu cetățenii, invocându-se în acest sens hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene nr. C-6/64 din 15 iulie 1964, nr. C-216/99 și nr. C-222/99 din 10 septembrie 2002, nr. C-147/01 din 2 octombrie 2003 și, respectiv, C-288/14 din 30 iunie 2016, pronunțate în cauzele Flaminio Costa împotriva E.N.E.L., Riccardo Prisco Srl împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato (C-216/99) și Ministero delle Finanze împotriva CASER SpA (C-222/99), Weber’s Wine World Handels-GmbH și alții împotriva Abgabenberufungskommission Wien și, respectiv, Silvia Ciup împotriva Administrației Județene a Finanțelor Publice Timiș – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara. De asemenea se arată că și în jurisprudența Curții Constituționale a fost invocat principiul constituțional al comportamentului loial al autorităților publice. … 9.<!–>În ceea ce privește încălcarea dreptului constituțional la un proces echitabil, se arată că notificarea depusă în vederea restituirii imobilului nu a fost soluționată timp de 16 ani, în tot acest timp fiind introduse și termene noi, cum este termenul de 6 luni, reglementat prin textul de lege criticat, de natură să rupă echilibrul procesual. … 10.–>Se mai apreciază că, în speță, existența unei cereri de restituire a unui bun preluat abuziv are natura juridică a unui bun actual, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că textul de lege criticat contravine protecției constituționale a dreptului de proprietate, precum și prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 11.<!–>Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 12.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 13.<!–>Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluționarea notificărilor, iar, ulterior, pentru sesizarea instanței de judecată, în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, nu se aduce atingere principiilor constituționale invocate. Se mai apreciază că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze notificarea. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite, în vederea soluționării notificărilor. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa, atât timp cât acesta nu este suprimat printr-un act administrativ sau al instanței de judecată. Mai mult, în temeiul art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. … 14.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:<!–>15.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora:– Art. 35 alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“ … … 17.–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea de către statul român a obligațiilor ce-i revin din tratatele la care este parte, art. 15 alin. (1) privind drepturile și obligațiile consacrate prin Constituție și prin alte legi, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private. De asemenea sunt invocate art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 – Protecția proprietății, cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție. … 18.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc un termen de 6 luni în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată lipsa emiterii de către entitatea învestită de lege a deciziei privitoare la imobilul revendicat, în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34. Aceste două texte din Legea nr. 165/2013, la care face referire art. 35, instituie termene de 12, 24 și 36 de luni în sarcina entităților învestite de lege pentru a soluționa cererile de restituire formulate în temeiul legilor reparatorii, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și pentru a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, precum și termenul de 60 de luni în care trebuie soluționate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a legii menționate. … 19.–>Autorul excepției susține, în esență, că perioada îndelungată de timp care a trecut de la depunerea notificării la entitatea învestită de lege, nesoluționată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, precum și introducerea de noi termene, cum este termenul de 6 luni reglementat prin textul de lege criticat, sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, vădind și o lipsă de cooperare loială a instituțiilor statului cu cetățeanul, ceea ce este în dezacord cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. … 20.<!–>Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în legătură cu termenele instituite prin prevederile art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, a statuat că stabilirea unor noi termene, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind, prin art. 35 alin. (2), ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunțate ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007). … 21.–>Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție. … 22.<!–>De asemenea, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României. … 23.–>Totodată, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale. … 24.<!–>Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. … 25.–>În plus, în prezenta cauză, se mai susține că existența unei cereri de restituire a unui bun preluat abuziv are natura juridică a unui bun actual, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nesoluționarea acesteia echivalează cu încălcarea dreptului la proprietate, reglementat prin art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, în sensul jurisprudenței sale, până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 – persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din decizia de compensare în puncte, astfel încât susținerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi reținute (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 48, Decizia nr. 110 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 6 mai 2016, paragraful 21, sau Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 45). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a constatat conformitatea prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, făcând, în acest sens, din nou, trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat – având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv – că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). Totodată, prin hotărârea-pilot mai sus menționată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că Legea nr. 165/2013 cuprinde o serie de proceduri care implică, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită. … 26.<!–>De asemenea, în legătură cu susținerile referitoare la faptul că entitățile învestite de lege nu au înștiințat persoanele îndreptățite la restituire în ce termen de soluționare se încadrează cererile lor, respectiv de 12 luni, 24 de luni sau 36 de luni, astfel cum sunt reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (3) din același act normativ, se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Astfel, aprecierea, de la caz la caz, asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități, a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, astfel încât stabilirea acesteia intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției. … 27.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anton Radu Vlad Cardaș în Dosarul nr. 4.431/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Irina-Loredana Gulie–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește