DECIZIA nr. 774 din 28 noiembrie 2017

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>7.–>Prin Încheierea din 19 decembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 1.630/218/2016, Judecătoria Carei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, raportat la dispozițiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ana Maria Poti, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 8.<!–>Prin Sentința penală nr. 84 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.308/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 9.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea din Dosarul Curții nr. 65D/2017, arată că, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunța la urmărirea penală, când constată că nu există interes public. În măsura în care procurorul nu renunță la urmărirea penală, iar instanța reține vinovăția inculpatului, aceasta din urmă va putea avea în vedere doar două soluții reglementate de legiuitor, respectiv fie pedeapsa închisorii, cu aplicarea prevederilor art. 91 și următoarele din Codul penal, fie pedeapsa închisorii cu executare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 80 din Codul penal – renunțarea la aplicarea pedepsei. Astfel, constatarea lipsei interesului public devine apanajul procurorului, acesta fiind învestit cu o „aură de superioritate“, spre deosebire de judecător. Aceasta reiese și din faptul că, deși condițiile prevăzute la art. 80 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal sunt similare celor prevăzute la art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul nu le poate aplica decât pentru infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de maximum 5 ani, spre deosebire de procuror, care le poate aplica pentru infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de maximum 7 ani. În final, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale în materia clarității și previzibilității legii. … 10.<!–>Totodată, instanța de judecată, autoare a excepției în Dosarul Curții nr. 1.224D/2017, arată că datele care caracterizează persoana inculpatului din cauză, expuse în sentința penală, conduc la concluzia că gravitatea faptei săvârșite de acesta este una redusă, astfel că nu se impune sancționarea obligatorie a acestuia prin condamnare. Deși o astfel de soluție ar fi posibilă prin aplicarea art. 80 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-c) din Codul penal, din cauza limitei maxime de pedeapsă de 5 ani închisoare prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) din același act normativ, în cauză nu se poate renunța la aplicarea pedepsei. Arată însă că, în același timp, soluția renunțării la urmărirea penală, soluție care valorifică și situații precum cea din prezenta cauză, ar putea fi aplicată, deoarece, pentru incidența acestei instituții, limita maximă în ceea ce privește pedeapsa este de 7 ani închisoare. Constată, astfel, că persoane aflate în situații juridice identice nu pot beneficia de aceeași soluție juridică din cauza criteriului limitei de pedeapsă reglementat diferit pentru cele două instituții, consecința acestui fapt fiind aceea că magistratul-procuror, care nu are competența de a analiza și de a da o soluție definitivă într-o cauză penală, are o libertate de apreciere mai extinsă decât magistratul-judecător. … 11.–>Judecătoria Carei apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că nu se precizează ce texte din Constituție sunt încălcate. De asemenea, arată că renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă drepturi constituționale, ci o vocație, iar renunțarea la aplicarea unei pedepse este acordată de legiuitor unei categorii de persoane care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală și se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. Or, în cazul unei persoane trimise în judecată, interesul public la care se referă dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală nu mai subzistă. … 12.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 13.–>Guvernul, exprimându-și opinia în cele două dosare conexate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă drepturi constituționale, ci o vocație acordată de legiuitor unei categorii de persoane care săvârșește fapte prevăzute de legea penală, însă există motive a se crede că, în considerarea persoanei acestora și a gravității faptei comise, neaplicarea, respectiv neexecutarea unei pedepse în regim de detenție este în măsură să atingă scopul educațional și de reintegrare în mai mare măsură decât aplicarea sau executarea acesteia. Apreciază că, în măsura în care aceste prevederi se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și nu afectează dreptul la un proces echitabil sau vreuna dintre componentele sale, aceste dispoziții reprezintă o opțiune de politică legislativă, a cărei reglementare constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, „infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“ se reglementează prin lege organică, revenind astfel legiuitorului infraconstituțional să decidă care sunt condițiile incidenței instituției renunțării la aplicarea pedepsei. În ceea ce privește raportarea la art. 1 alin. (5) din Constituție, apreciază că, de asemenea, critica nu este întemeiată. Textele de lege analizate cuprind tocmai stabilirea condițiilor în care instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, respectiv amânarea aplicării pedepsei, ele fiind formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, astfel încât, și sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 14.<!–>Avocatul Poporului, exprimându-și opinia în Dosarul Curții nr. 1.224D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Așa fiind, Avocatul Poporului susține că tratamentul juridic diferențiat instituit prin dispozițiile de lege criticate este justificat și nu se poate vorbi de existența unei discriminări, cu atât mai mult cu cât limitele de pedeapsă nu reprezintă un drept fundamental, ci constituie expresia politicii penale a legiuitorului. În literatura de specialitate s-a reținut că reperul folosit de legiuitor are un caracter obiectiv, condiția vizând limitele pedepsei prevăzute de lege, deci limitele pedepsei din norma care incriminează fapta, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei. Nu a fost ales drept criteriu de evaluare a gravității faptei pedeapsa stabilită de instanța de judecată, având în vedere subiectivitatea inerentă a procesului de individualizare concretă a cuantumului sancțiunii în lipsa unor ghiduri de individualizare. … 15.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, raportat la dispozițiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Maria Poti în Dosarul nr. 1.630/218/2016 al Judecătoriei Carei și, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală în Dosarul nr. 17.308/303/2016.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește