DECIZIA nr. 844 din 12 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 26 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ActulREFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 1REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 840 14/12/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 5REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 94
ART. 8REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 8REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 10REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 10REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 10REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 12REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 17
ART. 12REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 5
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 840 14/12/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 840 14/12/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 588 21/09/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 588 21/09/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 15REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 19REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 21REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 303 05/06/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 51
ART. 24REFERIRE LALEGE 269 17/06/2003 ART. 67
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 840 14/12/2017
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Atilla<!–> – judecător–>
Simina Popescu-Marin<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. –>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, excepție ridicată de Dănuț Cristian Matei în Dosarul nr. 6.169/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.279D/2018.2.–>La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul Afacerilor Externe, domnul Radu Avram, consilier juridic, cu delegație depusă la dosar. Pentru autorul excepției, decedat, domnul Georgescu Radu Mihail, avocat în cadrul Baroului București, depune la dosarul cauzei un extras al certificatului de moștenitor emis pe numele soției defunctului, doamna Gabriela Constanța Matei, și o împuternicire avocațială din partea acesteia, arătând că se impune introducerea în cauză a moștenitoarei. 3.<!–>Cu privire la acest incident procedural, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe, care susține că nu are cunoștință de certificatul de moștenitor. Reprezentantul Ministerului Public susține că decesul autorului excepției nu împietează asupra soluționării excepției de neconstituționalitate, care este de ordine publică. 4.–>Curtea reține că judecarea excepției de neconstituționalitate nu este condiționată de intervenția în procesul din fața instanței de fond sau a celei constituționale a moștenitorilor autorului excepției, dat fiind faptul că excepția de neconstituționalitate este de ordine publică. Totodată, problemele legate de drepturile succesorale urmează să fie tranșate în litigiul din fața instanței judecătorești. În consecință, consideră cauza în stare de judecată.5.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul excepției de neconstituționalitate. Susține, în esență, că prevederile art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003, prin referirile la contractul individual de muncă, încalcă prevederile art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt imprecise și neclare și generează confuzii cu privire la raporturile de serviciu ale membrilor Corpului diplomatic și consular. Arată că, în accepțiunea Legii nr. 269/2003 și potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 840 din 14 decembrie 2017, membrii Corpului diplomatic și consular sunt funcționari publici, pentru care nu se solicită existența unui contract individual de muncă. 6.–>Reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care susține, în esență, că membrii Corpului diplomatic și consular al României nu sunt funcționari publici, ci salariați în baza unui contract individual de muncă. Astfel, arată că activitatea membrilor Corpului diplomatic și consular are o serie de particularități, rezultate din chiar specificul muncii care presupune ocuparea de funcții în străinătate. Or, în cazul funcționarilor publici desemnați pentru efectuarea unei misiuni permanente în străinătate, raportul de serviciu este suspendat de drept, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. A aplica aceste dispoziții din Legea nr. 188/1999 și în cazul membrilor Corpului diplomatic și consular care ocupă funcții în străinătate ar însemna că în cazul acestora nu mai există niciun raport juridic obligațional cu Ministerul Afacerilor Externe și, prin urmare, nu ar exista o bază juridică a îndeplinirii sarcinilor de serviciu, a acordării drepturilor angajaților și, corelativ, a asumării răspunderii disciplinare și patrimoniale a angajatului pentru acte/fapte survenite în timpul misiunii. Arată că, în privința membrilor Corpului diplomatic și consular, legiuitorul a stabilit un regim juridic distinct de cel aplicabil funcționarilor publici, iar forma juridică ce guvernează raporturile de muncă ale acestora este contractul individual de muncă. Depune note scrise. 7.<!–>Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>8.<!–>Prin Încheierea din 20 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.169/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dănuț Cristian Matei într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.9.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece creează confuzii cu privire la statutul juridic al membrilor corpului diplomatic și consular (CDCR), în sensul includerii acestora în categoria personalului contractual, și nu în cea a funcționarilor publici.10.<!–>Autorul susține că reglementarea cuprinsă în art. 51 alin. (1) lit. f) și în art. 67 din Legea nr. 269/2003 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece nu întrunește exigențele constituționale cu privire la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, personalul vizat fiind în imposibilitate de a avea reprezentarea precisă asupra legislației la care se poate raporta. Aceeași confuzie este indusă și instanțelor de judecată, care tind să se raporteze în judecarea litigiilor privind raporturile de serviciu ale membrilor CDCR la legislația muncii (Codul muncii), și nu la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.11.–>Prevederile cuprinse în art. 51 alin. (1) lit. f) și în art. 67 din Legea nr. 269/2003 sunt în contradicție și cu art. 15 alin. (1) din Constituție, deoarece stabilesc, inadmisibil, un dublu statut juridic pentru membrii CDCR, de funcționari publici și de personal contractual, ceea ce implică drepturi și obligații contradictorii și incompatibile. De asemenea, prevederile cuprinse în art. 51 alin. (1) lit. f) și art. 67 din Legea nr. 269/2003 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, stabilind un tratament discriminatoriu nejustificat pentru membrii CDCR în raport cu persoanele care beneficiază de același statut, respectiv acela de funcționari publici cu statut special, care nu au obligația de a încheia contracte individuale de muncă. Aceste prevederi încalcă, în egală măsură, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât se operează o diferență de tratament juridic între persoane aflate în situații analoage sau similare.12.<!–>Astfel, autorul excepției arată că Legea nr. 269/2003 este o lege specială în sensul prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii și a fost adoptată în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, stabilind în art. 5 că: „(1) Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: (…) d) serviciile diplomatice și consulare“. Totodată, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, membrii CDCR „au un statut socioprofesional specific, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României conform prevederilor prezentei legi“, iar admiterea în CDCR este condiționată, potrivit art. 17 lit. a) din Legea nr. 269/2003, de dreptul candidatului de a ocupa „o funcție publică conform prevederilor Constituției și legilor în vigoare“.13.–>În același sens susține că, în Decizia nr. 840 din 14 decembrie 2017, Curtea Constituțională a reținut că diplomații sunt funcționari publici cu statut special, beneficiind de drepturi specifice. Prin urmare, membrii CDCR fac parte din categoria funcționarilor publici, au raporturi de serviciu cu Ministerul Afacerilor Externe, iar legea care li se aplică acestora este legea-cadru, respectiv Legea nr. 188/1999, care nu prevede pentru această categorie de salariați existența unui contract individual de muncă. Contrar acestei concluzii, prin contractele individuale de muncă, la care textele legale criticate fac referire, membrilor CDCR le sunt impuse alte condiții și obligații decât cele stabilite prin Constituție și prin legea cadru, respectiv Legea nr. 188/1999, străine de statutul lor de funcționari publici. În aceste împrejurări, membrii CDCR nu știu la care dintre cele două statute juridice să se raporteze, existând întotdeauna posibilitatea ca Ministerul Afacerilor Externe să invoce, în temeiul existenței contractului individual de muncă, statutul lor de personal contractual. În consecință, autorul excepției consideră că membrilor CDCR le este stabilită, prin art. 51 și art. 67 din Legea nr. 269/2003, o intolerabilă dualitate de statut, diferențiindu-i în mod nepermis și discriminatoriu de ceilalți funcționari publici și lăsând la latitudinea instanțelor de judecată să aprecieze în ce categorie îi încadrează: de personal contractual sau de funcționari publici. Această dualitate de statut juridic creată artificial, în primul rând prin introducerea în art. 51 și art. 67 din Legea nr. 269/2003 a referirilor la contractul individual de muncă al membrilor CDCR, încalcă în mod flagrant dreptul la un tratament egal cu funcționari publici cu statut special (spre exemplu, polițiști) sau simpli funcționari publici și constituie o discriminare. Această diferență îi împiedică pe diplomați să profite de scutirile de taxe de timbru aplicabile funcționarilor publici, privându-i, totodată, de dreptul de a se adresa instanțelor de contencios administrativ pentru apărarea drepturilor lor în fața abuzurilor autorității.14.<!–>În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate Decizia Curții Constituționale nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017, Decizia Curții Constituționale nr. 840 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 7 februarie 2018.15.–>Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul neconstituționalității prevederilor art. 51 alin. (1) lit. f) și art. 67 din Legea nr. 269/2003, pentru considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 și „Decizia nr. 588/2018“, care sunt aplicabile mutatis mutandis.16.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.17.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent și ale reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>18.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 51 alin. (1) lit. f) și art. 67 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, având următorul conținut:Art. 51 alin. (1) lit. f): „(1) Calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României încetează în următoarele cazuri: (…) f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Externe“;Art. 67: „Pe durata numirii membrilor Corpului diplomatic și consular al României în cabinetele demnitarilor din Ministerul Afacerilor Externe, li se suspendă contractele individuale de muncă și li se recunoaște vechimea în activitatea diplomatică, păstrându-și calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României.“20.–>În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.21.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003, Curtea reține că aceste norme legale reglementează cu privire la încetarea calității de membru al CDCR în cazul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Externe și cu privire la suspendarea contractelor individuale de muncă pe durata numirii membrilor CDCR în cabinetele demnitarilor din Ministerul Afacerilor Externe.22.–>Analizând actele aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că, în cauza dedusă judecății instanței ad quo, nu s-a ridicat problema încetării calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României și nici a suspendării contractului individual de muncă pe durata numirii membrului CDCR în cabinetele demnitarilor din Ministerul Afacerilor Externe, ci se solicită obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata veniturilor pe care autorul excepției le-ar fi putut realiza prin exercitarea pe o perioadă de cinci ani a funcției de director în Centrala Ministerului Afacerilor Externe și a veniturilor pe care ar fi putut să le realizeze prin ocuparea postului de Director/Director General Adjunct pentru Americi din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă. De asemenea se solicită obligarea Ministerului Afacerilor Externe să publice, retroactiv, cu începere din anul 2003, până în prezent, Anuarul Corpului diplomatic și consular al României; obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata unei despăgubiri morale în valoare de 1.000.000 lei, pentru afectarea ireversibilă a carierei diplomatice în perioada 2003-2021.23.<!–>În raport cu acestea, Curtea constată că prevederile legale invocate nu au nicio incidență în privința soluționării cauzei. Or, cu privire la condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“, Curtea Constituțională a statuat că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le stabilesc dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014).24.–>Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003 nu îndeplinesc condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.25.<!–>Distinct de acestea, Curtea observă că problema referitoare la statutul juridic al membrilor Corpului diplomatic și consular al României, care constituite esența criticii de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză, a fost deja clarificată de Curtea Constituțională prin considerentele Deciziei nr. 840 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 7 februarie 2018. Astfel, la paragraful 22 din decizia precitată, Curtea a statuat că diplomații sunt funcționari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naștere ca urmare a promovării concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României și a numirii în funcția diplomatică prin ordin al ministrului afacerilor externe. De asemenea Curtea a reținut că membrii Corpului diplomatic și consular al României sunt subiecți ai unor raporturi de serviciu care iau naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestei categorii profesionale de funcționari publici, statut reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție (a se vedea Decizia nr. 840 din 14 decembrie 2017, precitată, paragraful 23).26.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) lit. f) și ale art. 67 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, excepție ridicată de Dănuț Cristian Matei în Dosarul nr. 6.169/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Simina Popescu-Marin–>
––<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters