DECIZIA nr. 87 din 21 februarie 2024

–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Mesusa – S.R.L. din Onești, în calitate de administrator special al Societății P D Forest Development – S.R.L. din Onești, în Dosarul nr. 2.003/110/2018/a3 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.125D/2019. … 2.–>Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2023, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 21 martie 2023 și, ulterior, pentru datele de 20 aprilie 2023, 30 mai 2023, 27 iunie 2023, 11 iulie 2023, 27 septembrie 2023, 2 noiembrie 2023, 28 noiembrie 2023, 30 ianuarie 2024, 14 februarie 2024 și 21 februarie 2024, când a pronunțat prezenta decizie. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>3.–>Prin Sentința civilă nr. 289 din 16 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.003/110/2018/a3, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Excepția a fost ridicată de contestatoarea Societatea Mesusa – S.R.L. din Onești, în calitate de administrator special al Societății P D Forest Development – S.R.L. din Onești, într-o cauză având ca obiect soluționarea obiecțiunilor formulate împotriva raportului de evaluare în procedura insolvenței. … 4.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate nu respectă cerința de claritate și previzibilitate a unei legi și pot da naștere la multiple interpretări care încalcă drepturi fundamentale. Astfel, lipsa de claritate conduce la interpretarea că numai o parte din persoanele angrenate în procedura insolvenței pot contesta rapoartele de evaluare întocmite în cauză, deși art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 permite administratorului special să formuleze contestații în cadrul procedurii, iar o atare interpretare reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) și a art. 21 din Constituție. … 5.–>Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că limitarea persoanelor care pot critica rapoartele de evaluare în procedura insolvenței are un scop legitim, respectiv asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de derulare a acesteia într-un timp util și rezonabil și prin tratamentul egal al creditorilor participanți la procedură. Această măsură este proporțională cu scopul legitim vizat, deoarece impune rigoare și disciplină procesuală pentru evitarea tergiversării procedurii în mod abuziv de către reprezentanții asociaților societății în insolvență, în considerarea faptului că administrarea procedurii de insolvență este conferită unui specialist, practician în insolvență, nesubordonat asociaților societății sau creditorilor, iar controlul actelor acestuia se realizează de către instanța de judecată (judecătorul-sindic). Raportul de evaluare nu este un act al practicianului care să justifice un control de legalitate din partea instanței de judecată, față de principiile legii insolvenței consacrate de art. 4 din Legea nr. 85/2014, evaluarea activelor de către un evaluator autorizat venind să asigure un grad ridicat de transparență în procedură în scopul maximizării gradului de valorificare a activelor evaluate. … 6.<!–>Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>8.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(1) Administratorul judiciar, precum și oricare dintre creditori pot formula obiecțiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză.“ … 10.–>În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, precum și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. … 11.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din analiza criticilor de neconstituționalitate formulate reiese că autoarea acesteia este nemulțumită de lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege criticat, cu consecința că doar o parte din persoanele angrenate în procedura insolvenței pot formula obiecțiuni la rapoartele de evaluare întocmite în cauză, deși art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 permite și administratorului special să formuleze contestații în cadrul procedurii. … 12.–>Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, paragraful 15). … 13.<!–>În jurisprudența sa (de exemplu, în Decizia nr. 307 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragraful 19), Curtea a reținut că întreaga procedură a insolvenței are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun. În acest context, reglementarea unor atari norme constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenței, și anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. În absența unor astfel de dispoziții legale, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată, situație ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau persoane juridice, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze. Totodată, Curtea a reținut că, deși procedura insolvenței pune accent pe o desfășurare rapidă a procesului, aceasta oferă, pe de altă parte, suficiente garanții procesuale părților implicate. … 14.–>Debitorul de bună-credință are tot interesul ca procedurile să se desfășoare cu celeritate, iar stabilirea condițiilor pentru formularea obiecțiunilor împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză ține de opțiunea legiuitorului, având în vedere situația specifică a procedurii insolvenței, care prevede termene scurte care să împiedice deteriorarea situației economice a acestuia și să crească, implicit, șansele creditorilor de a-și recupera creanțele. … 15.<!–>Cu privire la atribuțiile administratorului judiciar, Curtea reține că pe parcursul procedurii insolvenței poate apărea necesitatea efectuării unor rapoarte de evaluare referitoare la diferite aspecte supuse acestei proceduri. Potrivit dispozițiilor art. 61 din lege, „în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocați, experți contabili, evaluatori autorizați sau alți specialiști“. Cu alte cuvinte, persoane cu pregătire de specialitate pot fi desemnate de administratorul judiciar pentru a întocmi rapoarte de evaluare necesare îndeplinirii atribuțiilor sale legale. Legea precizează că „numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, (…) în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare (…)“. Evaluatorii trebuie să fie membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare. … 16.–>Dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 conferă administratorului judiciar și creditorilor legitimarea procesuală activă în formularea obiecțiunilor împotriva acestor rapoarte de evaluare. În ceea ce îi privește pe creditori, pentru formularea obiecțiunilor nu au relevanță întinderea creanțelor pe care le dețin împotriva averii debitorului și nici natura sau izvorul creanțelor pe care le pretind. Pentru toate cazurile, termenul de formulare a obiecțiunilor este de 15 zile și curge de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a unui anunț cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei. Dacă judecătorul-sindic apreciază că obiecțiunile sunt întemeiate, îl va obliga pe evaluator să răspundă la obiecțiuni, dar poate să dispună și efectuarea unei noi evaluări. … 17.<!–>Referitor la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate cu privire la faptul că doar administratorul judiciar și oricare dintre creditori pot formula obiecțiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză, care ar conduce la încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, Curtea observă că dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, astfel cum este cazul procedurilor de insolvență. Or, atâta vreme cât întreaga procedură se desfășoară sub controlul judecătoresc efectuat de judecătorul-sindic, iar înscrierea în această etapă a creanțelor în tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului, nu se poate reține pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu cele ale art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 16 și 21 din Constituție. De altfel, Curtea observă că dispozițiile legale criticate sunt clare, iar acestea nu trebuie interpretate în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga procedură prevăzută de normele legale în materie. … 18.–>Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Mesusa – S.R.L. din Onești, în calitate de administrator special al Societății P D Forest Development – S.R.L. din Onești, în Dosarul nr. 2.003/110/2018/a3 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 21 februarie 2024.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
MARIAN ENACHE–>
Pentru Magistrat-asistent-șef,<!–>
Mihaela Senia Costinescu,–>în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează<!–>
Prim-magistrat-asistent,–>
Benke Károly +
OPINIE SEPARATĂ<!–>În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că excepția de neconstituționalitate trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea soluției legislative cuprinse în art. 62 alin (1) din Legea nr. 85/2014, care exclude posibilitatea debitorului, prin intermediul administratorului special, de a formula obiecțiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză.–>Din analiza dispozițiilor criticate, rezultă că art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 conferă administratorului judiciar și creditorilor legitimarea procesuală activă în formularea obiecțiunilor împotriva rapoartelor de evaluare. Un astfel de raport este, de exemplu, cel prevăzut la art. 101 din lege, potrivit căruia, „administratorul judiciar va efectua, în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, procedura de inventariere a bunurilor din averea debitorului, pe baza informațiilor primite de la debitor în condițiile art. 67 sau 74 și/sau pe baza oricăror informații și documente solicitate autorităților competente potrivit legii“, situație în care administratorul judiciar poate să angajeze un evaluator și să-i stabilească onorariul. Pentru formularea obiecțiunilor, în ceea ce îi privește pe creditori, nu are relevanță întinderea creanțelor pe care le dețin împotriva averii debitorului și nici natura sau izvorul creanțelor pe care le pretind, cu drepturi de preferință, chirografare etc. Pentru toate cazurile, termenul de formulare a obiecțiunilor este de 15 zile și curge de la data publicării în BPI a unui anunț cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei. Dacă judecătorul-sindic găsește obiecțiunile întemeiate, îl va obliga pe evaluator să răspundă la obiecțiuni, dar poate să dispună și efectuarea unei noi evaluări.<!–>Cu privire la motivele temeinice de efectuare a unei noi evaluări, în doctrină s-a arătat că acestea „sunt cele din dreptul comun, precum supra/subevaluarea bunurilor/situațiilor de fapt în defavoarea creditorilor sau a debitorului, efectuarea evaluărilor după acte normative, normative tehnice sau standarde care nu mai sunt în vigoare sau care nu mai corespund realităților actuale, omiterea, ascunderea sau prezentarea eronată a unor date și informații relative la averea debitorului, la situația creditorilor sau la procedurile în curs etc.“ (Cărpenaru D. Stanciu, Hotca Mihai-Adrian, Nemeș Vasile – Codul insolvenței comentat, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Universul Juridic). Luând seama, pe de o parte, de scopul întocmirii rapoartelor de evaluare, și anume stabilirea averii debitorului în vederea valorificării creanțelor creditorilor, și, pe de altă parte, de aspectele care pot face obiectul contestării acestor rapoarte prin formularea de obiecțiuni (supra/subevaluarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului, stabilirea întinderii averii debitorului prin omiterea, ascunderea sau prezentarea neadevărată ca fiind bunuri ale debitorului), reținem caracterul contencios al acestei proceduri, atât debitorul, cât și creditorii având interes în stabilirea situațiilor de fapt și de drept cuprinse în aceste rapoarte de evaluare.–>În continuare, dispozițiile art. 52 din lege prevăd că, „după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/ asociaților/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special“, care nu poate fi o persoană fizică sau juridică care are și calitatea de creditor. Administratorul special este împuternicit să le reprezinte interesele în procedură și, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze, în numele și pe contul acestuia, actele de administrare necesare [art. 5 alin. (1) pct. 4 din lege]. Potrivit art. 56 alin. (1) lit. b) din lege, administratorul special are printre atribuții formularea de contestații în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014.<!–>În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a soluției legislative cuprinse în art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, din perspectiva contrarietății acesteia cu art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, coroborat cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că specificul procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 635 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017). De asemenea, având în vedere întregul ansamblu legislativ în materie, prin Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, Curtea a constatat că în procedura insolvenței sunt prevăzute mecanisme legale prin care să fie supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic chestiuni legate de derularea procedurilor de insolvență. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competențe exclusive în cadrul procedurii insolvenței, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvență și în conformitate cu principiile acesteia, legiuitorul a recunoscut, în funcție de interesul urmărit, legitimare procesuală debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau lichidatorului și soluționează procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, printre principalele atribuții regăsindu-se și judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar [art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014] și a contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar [art. 45 alin. (1) lit. m) din lege].–>Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 45 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 prevăd că „atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar (…)“, că activitatea administratorului judiciar vizează efectuarea unor rapoarte de evaluare referitoare la aspectele supuse procedurii insolvenței prin intermediul unor persoane de specialitate desemnate de administratorul judiciar și că obiecțiunile care pot fi formulate cu privire la aceste rapoarte de evaluare pot viza evaluarea bunurilor sau situațiilor de fapt în defavoarea debitorului sau omiterea sau prezentarea eronată a unor date și informații relative la averea debitorului, constatăm că debitorul justifică un interes legitim pentru contestarea conținutului respectivelor rapoarte pe parcursul procedurii insolvenței.<!–>Principiile contradictorialității și egalității armelor, ca elemente inerente ale dreptului la un proces echitabil, presupun ca fiecărei părți din proces să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă vizavi de adversarul său (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Așa fiind, în virtutea acestor principii, debitorul are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile celeilalte părți.–>Observăm însă că dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se rezumă la a indica în procedura formulării obiecțiunilor împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză doar pe administratorul judiciar și pe creditori, în condițiile în care aceeași lege prevede la art. 56 alin. (1) lit. b) dreptul debitorului, prin intermediul administratorului special împuternicit să-i reprezinte interesele, de a formula contestații în cadrul procedurii insolvenței. Împrejurarea că actul normativ folosește o terminologie diferită, „contestație“ în cuprinsul art. 56 alin. (1) lit. b), respectiv „obiecțiuni“ în cuprinsul art. 62 alin. (1), nu poate justifica un tratament juridic diferit aplicat debitorului, prin intermediul administratorului special, în ceea ce privește accesul la justiție. Considerăm că, independent de denumirea adoptată de către legiuitor, solicitarea adresată judecătorului-sindic de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei rapoartelor de evaluare întocmite în cauză reprezintă o modalitate de acces la justiție prin care debitorul, ale cărui interese legitime au fost lezate, își exercită dreptul de a se adresa unei instanțe competente să examineze cererea sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 30). În acest context, amintim că una dintre garanțiile liberului acces la justiție este efectivitatea acestuia, instanța de contencios constituțional statuând că statul are obligația de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare (Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012). În reglementarea exercitării accesului la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate (Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008).<!–>Or, se constată că, potrivit art. 62 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014, numai administratorul judiciar și oricare dintre creditori pot formula obiecțiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză, judecătorul-sindic soluționând obiecțiunile în ședința în care citează doar persoana care a formulat obiecțiunile, administratorul judiciar și membrii comitetului creditorilor. Reținem, așadar, că debitorul nu numai că nu se bucură de posibilitatea de a aduce comentarii și formula apărări referitoare la ceea ce este prezentat în rapoartele de evaluare, ci este exclus ab initio din procedura contestării acestor rapoarte. Reglementând în acest mod, legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea debitorului de a dezbate evaluarea și rezultatul acesteia (care vizează întinderea propriei averi), plasându-l într-o situație dezavantajoasă față de ceilalți participanți la procedură.–>Având în vedere că accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie titularii, condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac (a se vedea Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014), constatăm că prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum sunt redactate, generează dificultăți în planul interpretării și aplicării legii și creează, fără o motivare obiectivă sau rațională, un impediment în exercitarea efectivă a dreptului debitorului din procedura insolvenței de a se adresa judecătorului-sindic pentru apărarea intereselor sale legitime, cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (1) din Constituție. Mai mult, din perspectiva contradictorialității și a egalității de arme, ca elemente definitorii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, norma legală criticată împiedică dezbaterea de către toți participanții la procedura insolvenței a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului-sindic și să prevadă posibilitatea tuturor acestora de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței.<!–>În concluzie, având în vedere argumentele prezentate, considerăm că soluția legislativă cuprinsă în art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care exclude posibilitatea debitorului, prin intermediul administratorului special, de a formula obiecțiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză, este neconstituțională.–>
Judecător,<!–>
Gheorghe Stan–>

––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește