DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (3) și (6) și ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Niculae Dumitrescu și Daniela Dumitrescu în Dosarul nr. 4.871/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 355D/2020. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 21 din Constituție, referitoare la termenul de prescriere a acțiunii disciplinare, arată că instituirea acestuia nu reprezintă un impediment în activitatea Inspecției Judiciare, ci, dimpotrivă, o eficientizează. Apreciază că nu poate fi reținută nici critica prin raportare la art. 16 din Constituție, întrucât este vorba despre categorii diferite de magistrați vizați de acțiuni disciplinare prescrise. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Sentința nr. 36 din 16 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.871/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (3) și (6) și ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Niculae Dumitrescu și Daniela Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei rezoluții de clasare a unei plângeri disciplinare. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale, deoarece blochează accesul liber la justiție, având în vedere că impun un termen de prescriere a acțiunii disciplinare de 2 ani, dând astfel posibilitatea Inspecției Judiciare să tergiverseze cercetarea disciplinară, inclusiv prin soluțiile de clasare și de respingere date de aceasta, în mod arbitrar, până la împlinirea termenului de prescripție de 2 ani. Se arată că, de la introducerea acțiunii disciplinare până la soluționarea căilor de atac sau în timpul soluționării acestora, poate interveni prescripția, astfel că o soluție favorabilă obținută în instanță în vederea declanșării procedurii disciplinare va fi total lipsită de eficiență. Se susține că edificatoare în acest sens este chiar speța de față, în care faptele disciplinare au fost sesizate la 28 decembrie 2018, până la data introducerii contestației trecând 1 an și 7 luni din termenul de prescripție de 2 ani, fiind, astfel, blocat accesul la justiție, ca urmare a aplicării prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. … 6.<!–>Autorii excepției fac referire la materia drepturilor reale, arătând că în speță este în discuție dreptul de proprietate, pierdut de aceștia ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate de judecătorii împotriva cărora au introdus plângerea disciplinară, or, art. 2.518 pct. 1 din Codul civil prevede un termen de 10 ani de prescripție a dreptului de proprietate privată. De asemenea, în materia prescripției dreptului de a obține executarea silită în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, actualul Cod de procedură civilă stabilește un termen special de prescripție de 10 ani. Mai mult decât atât, Codul de procedură civilă prevede întreruperea cursului prescripției la data depunerii cererii de executare, după care începe să curgă un nou termen de prescripție de 10 ani. … 7.–>În ceea ce privește dispozițiile art. 45^1 alin. (3) și (6) din Legea nr. 317/2004 se susține că acestea sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, arătându-se, în acest sens, că, la data motivării deciziei civile atacate pe cale disciplinară la Inspecția Judiciară (14 februarie 2011), rezoluția de clasare era definitivă pentru ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege, astfel că nu putea fi atacată în instanță, abia ulterior intervenind Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care s-a constatat neconstituționalitatea caracterului definitiv al acestei rezoluții de clasare. … 8.<!–>Autorii excepției arată că modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 reprezintă motivul care i-a determinat să introducă acțiunea disciplinară abia la data de 27 decembrie 2018, iar nu în termenul de prescripție de 2 ani, respectiv până la data de 14 februarie 2013, de vreme ce în perioada 2011-2013 soluțiile părtinitoare ale Inspecției Judiciare nu puteau fi atacate în fața instanței judecătorești. … 9.–>Se mai susține că prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât există o discriminare între cetățenii care, ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, beneficiază de căi de atac în ceea ce privește acțiunea disciplinară introdusă și cetățenii care au introdus acțiuni disciplinare ce intră sub incidența termenului de prescripție de 2 ani și cărora li se impută acest lucru, deși nu au avut posibilitatea să beneficieze de căile de atac prevăzute de art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, din moment ce textul de lege criticat creează două categorii de cetățeni, dintre care doar una poate beneficia de prevederile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004. … 10.<!–>Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu a formulat un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. … 11.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>13.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 45^1 alin. (3) și (6) și ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins:– Art. 45^1 alin. (3) și (6):(3)<!–>Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere. (…)(6)–>Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare. … – Art. 46 alin. (7): „Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită.“ … … 15.<!–>Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar prevederile legale criticate pot forma obiect al controlului de constituționalitate, întrucât sunt incidente în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, caz în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. … 16.–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (2) privind dreptul de acces liber la justiție și art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. … 17.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, că autorii acesteia au introdus plângere disciplinară împotriva unor judecători care au soluționat defavorabil acestora litigiul având ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpărare. Este vorba despre un prim contract, în care autorii excepției aveau calitatea de cumpărători de la o persoană care s-a dovedit ca fiind lipsită de discernământ la momentul încheierii actului juridic a cărui anulare s-a cerut, și un al doilea contract de vânzare, subsecvent, în care autorii excepției au vândut, la rândul lor, bunul cumpărat prin primul contract. Critica de neconstituționalitate formulată față de prevederile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 vizează termenul de 2 ani de la săvârșirea faptei reclamate, în care poate fi exercitată acțiunea disciplinară, termen în legătură cu care se afirmă că este mult prea scurt prin comparație cu termenul de 10 ani de prescripție prevăzut de Codul civil și de Codul de procedură civilă pentru acțiunile reale, așa cum este cea care formează obiectul litigiului principal. Curtea constată că nu poate fi reținută o astfel de critică, întrucât este vorba despre materii distincte, cu specificuri diferite, între care nu se poate face o analogie care să justifice reglementări similare. … 18.–>Autorii excepției mai arată că nu au putut respecta termenul de 2 ani de la săvârșirea faptei, termen în care ar fi trebuit să formuleze plângerea disciplinară, întrucât la momentul motivării hotărârii judecătorești care i-a nemulțumit, și anume 14 februarie 2011, Legea nr. 317/2004 nu permitea contestarea rezoluției de clasare pronunțate de Inspecția Judiciară. Or, Curtea observă că aceștia nici nu au introdus la acel moment o plângere disciplinară, care eventual să fie clasată de inspectorul judiciar desemnat cu verificarea situației, astfel încât autorii excepției să poată pretinde că, din cauza cadrului legal existent la acel moment, ar fi fost privați de posibilitatea de a sesiza în mod eficient Inspecția Judiciară cu privire la săvârșirea de abateri disciplinare de către respectivii judecători. Curtea observă că, prin critica de neconstituționalitate astfel formulată, aceștia încearcă, de fapt, să își justifice introducerea tardivă a acțiunii disciplinare, prin faptul că, anticipând soluția de clasare ce ar fi urmat să fie pronunțată de Inspecția Judiciară și cunoscând că aceasta este definitivă, ar fi rămas în pasivitate ca urmare a inutilității demarării unei proceduri din desfășurarea căreia lipsea un mecanism legal de contestare a unei astfel de soluții. Faptul că abia ulterior a survenit Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea caracterului definitiv al rezoluției de clasare atunci când inspectorul judiciar, în urma efectuării verificărilor, ajunge la concluzia că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, nu poate constitui un argument în sprijinul ideii susținute de autorii excepției, în sensul că inexistența posibilității de a introduce o cale de atac împotriva rezoluției de clasare i-ar fi descurajat în demersul de a formula plângere disciplinară în termenul de 2 ani de la momentul cunoașterii motivării hotărârii judecătorești defavorabile acestora (14 februarie 2011) și că astfel s-ar explica faptul că această plângere au introdus-o abia la 10 ianuarie 2019, după ce prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 a fost introdus art. 45^1, care permite contestarea rezoluției de clasare. … 19.<!–>Cu alte cuvinte, autorii excepției încearcă să utilizeze o cale de atac inexistentă la un moment mult anterior în timp, încercând să confere caracter retroactiv unor prevederi actuale, adoptate ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale, și care să își extindă efectele normative asupra unor situații petrecute în trecut, ceea ce este contrar principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, precum și prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală care stabilesc că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. … 20.–>Totodată, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reamintește că, în jurisprudența sa, a statuat, în legătură cu invocarea încălcării principiului egalității în drepturi, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). De altfel, în cauza de față, autorii excepției solicită aplicarea retroactivă a actualului regim juridic mai favorabil din perspectiva căilor de atac utilizabile, față de cadrul normativ existent la momentul la care aceștia își raportează nemulțumirea. … 21.<!–>Totodată, Curtea a mai subliniat că inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate dacă este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19), respectarea principiului egalității în drepturi presupunând luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, raționament pe deplin valabil și în cazul reglementărilor legale ulterioare, așa cum se întâmplă în speța de față (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, și Decizia nr. 244 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2022, paragraful 20). … 22.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Niculae Dumitrescu și Daniela Dumitrescu în Dosarul nr. 4.871/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 45^1 alin. (3) și (6) și ale art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
MARIAN ENACHE–>
Magistrat-asistent,<!–>
Valentina Bărbățeanu–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește