DECIZIA nr. 9 din 16 iunie 2025

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 22/07/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 21 iulie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulINTERPRETARELEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 107 04/09/2024
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 107 04/09/2024 ART. 19
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 43 16/09/2024
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 20 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 31
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 82 03/03/2022
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 55 13/09/2021
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 662 29/09/2020
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 521 30/06/2020
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 24
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 1REFERIRE LAOUG 35 02/09/2015
ART. 1REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 514
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 515
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 516
ART. 1REFERIRE LALEGE 288 15/05/2002
ART. 1REFERIRE LAOG 22 30/01/2002
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 4REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 32
ART. 67REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Dosar nr. 922/1/2025 <!–>

Corina-Alina Corbu–> – președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție -președintele completului<!–>
Carmen Elena Popoiag–> – președintele Secției I civile<!–>
Adina Oana Surdu–> – președintele Secției a II-a civile<!–>
Elena Diana Tămagă–> – președintele Secției de contencios administrativ și fiscal<!–>
Eleni Cristina Marcu–> – președintele delegat al Secției penale<!–>
Mirela Vișan–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Cristina Truțescu–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Denisa Livia Băldean–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Mihai Andrei Negoescu-Gândac–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Maricel Nechita–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Liviu Eugen Făget–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Roxana Popa–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Rodica Zaharia–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Valentina Vrabie–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Ianina Blandiana Grădinaru–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Petronela Iulia Nițu–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Mihaela Mîneran–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Doina Vișan–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Ștefania Dragoe–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Ionel Florea–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Cristinel Grosu–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Ramona Maria Gliga–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Alina Gianina Prelipcean–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Adrian Glugă–> – judecător la Secția penală<!–>
Mihai Alexandru Mihalcea–> – judecător la Secția penală<!–>

–>1.<!–>Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 922/1/2025 este legal constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).2.–>Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3.<!–>Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.4.–>La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 32 din Regulament.5.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ia în examinare sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov ce formează obiectul Dosarului nr. 922/1/2025.6.–>Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori și punctul de vedere al procurorului general.7.<!–>Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele completului de judecată, acordă cuvântul asupra recursului în interesul legii reprezentantului procurorului general.8.–>Reprezentantul procurorului general susține că este de acord cu recalificarea problemei de drept, care este posibilă în acest mecanism de unificare a practicii judiciare, apreciind că se impune admiterea recursului în interesul legii.9.<!–>Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra sesizării.
ÎNALTA CURTE,–><!–>
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:–>I.<!–>Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și obiectul recursului în interesul legii10.–>Prin Hotărârea nr. 27 din 25 aprilie 2025, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:Îndeplinirea condiției existenței interesului actual în promovarea sau susținerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării cu 25% a indemnizației de încadrare, din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2018, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care angajatorii au recunoscut deja această majorare prin decizii administrative, decizii care nu reprezintă titlu executoriu, respectiv să se stabilească dacă sintagma „acordarea majorării“ se referă la simpla recunoaștere a dreptului prin aceste acte administrative ori implică și plata sa efectivă.<!–>II.–>Dispozițiile legale supuse interpretării11.Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) +
Articolul 38(…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a)<!–>cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (…)–>
12.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanțelor bugetare și a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024) +
Articolul XIX(1)<!–>Sumele care reprezintă diferența dintre drepturile salariale stabilite prin acordarea valorii de referință sectorială în cuantum de 605,225 lei prin ordin/decizie a conducătorilor instituțiilor din sistemul justiției și drepturile salariale aflate în plată începând cu data de 1 ianuarie 2018, neachitate până la data de 15 noiembrie 2023, se plătesc eșalonat în perioada 2025-2029, astfel: (…)
III.–>Practica judiciară neunitară invocată de autorul sesizării13.<!–>Autorul sesizării a arătat că practica judiciară divergentă vizează interesul actual în promovarea/susținerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25% a indemnizației de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu 1 ianuarie 2018, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. Reclamanții din aceste procese fac parte din diferite categorii profesionale din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ și beneficiază de decizii administrative emise de angajatori, ordonatori secundari sau terțiari de credite, prin care le-au fost recunoscute aceste drepturi, decizii care nu reprezintă titluri executorii. În acest context, autorul sesizării a subliniat că s-au conturat trei orientări jurisprudențiale divergente cu privire la problema de drept evocată anterior.14.–>Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că reclamanții nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive având ca obiect acordarea majorării de 25%.15.<!–>S-a argumentat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024 recunoaște drepturile salariale stabilite prin ordine sau decizii ale conducătorilor autorităților din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ și prevede plata eșalonată a acestora, astfel încât există certitudinea plății acestor drepturi, conform eșalonării prevăzute de acest act normativ.16.–>În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că angajatorul nu mai poate acorda încă o dată majorarea de 25% din moment ce aceasta a fost deja acordată prin decizii sau ordine administrative.17.<!–>S-a argumentat că nu se face distincție între noțiunea de acordare, în sensul de recunoaștere a dreptului salarial pretins, și plata efectivă a acestui drept. În acest sens au fost evocate considerentele de la paragrafele 130-131 din Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.18.–>În cea de-a treia orientare jurisprudențială s-a apreciat că se impune admiterea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25%, în condițiile în care deciziile administrative emise de ordonatorul secundar de credite nu reprezintă titluri executorii.19.<!–>S-a arătat că, de vreme ce angajatorul nu plătește drepturile salariale recunoscute printr-o decizie administrativă, salariații au posibilitatea să solicite obligarea acestuia la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate. Ca atare, există un interes actual pentru introducerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25%, întrucât actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale restante nu are valoarea unui titlu executoriu, fiind astfel disociate noțiunile de recunoaștere a dreptului și de plată efectivă a dreptului. Doar după obținerea unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu salariații ar putea declanșa executarea silită, care se va realiza cu respectarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare.20.–>Au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de curțile de apel Brașov, București și tribunalele Covasna și Vaslui.IV.<!–>Jurisprudența Curții Constituționale21.–>Prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținând că: în ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“ (paragraful 28). Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 82 din 3 martie 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022.22.<!–>Prin Decizia nr. 662 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24, art. 25 alin. (1) și art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, reținând că: prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 stabilesc reguli de ordin tehnic în materie fiscală privind sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, realizând o corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul transferului contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, legiuitorul a redimensionat politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, potrivit art. 139 din Constituție, în scopul îmbunătățirii colectării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale și, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaților (paragraful 42).V.–>Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție23.<!–>Prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, pronunțată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024) și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.VI.–>Opinia autorului sesizării24.<!–>Titularul sesizării a apreciat că reclamanții nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive de vreme ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024 recunoaște drepturile salariale stabilite prin ordine sau decizii ale conducătorilor autorităților din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ și prevede plata eșalonată a acestora, existând astfel certitudinea plății acestor drepturi conform eșalonării stabilite de acest act normativ.VII.–>Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție25.<!–>Procurorul general a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii.26.–>În acest sens a argumentat că interesul actual lipsește dacă drepturile sunt recunoscute, plata este garantată, iar reclamantul nu contestă cuantumul ori plata cu depășirea termenelor prevăzute de legiuitor.27.<!–>Cât timp nu există un refuz expres de plată și nici nu planează incertitudini asupra cuantumului drepturilor salariale, nu există un interes născut pentru valorificarea drepturilor salariale, deja recunoscute prin decizii administrative.28.–>Ca atare, a conchis că nu este îndeplinită condiția interesului actual în promovarea sau susținerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării cu 25% a indemnizației de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2018, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, dacă angajatorii au recunoscut deja această majorare prin decizii administrative; sintagma „acordarea majorării“ se referă la recunoașterea drepturilor salariale prin acte administrative, fără să implice și plata efectivă a acestora.VIII.<!–>Opinia judecătorilor-raportori29.–>Judecătorii-raportori au apreciat că se impun recalificarea problemei de drept și dezlegarea acesteia în sensul că majorarea cuantumului brut al indemnizației de încadrare/ salariului de bază din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, acordată în baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, exclude o nouă majorare cu 25% a valorii de referință sectorială, de la 605,225 lei la 756,53 lei, în temeiul acelorași prevederi legale.IX.<!–>Înalta Curte de Casație și JustițieIX.1.–>Asupra admisibilității sesizării30.<!–>Constatând îndeplinită condiția legală a titularului sesizării, instituită prin dispozițiile art. 514 din Codul de procedură civilă, în privința autorului acesteia, și anume Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, se rețin în atenție dispozițiile art. 515 din același cod, potrivit cărora „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“31.–>Din cuprinsul textului de lege menționat anterior rezultă condițiile de sesizare ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării.32.<!–>În ceea ce privește aceste condiții, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unui recurs în interesul legii trebuie să indice într-un mod neechivoc reglementarea susceptibilă de interpretare și aplicare diferită care a generat jurisprudența neunitară, iar problema de drept dezlegată diferit să se regăsească în hotărârile judecătorești definitive anexate sesizării.33.–>Din acest punct de vedere, întrebarea din actul de sesizare este formulată în termeni neclari, în raport cu divergența de jurisprudență ce reiese din hotărârile anexate, unde nu chestiunea interesului este cea pusă în discuție și rezolvată diferit de instanțe. În orice caz, condiția interesului trebuie tratată din perspectiva subiectivă a celui care formulează pretenția; or, în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile divergente, reclamanții pretind că majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar genera un cuantum superior al drepturilor salariale față de cele puse în plată, în condițiile în care majorarea s-ar aplica unei valori de referință sectoriale recunoscute retroactiv, la rândul ei, într-un cuantum superior. Astfel, problema de analizat, ce a generat jurisprudența neunitară, nu se referă la interesul – incontestabil – al persoanelor care au formulat acțiunile privind drepturi salariale de a pretinde, finalmente, plata unor salarii/indemnizații mai mari, în raport cu modul în care acestea au interpretat legea.34.<!–>În realitate, divergența de interpretare privește dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, și anume dacă majorarea cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, atunci când angajatorii nu au acordat deja această majorare, semnifică dreptul la majorarea cu 25% (de la 605,225 lei la 756,53 lei) a valorii de referință sectorială, acolo unde nu s-a acordat o atare majorare sau exclude o astfel de majorare, motivat de faptul că prevederile legale sunt respectate atunci când majorarea prevăzută de norma în discuție se referă la salariile de bază/indemnizațiile de încadrare constituite în baza valorii de referință sectorială de 605,225 lei.35.–>Această problemă a fost soluționată în mod diferit de către instanțele judecătorești, rezultând două orientări de jurisprudență, așa cum se va reliefa în analiza pe fond (o a treia orientare menționată de titularul sesizării neintrând, în realitate, în coliziune cu cele două orientări divergente, întrucât vizează aspecte diferite), ceea ce determină concluzia îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate.36.<!–>Ultima condiție este, de asemenea, îndeplinită, practica judiciară divergentă invocată fiind dovedită prin hotărârile judecătorești definitive anexate sesizării, respectiv cele ale Curții de Apel București și Tribunalului Covasna, care atestă rezolvarea neunitară dată problemei de drept enunțate.IX.2.–>Asupra fondului sesizării37.<!–>Prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.38.–>În aplicarea în concret, în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, a dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin decizia amintită, s-au conturat două orientări.39.<!–>Într-o primă orientare s-a considerat că această decizie lămurește chestiunea de drept ridicată în sensul recunoașterii dreptului reclamanților la acordarea unei majorări de 25% a indemnizațiilor de încadrare calculate în raport cu o valoare de referință sectorială de 605,225 lei neplafonată, însă acordarea efectivă a diferențelor salariale rezultate din aplicarea acesteia, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu, este lăsată la latitudinea instanței, care „are obligația (…) de a verifica în ce măsură, până la soluționarea litigiilor, s-a procedat la majorarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare, respectiv al salariilor de bază constituite cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei (…) ceea ce face ca aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în maniera interpretată prin prezenta decizie, să se realizeze doar în măsura în care angajatorii nu au acordat deja această majorare“ – paragraful 132 din decizie.40.–>S-a considerat că, atunci când prin decizia ordonatorului de credite li s-a stabilit reclamanților dreptul la o indemnizație de salarizare neplafonată calculată prin aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei, drept recunoscut retroactiv și născut în patrimoniul lor anterior intrării Legii-cadru nr. 153/2017 în vigoare, este evident că aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv majorarea de 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, trebuie să se facă la o indemnizație calculată prin aplicarea acestei valori de referință sectorială deja câștigate, chiar dacă hotărârile judecătorești sau actele administrative care au recunoscut-o au fost pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017.41.<!–>Prin urmare, aceste instanțe, admițând acțiunile cu care au fost învestite, au dispus recalcularea retroactivă și plata indemnizațiilor de încadrare raportat la un indice de valoare sectorială de 605,225 lei + 25% (valoare de referință sectorială de 756,53 lei), majorare prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 și care nu a fost aplicată de ordonatorii de credite prin raportare la drepturile salariate deja dobândite, cu depășirea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispunând, pe cale de consecință, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată între noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și în continuare până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare.42.–>În justificarea soluției dispuse au fost invocate considerentele de la paragrafele 127-129 ale Deciziei nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, aducând un argument subsidiar dezlegării acolo date, evocă, pe de o parte, Ordinul nr. 105 din 29 martie 2023, emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește că, „începând cu data de 1 ianuarie 2018, judecătorii prevăzuți în anexă, parte integrantă din prezentul ordin, vor fi salarizați prin acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 605,225 lei, pentru intervalele de timp indicate în anexă în fiecare caz în parte“, iar, pe de altă parte, Ordinul nr. 114 din 11 aprilie 2023, potrivit căruia „drepturile salariale stabilite în conformitate cu Ordinul nr. 105 din 29 martie 2023 (…) se calculează cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 din Ordinul președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5 din 16.01.2018“, adică a acelor dispoziții potrivit cărora „începând cu data de 1.01.2018 cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază (…) se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 al Legii-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții“. De aici, instanța supremă concluzionează că, dată fiind prezumția de legalitate a acestor acte administrative și caracterul lor executoriu cu privire la aspectul relevant, rezultă că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.43.<!–>Aceste considerente din Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ar justifica, potrivit primei orientări jurisprudențiale, recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare raportat la un indice de valoare sectorială de 605,225 lei + 25% (valoare de referință sectorială de 756,53 lei).44.–>În cea de a doua orientare jurisprudențială, pornindu-se de la premisa că prin actele administrative ale ordonatorilor de credite a fost deja recunoscută valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, iar cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază existente la data de 31 decembrie 2017 fusese deja majorat cu 25% începând cu data de 1 ianuarie 2018, aceeași dezlegare dată prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost valorificată într-o altă modalitate, fiind respinse acțiunile care tindeau la recalcularea salariilor/indemnizațiilor prin majorarea valorii de referință sectorială cu 25%.45.<!–>Această orientare a pus accentul pe faptul că majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2018, recunoscută în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă „numai în măsura în care (…) angajatorii nu au acordat deja această majorare“, astfel încât, atâta vreme cât ordonatorul de credite a dispus calcularea salariului de bază/indemnizației de încadrare în raport cu o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, iar majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 fusese deja pusă în aplicare de la 1 ianuarie 2018, nu se mai putea majora încă o dată valoarea de referință sectorială cu 25% (la 756,53 lei) în temeiul acestei prevederi legale, întrucât majorarea prevăzută de lege fusese deja acordată.46.–>Au fost invocate, în argumentarea soluției, considerentele de la paragrafele 130 și 131 ale Deciziei nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit cărora: „În același timp însă este incontestabil că există ordonatori de credite/angajatori ai diferitelor categorii profesionale din cadrul familiei ocupaționale «Justiție» care au acordat deja majorarea salarială vizată, majorare care produce același efect al creșterii cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare ori al salariilor de bază, indiferent dacă se aplică acestor componente salariale compuse prin înmulțirea coeficientului de multiplicare variabil cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei ori dacă se aplică unității de valoare referință sectorială de 605,225 lei din compunerea indemnizațiilor de încadrare ori a salariilor de bază. Prin urmare, majorarea nu poate fi aplicată, simultan ori succesiv, în ambele variante, adică atât unității de valoare de referință sectorială de sine stătător, cât și indemnizației de încadrare ori salariului de bază din compunerea cărora aceasta face parte, întrucât s-ar produce o dublă majorare.“47.<!–>Aceste din urmă instanțe au procedat corect.48.–>Într-adevăr, în dezlegarea chestiunii de drept supuse analizei prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 menționată, instanța supremă, după expunerea istoricului evoluției reglementării drepturilor salariale ale categoriilor profesionale incluse ulterior, prin Legea-cadru nr. 153/2017, în familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“, a constatat că dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabile și familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, prevăd majorarea, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, care în prezent sunt stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.49.<!–>Majorarea cuantumului brut al salariului de bază/indemnizației de încadrare cu 25% a avut loc în virtutea prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, având ca scop, potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, compensarea diminuării pe care creșterea cotelor de contribuții de asigurări sociale de sănătate și pentru șomaj puse în sarcina angajaților, dispusă prin art. I pct. 42, 69 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ar fi provocat-o veniturilor salariale nete ale acestora. Această majorare a fost pusă în aplicare începând cu luna ianuarie 2018 de ordonatorii de credite și angajatori, prin acte administrative, cum sunt: Ordinul nr. 5 din 16 ianuarie 2018 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru personalul din cadrul acesteia, ordinele nr. 564/C-579/C din 6 februarie 2018, emise de ministrul justiției pentru fiecare dintre curțile de apel, ordinele nr. 243 și nr. 247 din 30 ianuarie 2018 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, actele administrative ale curților de apel, după caz, emise în baza Minutei întâlnirii din data de 16 ianuarie de la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, ce a avut ca obiect la punctul 1 majorarea indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte elemente care fac parte din salariul brut lunar cu 25%, începând cu luna ianuarie 2018, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.50.–>Pe de altă parte, valoarea de referință sectorială, în raport cu care se stabilește indemnizația de încadrare/salariul de bază, prin înmulțirea ulterioară a coeficientului de multiplicare și adăugarea sporurilor, a fost stabilită retroactiv la 605,225 lei, prin hotărâri judecătorești definitive și apoi prin acte administrative emise de către ordonatorii de credite/angajatori în virtutea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu trimitere la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și a considerentelor Deciziei nr. 55 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.51.<!–>Indemnizațiile/Salariile calculate în raport cu această valoare de referință sectorială au fost, de regulă, puse în plată pentru viitor în baza ordinelor emise de angajatori/ordonatorii de credite, în timp ce diferențele rezultate pentru trecut (1 ianuarie 2018-15 noiembrie 2023) se află în curs de executare, în conformitate cu dispozițiile art. XIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024, ce a recunoscut aceste drepturi salariale.52.–>Fiind întrebată cu privire la maniera de interpretare a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv dacă indemnizațiile de încadrare calculate prin valorificarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei se majorează începând cu data de 1 ianuarie 2018 cu procentul de 25%, prevăzut de norma citată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a făcut, prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, decât să valideze interpretarea în baza căreia angajatorii/ordonatorii de credite aplicau deja, la calcularea indemnizației de încadrare/salariului de bază, atât valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cât și această majorare cu 25% a cuantumului brut al indemnizației/salariului astfel calculat. Această recunoaștere ulterioară, printr-o decizie dată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în urma unor întrebări ridicate de instanțe, nu exclude faptul că indemnizațiile de încadrare/salariile de bază calculate în acest mod au și fost puse, între timp, în plată.53.<!–>Prin urmare, recunoscând, de principiu, aceste drepturi în interpretarea art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța supremă nu a urmărit să statueze că ele nu ar fi fost acordate de angajatori și că vor trebui a fi acordate, ci doar că sunt legal datorate în acest cuantum potrivit prevederii legale menționate, fiind, în principiu, deja recunoscute și acordate de angajatorii/ordonatorii de credite din familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“, urmând a se mai pune problema acordării lor doar în acele cazuri în care angajatorul nu a făcut-o deja, în măsura în care se identifică punctual astfel de situații.54.–>În acest sens, considerentele de la paragrafele 127-129 ale Deciziei nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, evocate în prima orientare jurisprudențială ca argument de admitere a unor acțiuni având ca obiect calcularea și plata indemnizațiilor de încadrare prin majorarea valorii de referință sectorială cu 25%, de la 605,225 lei la 756,53 lei, au fost greșit înțelese; în realitate, respectivele considerente reliefau tocmai împrejurarea că, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele majorări fuseseră deja puse în executare prin Ordinul nr. 105 din 29 martie 2023, completat prin Ordinul nr. 114 din 11 aprilie 2023, cu trimitere la Ordinul nr. 5 din 1 ianuarie 2018, toate ale președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu că ar justifica o nouă majorare, cu 25%, a valorii de referință sectorială de 605,225 lei (la 756,53 lei), față de cea acordată deja.55.<!–>Se impune însă a clarifica ce înseamnă a (nu) fi fost „acordată deja“ de către angajator/ordonatorul de credite majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât la baza primei orientări jurisprudențiale se află o eroare ce își are originea în modul de înțelegere a acestei sintagme, atunci când în această viziune s-a apreciat că majorarea cu 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-ar aplica valorii de referință sectorială aflate în plată de 605,225 lei, conducând la o valoare de referință sectorială de 756,53 lei; câtă vreme reclamanților nu li se plătește un salariu de bază constituit dintr-o valoare de referință sectorială în acest ultim cuantum (756,53 lei), în această orientare s-a considerat că angajatorii „nu au acordat deja această majorare“.56.–>Cheia înțelegerii acestei sintagme se regăsește în considerentele de la paragrafele 130 și 131 din Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit cărora „este incontestabil că există ordonatori de credite/ angajatori ai diferitelor categorii profesionale din cadrul familiei ocupaționale «Justiție» care au acordat deja majorarea salarială vizată, majorare care produce același efect al creșterii cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare ori al salariilor de bază, indiferent dacă se aplică acestor componente salariale compuse prin înmulțirea coeficientului de multiplicare variabil cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei ori dacă se aplică unității de valoare referință sectorială de 605,225 lei din compunerea indemnizațiilor de încadrare ori a salariilor de bază. Prin urmare, majorarea nu poate fi aplicată, simultan ori succesiv, în ambele variante, adică atât unității de valoare de referință sectorială de sine stătător, cât și indemnizației de încadrare ori salariului de bază din compunerea cărora aceasta face parte, întrucât s-ar produce o dublă majorare“.57.<!–>Astfel, ceea ce trebuie reținut este că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariului de bază/indemnizației de încadrare a fost majorat cu 25% – matematic vorbind, prin înmulțirea sa cu un coeficient de 1,25 – în virtutea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea fiind pusă în aplicare prin actele administrative emise de angajatori/ordonatorii de credite indicate anterior.58.–>Punerea în aplicare a acestei majorări a avut loc începând cu luna ianuarie 2018, anterior recunoașterii retroactive a dreptului la o indemnizație/un salariu calculată/ calculat în baza unei valori de referință sectorială la nivelul de 605,225 lei.59.<!–>Astfel, cuantumul brut majorat conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se calculează prin aplicarea majorării procentuale de 25% asupra cuantumului indemnizației de încadrare/salariului de bază existent la nivelul lunii decembrie 2017, acesta din urmă fiind rezultatul înmulțirii valorii de referință sectorială cu coeficientul de multiplicare ierarhic și adăugării unor sporuri calculate ca procent din rezultat. Majorarea de 25% fiind aplicată asupra cuantumului indemnizației de încadrare/ salariului de bază astfel calculat, ea se va răsfrânge, matematic vorbind, asupra tuturor componentelor salariului/indemnizației, în virtutea regulii distributivității înmulțirii față de adunare, astfel că pentru respectarea prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu mai este necesară o altă majorare, separată, doar a acelei componente salariale constând în valoarea de referință sectorială, ci e suficientă majorarea aplicată direct cuantumului indemnizației/salariului de la nivelul lunii decembrie 2017, luat ca întreg. A majora cu 25% baza de calcul constând în indemnizația de încadrare/salariul de bază inițial(ă) este același lucru cu a majora corespunzător, în același procent, fiecare componentă a acestei baze de calcul, inclusiv valoarea de referință sectorială, ceea ce exclude dreptul la o majorare simultană ori succesivă în ambele modalități, adică atât a indemnizației de încadrare/salariului de bază, cât și a componentelor sale luate distinct – valoare de referință sectorială și spor calculat ca procent din aceasta – întrucât s-ar produce o aplicare în cascadă a aceleiași unice majorări, adică o majorare la majorare pe care legea nu o prevede.60.–>De altfel, majorarea acordată de prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se referă, în chiar termenii legii, la cuantumul salarial brut ca întreg, iar nu la anumite componente, precum valoarea de referință sectorială. În concret, însă, din punct de vedere matematic, majorarea cu 25% a cuantumului brut salarial ca întreg sau majorarea cu același procent a valorii de referință sectorială în baza căreia se calculează întregul ar duce ambele la același rezultat, esențial fiind a nu se majora atât întregul, cât și componenta deodată.61.<!–>Acesta este înțelesul considerentului de la paragraful 131 din Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căruia „majorarea nu poate fi aplicată, simultan ori succesiv, în ambele variante, adică atât unității de valoare de referință sectorială de sine stătător, cât și indemnizației de încadrare ori salariului de bază din compunerea cărora aceasta face parte, întrucât s-ar produce o dublă majorare“.62.–>Prin urmare, în situația tipică, în care angajatorii/ordonatorii de credite au aplicat deja de la 1 ianuarie 2018 dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, calculând cuantumul brut al salariului de bază/indemnizației de încadrare de la acel moment prin aplicarea unui coeficient de majorare cu 25%, iar ulterior au recunoscut și majorarea retroactivă, la nivelul de 605,225 lei, a valorii de referință sectorială în baza căreia a fost determinat acest cuantum brut la care se aplică majorarea, trebuie observat că majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se va răsfrânge matematic asupra unei indemnizații/unui salariu calculate/calculat în baza unei valori de referință sectorială deja mărite, producând efecte identice variantei în care majorarea s-ar fi aplicat valorii de referință sectorială (componentei), și nu întregului, astfel încât trebuie constatat că prevederile legale în materie de salarizare au fost respectate și că nu mai este necesară o majorare distinctă a valorii de referință sectorială luată separat cu încă 25%, pentru a o duce la 756,53 lei, întrucât această majorare a fost deja acordată prin aplicarea la întreg și s-ar produce, în caz contrar, dubla majorare la care se referă considerentul de la paragraful 131 din decizia citată.63.<!–>Totodată, atunci când, dezlegând prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța supremă a conchis că, în litigiile care vizează majorarea cu 25% de la 1 ianuarie 2018 a indemnizațiilor de încadrare calculate prin valorificarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei, instanțele pot realiza aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în maniera interpretată prin respectiva decizie, „doar în măsura în care angajatorii nu au acordat deja această majorare“, au fost avute în vedere numai acele situații punctuale în care, după verificările corespunzătoare, s-ar constata fie că nu fusese pusă în aplicare, la data intrării sale în vigoare (1 ianuarie 2018), majorarea de 25% a cuantumului brut al indemnizației de încadrare/salariului de bază prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, fie că nu a fost recunoscută/ acordată noua valoare de referință sectorială de 605,225 lei.64.–>Dimpotrivă, nu a fost avută în vedere soluția majorării salariului de bază/indemnizației de încadrare prin majorarea distinctă a valorii de referință sectorială cu 25%, de la 605,225 lei la 756,53 lei, întrucât o astfel de majorare separată nu trebuie a fi acordată, pentru motivele ce s-au arătat.65.<!–>În situațiile în care a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească dreptul la o majorare a valorii de referință sectorială cu 25%, de la 605,225 lei la 756,53 lei, ca modalitate de punere în aplicare a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, aceasta va duce la același rezultat, întrucât punerea în aplicare a hotărârii va exclude în acest caz aplicarea aceleiași majorări și la întreg, tocmai pentru a nu permite dubla majorare nepermisă de lege.66.–>Prin urmare, acțiunile având ca obiect acordarea majorării cu 25% a indemnizației de încadrare/salariului de bază din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei începând cu data de 1 ianuarie 2018, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, nu mai au obiectul lor material, ca urmare a executării obligației, atunci când angajatorii au recunoscut deja prin decizii administrative, puse în aplicare, atât majorarea de 25% prevăzută de dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data intrării acesteia în vigoare, cât și valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.67.<!–>Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:Majorarea cuantumului brut al indemnizației de încadrare/salariului de bază din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, acordată în baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, exclude o nouă majorare cu 25% a valorii de referință sectorială, de la 605,225 lei la 756,53 lei, în temeiul acelorași prevederi legale.–><!–>Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.–>Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2025.<!–>
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE–>
CORINA-ALINA CORBU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristian Balacciu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters