DECIZIE nr. 1.110 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Apollo” – S.R.L. în Dosarul nr. 5.130/86/2007 al Tribunalului Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.130/86/2007, Tribunalul Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Apollo” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu este clar. Astfel, nu există o definiţie a termenului „nesemnificativ” şi nici criterii suficiente pentru a determina la ce se referă sintagma „să se modifice nesemnificativ”. Se mai arată că reglementarea criticată este neclară şi în raport cu sintagma „situaţie de fapt prezentată”, întrucât „nu se poate determina cu stricteţe care este această situaţie de fapt”, deoarece în speţa dedusă judecăţii autoarea excepţiei nu este în măsură să stabilească cu exactitate realitatea „situaţiei de fapt” indicată de agenţii constatatori. Mai arată că este aplicabilă şi hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, „unde s-a stabilit că cei în măsură să stabilească o asemenea stare de lucruri sunt şi cei care trebuie să facă dovada realităţii faptelor prezentate”.Tribunalul Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procedural-fiscale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că art. 9 din Codul de procedură fiscală este constituţional, deoarece nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24, invocate de autoarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, se constată că, deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu neconstituţionalitatea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 – Dreptul de a fi ascultat, în integralitatea acestuia, criticile autoarei excepţiei vizează numai prevederile alin. (2) lit. b) al articolului menţionat. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe numai cu privire la acest din urmă text, respectiv art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia: „Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: [_]b) situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale." … Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 privind statul român de drept, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 56 alin. (1) care stabilesc obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Se invocă, totodată, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:În cauză, autoarea excepţiei s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea unei decizii de impunere emise de Primăria Rădăuţi, cadru în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar. Instanţa, sesizând faptul că textul de lege criticat nu a fost niciodată invocat în cauză, nici în faza procedurii la organul fiscal, nici în faza judecăţii, a pus în discuţie problema legăturii excepţiei invocate cu cauza. Autoarea excepţiei a precizat că această legătură este dovedită prin prisma apărărilor pe care ar putea să le facă în situaţia în care textul de lege criticat ar fi declarat neconstituţional.Având în vedere contextul ridicării acestei excepţii, precum şi modul în care aceasta a fost motivată, se constată că ceea ce se solicită, în realitate, Curţii Constituţionale, sub aparenţa unor critici privind lipsa de claritate a textului ce face obiectul excepţiei, este pronunţarea cu privire la interpretarea şi aplicarea în cauză a acestuia. Autoarea excepţiei arată în acest sens că "legiuitorul nu a considerat necesar să includă în Codul de procedură fiscală definiţii ale termenilor folosiţi în cuprinsul actului normativ", precum şi faptul că în speţă nu este în măsură să stabilească cu exactitate realitatea "situaţiei de fapt" indicată de agenţii constatatori.Asemenea critici care privesc interpretarea şi aplicarea legii în raport cu situaţia concretă dedusă judecăţii nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, care sunt chemate să aplice legea în cauzele cu a căror soluţionare sunt învestite.În plus, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a cărei jurisprudenţă este invocată de autoarea excepţiei, a statuat, în mai multe cauze, de exemplu Hertel împotriva Elveţiei, 1998, şi Rekveny împotriva Ungariei, 1999, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute, precum şi faptul că certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. De asemenea, în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, aceeaşi instanţă a reţinut că există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale căror interpretare şi aplicare depind de practică.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Apollo” – S.R.L. în Dosarul nr. 5.130/86/2007 al Tribunalului Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește