DECIZIE nr. 1.117 din 10 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zolatan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.317D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/ CV/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 924D/2009 şi nr. 1.317D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.317D/2009 la Dosarul nr. 924D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 ianuarie 2009 şi, respectiv, 16 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.668/296/2008 şi, respectiv, nr. 12.084/299/CV/2008, Tribunalul Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Marius Cozma şi, respectiv, Alexandru Iorgulescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, deoarece "instituie o excepţie nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative". Aceasta întrucât materia contravenţională aparţine domeniului contenciosului administrativ, care este rezervat exclusiv legilor organice. Se mai arată că, potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competenţa de soluţionare a litigiilor revine instanţei de la sediul/domiciliul persoanei vătămate/petentului. Raţionamentul pe care s-a bazat legiuitorul în stabilirea acestor competenţe a fost tocmai dreptul la un proces echitabil, drept care include inclusiv accesul mai facil la instanţă, în vederea susţinerii acţiunii şi a administrării probatoriului. Pentru aceleaşi raţiuni, competenţa în privinţa soluţionării plângerilor contravenţionale ar trebui să aparţină instanţei de la sediul/domiciliul petentului. Stabilind competenţa materială a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă principiul egalităţii şi liberul acces la justiţie, deoarece supun petentul la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altă localitate, favorizând agentul constatator. În plus, se încalcă şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, potrivit cărora „instanţele judecătoreşti au îndatorirea de a aplica direct în cauzele soluţionate prevederile art. 6 şi art. 46 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei”.Tribunalul Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, iar procedura contenciosului administrativ nu se confundă cu procedura soluţionării plângerilor contravenţionale, care este reglementată prin lege specială.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu intră în contradicţie cu prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi pe cele ale art. 126 alin. (6) teza întâi referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. Se mai invocă şi prevederile art. 6 şi art. 46 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, forţa obligatorie şi executarea hotărârilor, precum şi art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei privind componenţa şi obligaţiile membrilor Consiliului Europei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că „regimul juridic al contravenţiilor şi, pe cale de consecinţă, procedura judiciară de soluţionare a plângerii contravenţionale nu intră în domeniul de reglementare al legii organice aşa cum este acesta prevăzut de art. 73 din Legea fundamentală”. De asemenea, Curtea a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată”.Tot astfel, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată, a constatat că „textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale”.În plus, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în materie contravenţională este menită să dea expresie garanţiilor prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei, invocate ca temei al criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare – Secţia comercială şi contencios administrativ şi de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește