DECIZIE nr. 1.123 din 23 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel Paşca, Adina Felicia Muntean, Otilia Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dadu, Emilian Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu Popa, Gheorghe Cricovean, Adina Cornelia Coman, Florin Florea, Marin Nicolae Boncuţiu, Gheorghe Sunzuiană şi, respectiv, Nicolae Dogar în dosarele nr. 4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr. 4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr. 5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr. 3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr. 5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr. 4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr. 5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008 şi nr. 5.583/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţii care fac obiectul dosarelor nr. 679D/2010-693 D/2010 ale Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 679D/2010- 693D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 680D/2010-693D/2010 la Dosarul nr. 679D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 28 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr. 4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr. 5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr. 3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr. 5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr. 4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr. 5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008, şi Încheierea din 1 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.583/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel Paşca, Adina Felicia Muntean, Otilia Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dadu, Emilian Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu Popa, Gheorghe Cricovean, Adina Cornelia Coman, Florin Florea, Marin Nicolae Boncuţiu, Gheorghe Sunzuiană şi, respectiv, Nicolae Dogar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 angajatorii sunt discriminaţi şi defavorizaţi în raport cu angajaţii, însă, în mod paradoxal, şi angajatul poate fi discriminat atunci când majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei se află la angajator, dar acesta nu le depune în faţa instanţei, care va pronunţa o soluţie greşită. Se arată că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine, conchizându-se că din nou poate interveni aceeaşi situaţie paradoxală în care cel discriminat va fi angajatul. Se arată în acest sens că, dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi de înfăţişare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea probaţiunii, ceea ce înseamnă că angajatul nu va putea propune probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege. Prin urmare, angajatul nu va beneficia de dreptul la un proces echitabil.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea creează o diferenţă între cei care pot folosi, în cursul proceselor în care sunt părţi, şi calea de atac a apelului şi cei care pot introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deşi art. 304 din Codul de procedură civilă enumera motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, art. 304^1 din acelaşi cod prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi atacată cu apel, instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele şi nu prin limitare la cele menţionate în art. 304.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”.De asemenea, formează obiect al excepţiei şi dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, care prevăd că "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, „salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe”.De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile de muncă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea şi defavorizarea angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi reţinută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.Asupra dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanţa constituţională s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reţinând că „justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.”Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată şi argumentele pe care aceasta s-a fondat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel Paşca, Adina Felicia Muntean, Otilia Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dadu, Emilian Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu Popa, Gheorghe Cricovean, Adina Cornelia Coman, Florin Florea, Marin Nicolae Boncuţiu, Gheorghe Sunzuiană şi, respectiv, Nicolae Dogar în dosarele nr. 4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr. 4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr. 5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr. 3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr. 5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr. 4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr. 5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008 şi nr. 5.583/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește