DECIZIE nr. 1.135 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul Iancu C. Toader, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul prezent solicită admiterea criticii şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 126 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, textul de lege criticat îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil, întrucât calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea, iar nu de către instanţa superioară. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia doar se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu se şi soluţionează de către aceasta. Or, în practică, instanţa sesizată cu calea de atac de retractare adaugă la lege şi păstrează cauza pentru a o soluţiona, încălcând principiul imparţialităţii judecăţii procesului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.046/36/2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că textul de lege criticat, care prevede competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aceleiaşi instanţe a cărei hotărâre se contestă, este neconstituţional, aducând atingere principiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi liberul acces la justiţie. Având în vedere că prin soluţionarea contestaţiei în anulare se efectuează un control judiciar, această competenţă nu poate fi atribuită decât instanţei imediat superioare în grad celei a cărei soluţie este criticată.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată, art. 126 din Constituţie atribuind exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii procedurii de judecată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 cu privire la instanţele judecătoreşti, precum şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare.Chiar dacă aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, soluţia legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.Totodată, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Textul de lege criticat nu instituie o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor.În sfârşit, în ceea ce priveşte critica adusă formulei redacţionale a textului supus controlului şi, implicit, interpretării acestuia în sensul soluţionării contestaţiei în anulare de către instanţa la care este introdusă cererea, Curtea constată că opţiunea legiuitorului pentru utilizarea anumitor termeni în alcătuirea normelor legale nu poate fi cenzurată pe calea controlului de constituţionalitate. Analizând dispoziţiile Codului de procedură civilă, Curtea observă că, de fiecare dată când legiuitorul a înţeles să dea în competenţă judecarea unei căi de atac unei alte instanţe decât celei la care se depune sau se introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. Astfel, în materia apelului şi a recursului, dispoziţiile art. 288 alin. 2, respectiv ale art. 302 din Codul de procedură civilă prevăd că apelul sau recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii. În ceea ce priveşte soluţionarea acestor căi de atac, art. 282 alin. 1 statuează că "hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de către tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel", iar, potrivit art. 299 alin. 2, "recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel". Prin urmare, soluţionând contestaţia în anulare, instanţa la care a fost introdusă cererea nu "adaugă la lege", aşa cum susţine autorul excepţiei, ci face o interpretare sistematică a dispoziţiilor procesual civile, exercitându-şi competenţa atribuită de legiuitor.De altfel, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 857 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007. Prin deciziile menţionate Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, soluţia şi considerentele menţinându-şi valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește