DECIZIE nr. 1.136 din 23 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Adriana Ghincea în Dosarul nr. 10.253/94/2009 al Judecătoriei Buftea – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, considerând că autorul acesteia ridică probleme de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la speţa concretă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.253/94/2009, Judecătoria Buftea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Adriana Ghincea într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 afectează dreptul la apărare deoarece nu oferă, precum art. 4 alin. (8) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, garanţia exercitării acestui drept de către persoana verificată pentru săvârşirea unei contravenţii. Susţine că în cauză este vorba de un „concurs de legi penale”, iar la determinarea în concret a legii aplicabile trebuie avută în vedere o metodă strictă de interpretare, prin preferarea legii speciale, respectiv Legea nr. 144/2007, care este şi ulterioară Legii nr. 188/1999. Precizează că Legea nr. 144/2007 prevede obligaţia autorităţii publice de a informa persoana despre declanşarea procedurii de verificare şi de a aduce la cunoştinţă actele şi lucrările dosarului, obligaţie ce nu este reglementată, însă, şi în Legea nr. 188/1999, cu consecinţa încălcării art. 31 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prin încheierea procesului-verbal de contravenţie în temeiul legii generale – Legea nr. 188/1999 – este încălcată prezumţia de nevinovăţie, drept respectat, însă, potrivit dispoziţiilor legii speciale – Legea nr. 144/2007.Judecătoria Buftea – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece motivarea acesteia se bazează pe circumstanţele specifice litigiului dedus judecăţii şi ridică probleme de interpretare şi aplicare a legii, atribuţii ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. În plus, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale, fiind în acord cu dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având următoarea redactare:"(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii: (…)c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale art. 24 – Dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) privind dreptul la informaţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Prin intermediul art. 20 din Legea fundamentală, sunt invocate şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia îşi motivează critica exclusiv prin prisma comparaţiei pe care o realizează în cadrul notelor sale scrise între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi alte dispoziţii cuprinse într-un alt act normativ, respectiv Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Astfel argumentează, în realitate, nu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, ci necesitatea soluţionării procesului în cursul căruia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate pe baza anumitor prevederi din Legea nr. 144/2007, pe care le consideră aplicabile cazului său particular. Instanţa de contencios constituţional efectuează controlul de constituţionalitate prin raportare exclusiv la texte şi principii constituţionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Stabilirea legii aplicabile litigiului reprezintă o prerogativă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acestuia, excedând competenţei Curţii Constituţionale, care este strict delimitată prin Constituţie şi prin legea sa de organizare şi funcţionare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Adriana Ghincea în Dosarul nr. 10.253/94/2009 al Judecătoriei Buftea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește