DECIZIE nr. 1.156 din 28 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicată de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.510/121/2008, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicată de Otilia Popa într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 22/1969.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât instituie o prezumţie relativă de culpă în sarcina gestionarului, ceea ce este inadmisibil.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificată şi completată prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994, care au următorul cuprins:– Art. 24: "Angajaţii răspund material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.";– Art. 25: "Gestionarul răspunde integral faţă de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice pentru pagubele pe care Ie-a cauzat în gestiunea sa.Primirea bunurilor în cantităţi inferioare celor înscrise în actele însoţitoare sau cu vicii aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea asistenţei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară, atrag răspunderea gestionarului în condiţiile alineatului 1.";– Art. 26: "Gestionarul răspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 44 alin. (8) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 270 şi 271 din Codul muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici identice. Curtea, prin Decizia nr. 548 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 28 noiembrie 2005, a statuat că art. 23 alin. (11) din Constituţie consacră într-adevăr prezumţia de nevinovăţie, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare”, dar şi din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală”. Aşa fiind, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumţii de vinovăţie în alte ipoteze de răspundere juridică decât cea penală.De asemenea, Curtea a stabilit că "drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncă. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul dacă acestea s-au produs în legătură cu munca anumitor salariaţi şi din vina acestora se examinează în raport cu sarcinile concrete, prevăzute în contractul individual de muncă, şi cu modul de îndeplinire a acestora".Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că, "în situaţia reglementată de dispoziţiile criticate, gestionarul răspunde patrimonial pentru o pagubă cauzată în gestiune prin fapte ce nu constituie infracţiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o răspundere penală, ci despre o răspundere patrimonială".De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a principiului referitor la prezumţia de nevinovăţie, Curtea a constatat că acesta nu poate fi desprins din contextul său constituţional. Prezumţia de nevinovăţie este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a încălcării prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, Curtea a reţinut că textele de lege criticate nu cuprind dispoziţii prin care se prezumă caracterul ilicit al dobândirii averii, nu răstoarnă sarcina probei în această privinţă şi nici nu dispun confiscarea averii. În baza acestor texte legale, care stabilesc răspunderea patrimonială a gestionarului în anumite cazuri, se poate recupera prejudiciul cauzat de către acesta ca urmare a faptei sale culpabile şi nicidecum nu se poate susţine că în acest mod averea dobândită în mod licit ar fi confiscată.În fine, Curtea a arătat că prevederile art. 53 şi ale art. 124 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, ţinând seama de conţinutul dispoziţiilor respective.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii în această materie, soluţia pronunţată prin această decizie, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 270 şi 271 din Codul muncii, potrivit cărora "salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor", se observă că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, revenind instanţei de judecată să se pronunţe asupra interpretării şi aplicării legii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicată de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește