DECIZIE nr. 1.197 din 30 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Teia Sponte şi însuşită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul şi Victor Piţurcă în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.După încheierea dezbaterilor, se prezintă, pentru autoarea excepţiei Alina-Florentina Ciul, apărătorul ales Traian Alb, cu împuternicire avocaţială la dosar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.912/33/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Teia Sponte şi însuşită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul şi Victor Piţurcă cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevăzute de art. 255 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată, libertatea economică, prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi prevederile din Tratatul de la Lisabona privind promovarea obiectivelor europene ale sportului, întrucât extinderea calităţii de funcţionar, cerinţă esenţială pentru incriminarea infracţiunilor de luare sau dare de mită, la orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speţă sportivii semiprofesionişti sau profesionişti, lărgeşte, fără nicio justificare legitimă şi constituţională şi în absenţa unui interes general, regimul de "public", în înţelesul prevăzut de art. 145 din Codul penal.Consideră că grevarea proprietăţii private printr-un asemenea regim special de incriminare şi sancţionare aduce atingere libertăţii economice, ca fundament al economiei de piaţă, în condiţiile în care nu este implicată protejarea unui interes public.Mai arată că în dreptul comparat poate fi subiect al corupţiei pasive exclusiv persoana care exercită o funcţie publică, depozitară a autorităţii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public sau învestită cu un mandat electiv public. Apreciază că, în actualul context de dezvoltare euroatlantică a României, noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) asimilează această concepţie occidentală restrictivă şi, drept urmare, defineşte numai termenul şi statutul de „funcţionar public”, fiind asimilată acestuia, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Precizează că poate fi subiect activ, respectiv pasiv al infracţiunilor de luare şi dare de mită numai „funcţionarul public”, astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la caracterul întemeiat sau neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 257/2001 şi nr. 111/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal. Din notele autorului excepţiei Teia Sponte şi din considerentele încheierii de sesizare reiese însă că acesta critică, în realitate, doar dispoziţiile art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege având următorul cuprins:– Art. 147 alin. 2: "Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";– Art. 255 alin. 1: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) privind economia de piaţă şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi a prevederilor art. 165 paragraful 1 teza a doua din Tratatul de la Lisabona privind promovarea obiectivelor europene ale sportului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 147 alin. 2 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 28 decembrie 2001, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 147 alin. 2 din Codul penal, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere niciunei dispoziţii şi niciunui principiu din Constituţie, ci se întemeiază pe acestea. Dacă, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie [actualul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia revizuită], reglementarea statutului funcţionarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalţi funcţionari este de atributul legiuitorului. Întrucât Constituţia nu defineşte noţiunile de funcţionar public şi de funcţionar, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie [actualul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţia revizuită], în sensul cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, Decizia nr. 111 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, şi Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, noţiunea de "funcţionar", la care se raportează incriminarea prevăzută de dispoziţiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu este de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestei categorii de salariaţi fiind de domeniul legii.Pentru aceste considerente nu pot fi primite susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2), art. 45 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie.În fine, constată că nu este de competenţa Curţii Constituţionale să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de la Lisabona prin prisma art. 148 din Legea fundamentală. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009, aparţine instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 255 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Teia Sponte şi însuşită de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul şi Victor Piţurcă în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește