DECIZIE nr. 1.231 din 18 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – preşedintePetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" – S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.750/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate care priveşte competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca unică instanţă ce se poate pronunţa asupra cererii de strămutare, se susţine că asigurarea condiţiilor pe care le implică normele procedurale, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea cauzei sunt caracteristici unei activităţi de judecată, iar situaţia şi poziţia petiţionarei şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt diametral opuse, astfel că s-ar ajunge în situaţia în care instanţa care judecă strămutarea să fie concomitent parte într-un dosar şi judecător al aceluiaşi dosar. Aceasta, întrucât inculpată în cauză este o persoană care a avut calitatea de prim-grefier la Secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autoarea excepţiei fiind parte vătămată, iar "o hotărâre de condamnare ar ridica semne de întrebare în privinţa profesionalismului unor judecători de la Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată, totodată, că prin critica formulată "se tinde a se adăuga la lege".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 55 alin. 1: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.";– Art. 56 alin. 1: "Cererea de strămutare se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strămutarea.";– Art. 57 alin. 1: "Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocă, totodată, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport de aceleaşi dispoziţii ale Legii fundamentale.În acest sens sunt Decizia nr. 528 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 22 noiembrie 2005, Decizia nr. 156 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, şi Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo arătate, excepţia de neconstituţionalitate invocată.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" – S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește