DECIZIE nr. 1.250 din 6 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ladislau Remus Schimerling în Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a comunicat o cerere de soluţionare, în lipsă, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar părţile Eugen Marca, Floare Marca, Laszlo Olah şi Floarea Olah au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.454/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Ladislau Remus Schimerling într-o cauză civilă privind anularea unor contracte de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege este neconstituţional, întrucât nu se referă şi la actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţe, încheiate înainte de data de 14 februarie 2001.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În acest sens, arată că şi pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deci anterior datei de 14 februarie 2001, conform art. 45 alin. (5) din legea republicată, persoanele interesate au avut, în mod concret şi substanţial, dreptul de acces la justiţie în vederea anulării acestora.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 48/2007 Curtea nu a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, a reţinut că prin acestea se asigură accesul la justiţie persoanelor care se află în ipoteza descrisă de norma juridică atacată, termenul fiind de 12 luni de la data intrării în vigoare a titlului I din Legea nr. 247/2005 sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului. Totodată, apreciază că normele criticate constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificat prin pct. 1 al articolului unic din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţă, încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi care nu au fost atacate în instanţă în condiţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 534 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, şi nr. 48 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, statuând că acest text de lege este constituţional.În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situaţii speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii. Curtea a reţinut că persoanele care pot ataca actele juridice de înstrăinare în condiţiile art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 se află într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele care au încheiat contracte până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, şi cu respectarea condiţiilor legale impuse, ceea ce determină un tratament juridic diferenţiat.Totodată, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Pe de altă parte, nu s-a constatat nici încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, Curtea a reţinut că prin acestea se asigură accesul la justiţie persoanelor care se află în ipoteza descrisă de norma juridică atacată, termenul fiind de 12 luni de la data intrării în vigoare a titlului I din Legea nr. 247/2005 sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.De altfel, şi pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele interesate au avut acces la justiţie în vederea anulării lor, în condiţiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, respectiv dacă acestea nu au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; dacă actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, care au avut ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, nu au fost încheiate cu bună-credinţă; dacă actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune s-a prescris în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit, în mod succesiv, până la data de 14 august 2002.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ladislau Remus Schimerling în Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește