DECIZIE nr. 1.258 din 12 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 26.962/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal răspunde Ion Antonescu, în nume propriu şi ca reprezentant al Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună, şi părţile Livia Dima şi Elena Lupu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că are de formulat trei cereri prealabile: o cerere "de suspendare a judecăţii", o cerere prin care solicită judecătorilor Curţii Constituţionale să se abţină de la judecarea cauzei până ce soseşte la dosar punctul de vedere al Senatului referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată şi o cerere "de recuzare a magistraţilor".Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, respingerea tuturor celor trei cereri formulate.În replică, Ioan Antonescu formulează o cerere de recuzare a procurorului.Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecătorilor”, respinge toate cererile formulate de domnul Ioan Antonescu.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Ioan Antonescu solicită admiterea acesteia, deoarece legea criticată conţine discriminări şi încalcă astfel dispoziţiile art. 4 şi ale art. 16 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece nu este motivată, iar pe fond arată că Legea nr. 14/2003 nu încalcă dreptul de petiţionare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.962/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună într-o cauză civilă având ca obiect înregistrare partid.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu prezintă argumente proprii pentru susţinerea neconstituţionalităţii Legii partidelor politice nr. 14/2003. La dosar se află o cerere scrisă în care sunt menţionate art. 51 din Constituţie, respectiv art. 41 şi art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Această excepţie a fost, însă, respinsă ca inadmisibilă de instanţa de judecată, care a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privind Legea nr. 14/2003.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a Legii partidelor politice nr. 14/2003 este neîntemeiată, conţinutul dreptului de petiţionare, invocat de autorul excepţiei, fiind „complet diferit de cel al dreptului cetăţenilor de a se constitui în partide politice şi de a solicita dobândirea personalităţii juridice prin înregistrarea partidului”. Totodată, impunerea prin lege a unor condiţii pentru exercitarea libertăţilor politice nu reprezintă o încălcare sau o restrângere a acestora.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu motivează pretinsa neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. În subsidiar, menţionează, în acord cu opinia instanţei de judecată, că dreptul de petiţionare are un conţinut diferit de cel al dreptului cetăţenilor de a se constitui în partide politice şi de a solicita dobândirea personalităţii juridice prin înregistrarea partidului, iar exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate fi supus unor condiţionări şi restrângeri, în limitele prevăzute de Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Legii partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale, deoarece, prin obiectul de reglementare, acestea nu aduc atingere dreptului de petiţionare, consacrat de art. 51 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.Autorul excepţiei consideră că legea menţionată încalcă dispoziţiile art. 51 din Constituţie referitoare la dreptul de petiţionare şi ale art. 41 şi art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în numeroase cauze, asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţiile fiind ridicate de acelaşi autor ca şi cel din cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, şi Decizia nr. 71 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 mai 2005, Curtea a respins toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate.Soluţiile pronunţate cu acel prilej şi argumentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dreptul la petiţionare astfel cum este garantat prin art. 51 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 14/2003 reglementează organizarea şi funcţionarea partidelor politice, condiţiile de înregistrare a acestora, procedura de soluţionare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv pentru modificarea statutului partidului politic, asocierea şi reorganizarea partidelor politice, încetarea activităţii partidelor politice şi evidenţa partidelor politice şi a alianţelor politice. Prin urmare, aceste dispoziţii nu au legătură cu dreptul la petiţionare, drept fundamental, potrivit căruia cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, iar organizaţiile legal constituie au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 26.962/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește