DECIZIE nr. 1.275 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Neculai în Dosarul nr. 9.410.1/55/2007 al Tribunalului Arad – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.410.1/55/2007, Tribunalul Arad – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Neculai.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece interzic exercitarea apelului ca şi cale de atac ordinară, încălcând astfel "dreptul constituţional de a accesa toate căile de atac". În ceea ce priveşte art. 331 din Codul de procedură penală, se arată că este neconstituţional, deoarece lasă la latitudinea judecătorului să admită sau nu un mijloc de probă. Se consideră că probele propuse înaintea judecătorului trebuie în mod obligatoriu să fie acceptate de instanţă pentru aflarea adevărului şi pentru a permite părţii să îşi prezinte proba aşa cum a solicitat-o.Tribunalul Arad – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu presupun accesul la toate gradele de jurisdicţie şi obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicţie în materie penală, legiuitorul având dreptul ca prin legi speciale să stabilească căile de atac şi condiţiile în care pot fi exercitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 331: "Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.";– Art. 361 alin. 1 lit. a): "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [… ] a) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.";– Art. 385^6 alin. 3: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21- Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:Contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală dau expresie dreptului părţilor la un proces echitabil. Astfel, pentru a contribui la soluţionarea cauzei şi la realizarea scopului procesului penal, probele propuse de părţi trebuie să fie concludente şi utile. Administrarea de probe care nu au niciun efect asupra soluţionării cauzei, ori pentru dovedirea unor aspecte asupra cărora organele judiciare s-au edificat deja, nu ar conduce decât la tergiversarea soluţionării cauzei.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care dau în competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, precum şi cu cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală.Tot astfel, prevederile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil, Curtea reţinând în acest sens în jurisprudenţa sa următoarele: "faptul de a nu putea folosi […] calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale […], având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedură penală, iar instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele" (Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003).Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Neculai în Dosarul nr. 9.410.1/55/2007 al Tribunalului Arad – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește