DECIZIE nr. 1.326 din 19 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romvasim Com” S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin care susţine neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate, solicitând admiterea excepţiei.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 346D/2010 şi nr. 484D/2010, având în vedere obiectul acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2010 la Dosarul nr. 346D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 30 octombrie 2009, pronunţate în Dosarul nr. 5.107/215/2009 şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008, Judecătoria Craiova – Secţia civilă şi Tribunalul Dolj Secţia comercială au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Romvasim Com" – S.R.L. din Craiova cu ocazia soluţionării unor cauze comerciale având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin prevederile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, deoarece, în speţă, pârâta beneficiază de un termen de prescripţie mai favorabil faţă de alte persoane şi faţă de alţi participanţi la actul de justiţie. Totodată, arată că reglementarea criticată reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi, şi anume dreptul acţionării în justiţie a unor persoane, care nu este restrâns la un alt termen de prescripţie, altul decât cel general, de 3 ani. În final, susţine că art. 720^1 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece instituie o procedură administrativă şi deci facultativă şi gratuită.Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi Judecătoria Craiova – Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă sunt constituţionale.În acest sens, arată că derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive reprezintă o normă juridică specială faţă de reglementarea generală, ceea ce nu aduce însă atingere normelor din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958.Art. 720^1 din Codul de procedură civilă are următorul cuprins:"În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."Alin. 2 al art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă a fost introdus prin art. I pct. 1 din Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr. 167/1958 şi prevede că:"Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.Astfel, Curtea reţine că prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 legiuitorul instituie termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani, aplicabil raporturilor civile obligaţionale, termen ce se aplică ori de câte ori nu îşi găseşte aplicaţie un termen special de prescripţie.În alin. 2 al art. 3, prin derogare de la alin. 1, legiuitorul a prevăzut un termen special de prescripţie de 2 ani în raporturile ce izvorăsc din asigurare, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane. Cum în cauzele de faţă asigurarea are ca obiect bunuri, termenul de prescripţie este cel de 2 ani, fapt ce nu este însă de natură a aduce atingere art. 16 şi 21 din Constituţie.De altfel, aşa cum Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene.Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".2. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă.Asupra constituţionalităţii acestui text de lege, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, în acest sens fiind Decizia nr. 807 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Decizia nr. 1.153 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Decizia nr. 800 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009 sau Decizia nr. 1.536 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 12 februarie 2010.În cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat că "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată.Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie sau a dreptului la un recurs efectiv.Totodată, Curtea a mai reţinut că, pentru aceleaşi considerente, prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi."Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romvasim Com” S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește