DECIZIE nr. 1.361 din 21 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. 286-288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” S.A. în Dosarul nr. 444/40/2009 al Tribunalului Botoşani Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.185D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.335D/2010, nr. 2.416D/2010, nr. 2.856D/2010, nr. 2.874D/2010, nr. 2.944D/2010, nr. 3.140D-3.149D/2010 şi nr. 3.580D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.335D/2010, nr. 2.416D/2010, nr. 2.856D/2010, nr. 2.874D/2010, nr. 2.944D/2010, nr. 3.140D-3.149D/2010 şi nr. 3.580D/2010 la Dosarul nr. 2.185D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parţial identic.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.335D/2010, nr. 2.416D/2010, nr. 2.856D/2010, nr. 2.874D/2010, nr. 2.944D/2010, nr. 3.140D-3.149D/2010 şi nr. 3.580D/2010 la Dosarul nr. 2.185D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 444/40/2009, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286-288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.Prin încheierile din 15 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.256/30/2009 şi nr. 8.360/30/2008, Tribunalul Timiş Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin încheierile din 15 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 7.402/110/2008, nr. 7.401/110/2008, nr. 511/110/2009, nr. 519/110/2009, nr. 6.464/110/2008, nr. 7.152/110/2008, nr. 7.400/110/2008, nr. 7.393/110/2008, nr. 6.465/110/2008 şi nr. 6.469/110/2008, Tribunalul Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin Încheierea din 28 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.514/97/2008, Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin Încheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.396/118/2008, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.Prin încheierile din 8 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.092/105/2008 şi nr. 994/105/2009, Tribunalul Prahova Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rafiserv Petrobrazi” – S.A., prin lichidator judiciar Extrem Insolv I.P.U.R.L.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială O.M.V. Petrom – S.A. şi de Societatea Comercială "Rafiserv Petrobrazi" – S.A., prin lichidator judiciar Extrem Insolv I.P.U.R.L., în dosare având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale atacate sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorii excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă, în opinia autorilor, şi principiul efectivităţii juridice.De asemenea, se mai susţine că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu, expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator.În ceea ce priveşte prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că, aceste dispoziţii, care stipulează că orice prevedere contrară acestui act normativ se abrogă, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorii excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Hotărârea Unedic contra Franţei din 18 decembrie 2008), să evite paralelismul legislativ (Hotărârea Katz contra României din 20 ianuarie 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (Hotărârea Santos Pinto contra Portugaliei din 20 mai 2008). În plus faţă de acestea, autorii excepţiei amintesc faptul că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.Instanţele de judecată şi-au exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286-288 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:– Art. 286 din Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. … (3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată."; … – Art. 287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";– Art. 288 din Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";– Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii: "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [… ]– orice alte dispoziţii contrare.";– Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. … (3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării."; … – Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.”– Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia."; … – Art. 164 din Codul de procedură civilă: "Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.Când una din pricini este de competenţa unei instanţe şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 286-288 din Codul muncii şi ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.Cu privire la dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a constatat că întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Se arată, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată, în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţinea nerespectarea normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.Or, toate aspectele invocate, ce ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor normative, nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementată aceasta de Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de judecată, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, care statuează că: „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, […], „(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.”De asemenea, Curtea a reţinut că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atâta timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. în Dosarul nr. 444/40/2009 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, în dosarele nr. 2.256/30/2009 şi nr. 8.360/30/2008 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, în dosarele nr. 7.402/110/2008, nr. 7.401/110/2008, nr. 511/110/2009, nr. 519/110/2009, nr. 6.464/110/2008, nr. 7.152/110/2008, nr. 7.400/110/2008, nr. 7.393/110/2008, nr. 6.465/110/2008 şi nr. 6.469/110/2008 ale Tribunalului Bacău – Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.514/97/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 11.396/118/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, precum şi de Societatea Comercială „Rafiserv Petrobrazi” – S.A., prin lichidator judiciar Extrem Insolv I.P.U.R.L., în dosarele nr. 6.092/105/2008 şi nr. 994/105/2009 ale Tribunalului Prahova – Secţia civilă.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește