DECIZIE nr. 102 din 22 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Constantin Doldur – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cristal" – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecătoriei Botoşani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de Garda Financiară – Secţia Botoşani, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea cauzei în lipsă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că posibilitatea procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât procurorul nu favorizează în mod subiectiv vreo parte, ci este imparţial în exercitarea atribuţiilor sale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.218/2004, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cristal" – S.R.L. din Botoşani. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Autorul excepţiei apreciază că procurorul, punând concluzii în orice proces civil, îşi asumă calitatea de parte în proces, deşi el nu poate avea o asemenea calitate decât în cazurile în care legea prevede expres că este titularul acţiunii. Consideră că rolul Ministerului Public nu este acela de a acorda sprijin unuia sau altuia dintre cei care se judecă şi nici nu este învestit cu vreun mandat de reprezentare. Astfel, participarea procurorului la dezbateri încalcă principiul egalităţii părţilor în faţa legii. Citându-l pe profesorul Costică Bulai, autorul excepţiei arată că "într-o economie de piaţă, aşa cum este economia României, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie, nu este normal ca un subiect de drept, participant la circuitul civil, să fie considerat ca o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, căruia trebuie să i se substituie, în scopul apărării intereselor sale civile, organele judiciare penale. Dacă o astfel de situaţie juridică era de conceput în statul totalitar, ea este inadmisibilă în statul de drept".De asemenea, se arată că dreptul procurorului de a pune concluzii în orice proces civil aduce atingeri principiului egalităţii părţilor în procesul civil, prevăzut de art. 6 şi 7 din Legea nr. 304/2004, precum şi principiului imparţialităţii procurorului stipulat de art. 132 din Constituţie.Judecătoria Botoşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă fiind în concordanţă cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. În baza acestor dispoziţii constituţionale, instanţa consideră că reprezentantul Parchetului poate să participe la orice judecată, fără să ştirbească egalitatea părţilor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că, pentru anumite materii, anume prevăzute de lege, participarea procurorului la judecată şi punerea concluziilor sunt obligatorii. Se apreciază că această soluţie este firească şi în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Consacrarea libertăţii procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în funcţie de aprecierea sa, constituie o aplicare a art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, text ce este completat de celelalte prevederi legale care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor în procesul civil.În punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că dreptul procurorului de a participa la judecata cauzelor civile nu trebuie confundat cu dreptul procurorului de a porni procesul civil, în cazurile în care este necesar, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute expres de lege.În cauză, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, menţionând Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. Faptul că procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în cazul în care consideră necesar pentru apărarea ordinii de drept sau a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, reprezintă o detaliere, în materie civilă, a atribuţiilor procurorului, stabilită de dispoziţiile constituţionale amintite.Potrivit punctului de vedere prezentat, participarea la judecată, alături de părţile aflate în conflict, a unui reprezentant al interesului general al societăţii, respectiv procurorul, care, de pe o poziţie imparţială, contribuie la apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, este justificată de dimensiunea de interes public general prezentă în litigiile ce se soluţionează în cadrul procesului civil. În acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.Avocatul Poporului consideră că prezenţa procurorului în procesul civil, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, constituie unul dintre modurile în care se concretizează caracterul de stat social al României, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 132 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 132 alin. (1): "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în concordanţă cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor", posibilitatea recunoscută procurorului, prin textul de lege criticat, de a pune concluzii în orice proces civil şi în oricare fază a acestuia nu constituie o încălcare a nici unuia dintre principiile constituţionale invocate.În măsura în care finalitatea urmărită de procuror este apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor, prezenţa sa în proces nu este susceptibilă de conotaţia negativă ce i-a fost atribuită. Chiar dacă, în condiţiile în care procesul judiciar dă expresie unui conflict de interese contrare, dintre care, în principiu, doar unul este legitim, prin prisma cadrului juridic şi a asigurării ordinii de drept, opţiunea procurorului este univoc favorabilă acestuia, o atare opţiune nu este apriorică şi nici intuitu personae, ci este impusă de convingerea că cel în cauză are dreptate, altfel spus, că interesul său este cel căruia autoritatea publică îi datorează ocrotire. Sprijinindu-l în acest mod, procurorul îi potenţează acestuia accesul liber la justiţie, fără ca astfel să afecteze principiul egalităţii în drepturi, întrucât nu poate exista egalitate între titularul unui drept şi cel care înţelege să îl conteste fără temei, între titularul unui interes legitim şi cel care invocă acelaşi interes în mod arbitrar şi fără legitimitate.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, în Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, „în toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparţine titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept şi să-şi exercite fără nici o constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un «reprezentant al statului» în procesul civil […]. Procurorul apără ordinea normativă, iar în felul acesta nu dezechilibrează procesul în favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecăţii […]. Ca şi judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acţionează întotdeauna din oficiu şi atunci când declanşează procesul, şi atunci când intervine în proces, şi în cererile pe care le adresează. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părţilor să se facă în conformitate cu legea. Procurorul nu este parte, în sensul afirmat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, el este un organ al legii. În felul acesta, principiul oficialităţii în temeiul căruia acţionează procurorul nu anihilează şi nici măcar nu micşorează efectele principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea şi comportamentul părţilor în procesul civil. Independent de acţiunea Ministerului Public, părţile au în continuare libertatea să dispună de drepturile lor subiective, materiale sau procesuale”.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cristal" – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecătoriei Botoşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2005.PREŞEDINTE,CONSTANTIN DOLDURMagistrat-asistent,Cristina Toma–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește