DECIZIE nr. 105 din 11 aprilie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 31 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 31 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, republicată, excepţie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 1.906/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 martie 2001, în prezenta autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 27 martie 2001 şi, respectiv, 11 aprilie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 29 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.906/2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 31 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, republicată, excepţie ridicată de Anton Sommert.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile legale invocate încalcă dreptul constituţional la libera circulaţie prin instituirea interdicţiei de a părăsi teritoriul României pentru cetăţeanul străin care are calitatea de invinuit sau inculpat. Autorul excepţiei susţine, de asemenea, ca dispoziţiile invocate contravin drepturilor consacrate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, arătând ca dispoziţiile legale invocate instituie obligaţia cetăţeanului străin de a nu părăsi ţara, neatribuind instanţei de judecată posibilitatea de a constata dacă se impune interdicţia părăsirii tarii. "Astfel, în vreme ce îngrădirea liberei circulatii a cetăţenilor români este circumstantiata de Legea nr. 216 din 17 noiembrie 1998 (pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România) şi este atributul exclusiv al puterii judecătoreşti, care are libertatea de a aprecia asupra necesităţii măsurii, Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor impune un regim diferit cetăţenilor străini; în cazul acestora instanţele judecătoreşti şi orice persoane interesate sunt obligate sa anunţe organele Ministerului de Interne, acestea fiind cele abilitate sa ia măsura interdicţiei de a părăsi ţara.”Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, arătând în esenta ca atât Constituţia, cat şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun ca orice restrictie să fie posibila numai în scopul pentru care a fost prevăzută şi numai în anumite limite strict necesare, în funcţie de situaţia ce o justifica.Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi 31 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, republicată. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 27: "Strainul invinuit sau inculpat într-o cauza penală nu poate părăsi ţara decât numai după scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai după executarea pedepsei.";– Art. 31: "În cazurile prevăzute în art. 27, 28 şi 30, organele competente sau persoanele interesate, după caz, vor înştiinţa de îndată Ministerul de Interne despre obligaţiile ce revin strainului, precum şi despre luarea şi încetarea măsurilor cu privire la acesta, comunicând şi actele doveditoare."Textele constituţionale, invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate, sunt:– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 18 alin. (1): "Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 22 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant."; … – Art. 23 alin. (1) şi (8): "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. […](8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 25 alin. (1): "Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu depinde de prevederile textelor legale invocate. Într-adevăr, în cauza de faţa excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu având ca obiect o plângere penală împotriva săvârşirii infracţiunii de insulta, prevăzută la art. 205 din Codul penal. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecata nu atrage exercitarea controlului de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora Curtea Constituţională decide numai cu privire la dispoziţiile de lege de care depinde soluţionarea cauzei, precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol, conform căruia, dacă sunt incalcate dispoziţiile alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate urmează să fierespinsă ca fiind inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 31 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 1.906/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește