DECIZIE nr. 118 din 24 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004



Constantin Doldur – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina în Dosarul nr. 2.068/2004 al Tribunalului Covasna.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece textele de lege criticate au avut un caracter temporar, ele nemaifiind în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale. De altfel, arată că dreptul salarial pretins de autorii excepţiei nu este un drept constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.068/2004, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. Excepţia a fost ridicată de către Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina, personal auxiliar din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin art. 53 din Constituţie. În acest sens, arată că, potrivit art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică, deoarece aplicarea art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001. Prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, iar prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, până la 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. În consecinţă, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Tribunalul Covasna apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece dreptul la prima de vacanţă nu este un drept fundamental prevăzut şi garantat de Constituţie şi nu intră în sfera de aplicare a art. 53 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiată. În acest sens, arată că art. 41 alin. (2) din Constituţie consacră dreptul la concediul de odihnă plătit, drept ce are două componente. Prima componentă, nepatrimonială, constă în însăşi efectuarea concediului. A doua componentă este cea patrimonială, care cuprinde şi dreptul la prima de concediu. Suspendarea acordării primei de concediu echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, nefiind incidentă în acest caz vreuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute în art. 53 din Constituţie, care permit o asemenea restrângere. În aceeaşi ordine de idei aminteşte că art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. De asemenea, arată că „a admite soluţia constituţionalităţii suspendării aplicabilităţii prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoaşterea implicită a posibilităţii de suspendare a exerciţiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale”. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, consideră că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă. În acest sens, arată că aceste dispoziţii legale se supun principiului anualităţii bugetului de stat, consacrat de art. 138 alin. (2) din Constituţie, şi nu mai sunt în vigoare.Avocatul Poporului apreciază că art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, apreciază că aceasta este inadmisibilă. În acest sens, arată că, potrivit principiului anualităţii bugetului de stat, aceste texte de lege şi-au încetat aplicarea înainte ca instanţa de contencios constituţional să fie sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, precum şi dispoziţiile art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2004.”;– Art. 12. alin. (4) din Legea nr. 743/2001: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”;– Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.”;– Art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie care au următorul cuprins:Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005 şi Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 16 martie 2005, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, constatând că prevederile legale criticate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, a reţinut că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, la 31 decembrie 2002, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.Prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut că dispoziţia referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată, în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate, în Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care, la art. 8 alin. (7), prevede că: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.”În consecinţă, Curtea a analizat constituţionalitatea acestor dispoziţii legale în raport cu prevederile constituţionale invocate şi a respins criticile de neconstituţionalitate ale autorilor excepţiei ca neîntemeiate, reţinând că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă".De asemenea, Curtea a statuat că "dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecţie socială garantată de prevederile constituţionale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina în Dosarul nr. 2.068/2004 al Tribunalului Covasna.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2005.PREŞEDINTE,CONSTANTIN DOLDURMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește