DECIZIE nr. 12 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Oţelul” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.358/44/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Oţelul” – S.A. din Galaţi într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare a executării unei decizii emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat limitează accesul liber la justiţie, adăugând o condiţie suplimentară de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, şi anume depunerea unei garanţii la nivelul sumei contestate, "condiţie care are semnificaţia drastică a unui veritabil fine de neprimire". Precizează că "îngrădirea este cu atât mai evidentă cu cât efectele nedepunerii garanţiei la nivelul sumei contestate nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instanţă".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că depunerea unei garanţii la nivelul sumei contestate nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului consideră că instituirea obligaţiei cuprinse în dispoziţiile art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 are ca scop evitarea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal, astfel că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi a motivării scrise formulate de autorul excepţiei, prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, prevederi având următoarea redactare:– Art. 185 alin. (2): "(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu condiţia depunerii unei garanţii la nivelul sumei contestate.”La data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate (7 iunie 2007), prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aveau însă un alt conţinut decât cel avut în vedere de autorul excepţiei, fiind modificate prin art. I pct. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.După republicarea Codului de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele au căpătat o nouă numerotare, iar în prezent prevederile criticate de autorul excepţiei se găsesc, într-o formă modificată, în cuprinsul art. 215.Aşadar, Curtea va examina constituţionalitatea dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, care au următoarea redactare:– Art. 215 alin. (2): "(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 care garantează accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.De asemenea, autorul excepţiei îşi raportează critica şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi la prevederile art. 2 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care instituie în sarcina statelor-părţi obligaţia de a garanta dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în noua redactare a textului de lege, nu poate reţine critica formulată de autorul excepţiei, referitoare la restricţionarea accesului liber la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuia depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal. Prin modificarea legislativă, pe care autorul excepţiei nu a avut-o în vedere la data ridicării excepţiei, legiuitorul a înlăturat din textul de lege, în varianta criticată, acea condiţie privitoare la depunerea unei cauţiuni egale cu suma contestată, stabilind că instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal dacă petentul depune o cauţiune a cărei valoare a fost diminuată în mod substanţial, instanţa urmând să o fixeze astfel încât să nu depăşească 20% din cuantumul sumei contestate. Prin urmare, în prezent, prevederile art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Oţelul” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește