DECIZIE nr. 120 din 9 februarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carmen – El – BH” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.442/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat constituie o măsură de protecţie a acţionarilor societăţilor comerciale în cazul încheierii unor acte juridice cu nerespectarea prevederilor legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.442/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carmen – El – BH” -S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât atribuie elementului material al deţinerii valenţele unei contravenţii, fără a ţine seama dacă fapta a fost sau nu săvârşită cu vinovăţie. Se consideră că, în acest mod, legiuitorul delegat a prevăzut o excepţie de la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, text potrivit căruia vinovăţia şi pericolul social sunt trăsături esenţiale ale contravenţiei. Se mai susţine că marcajele false, în anumite cazuri, sunt atât de bine realizate încât depistarea falsurilor este de multe ori imposibilă de către comerciant. Or, o asemenea situaţie nu poate duce la concluzia implicită potrivit căreia comerciantul în cauză este contravenient.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. În urma republicării din nou a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, soluţia legislativă criticată se regăseşte în textul art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestui text de lege, care are următorul cuprins:"(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: […]c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false". … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aspectele contestate de autorul acesteia sunt chestiuni care mai degrabă vizează interpretarea şi aplicarea legii. Astfel, instanţa de judecată urmează să stabilească dacă fapta săvârşită constituie sau nu contravenţie, şi anume dacă a fost săvârşită cu vinovăţie, respectiv dacă este stabilită şi sancţionată ca atare prin lege. Desigur, convingerea instanţei asupra faptului dacă fapta a fost săvârşită sau nu cu vinovăţie va fi fundamentată pe circumstanţele concrete ale cauzei.În aceste condiţii, întrucât se solicită interpretarea textului de lege supus controlului şi având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carmen – El – BH” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.442/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește