DECIZIE nr. 123 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Mureş – Falimente în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât Curtea s-a pronunţat în prealabil asupra criticilor invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză, constatând, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş – Falimente a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Comercial Mureş – Falimente consideră că textul de lege criticat creează o stare de discriminare între persoanele care au calitatea de creditori şi care se află în situaţii diferite fără o justificare obiectivă, ci din cauza unei împrejurări ce ţine exclusiv de voinţa şi diligenţa debitorului, şi anume aceea de a-i înscrie sau nu pe lista creditorilor. Aşa fiind, sancţiunea decăderii din dreptul de a se adresa instanţei pentru a-şi realiza creanţele în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, aplicată creditorilor neidentificaţi în lista prevăzută de lege, în condiţiile în care aceştia nu au fost notificaţi, asemenea creditorilor înscrişi în lista depusă de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ci doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, le restrânge dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanţelor. Acest drept presupune încunoştinţarea oricărei persoane în mod cert despre existenţa unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanţă într-o modalitate şi într-un termen rezonabil. În concluzie, instanţa apreciază că soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 se realizează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze şi cu privire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază excepţia ca fiind inadmisibilă, arătând că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.137/2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20, 21, art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, a fost admisă excepţia referitoare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi s-a constatat că acestea sunt contrare prevederilor art. 24 şi 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.În consecinţă, întrucât printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, în ansamblul lor, deci inclusiv a normei cuprinse în alin. (3) teza a doua din acest articol, sub aspectele pe care autorul excepţiei din dosarul de faţă îşi întemeiază critica, în cauză operează un motiv de inadmisibilitate a excepţiei, conform art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Mureş – Falimente în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește